Are calitatea de comitent şi răspunde potrivit art.1000 al.3 C.civ., societatea unde inculpatul îşi desfăşoară efectiv activitatea şi care, în momentul săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, avea autoritatea de a supraveghea, îndruma şi controla activitatea desfăşurată de inculpat.
Prin sentinţa penală nr.2711/09.12.1999 Judecătoria Slobozia l-acondamnat pe inculpatul D.I. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.178 al.2 C.pen., cu aplicarea art.74 C.pen. şi art.76 al.1 C.pen.
în baza art.81 C.pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art.359 C.pr.pen.
S-a luat act că inculpatul a achitat către partea civilă Spitalul „Sf.Pantelimon” Bucureşti suma de 252.938.938 lei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „S” – S.A. Buzău la câte 6.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile H.T. şi H.F., precum şi la câte 5.000.000 lei daune morale către aceleaşi părţi civile.
S-a luat act că inculpatul a achitat către partea civilă H.F. 5.000.000 lei despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente către partea civilă H.F. la despăgubiri periodice în folosulminorei H.E.V., în suma de 112.427 lei lunar, cu începere de la 15.07.1998, până la majorat.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la cheltuielile judiciare către părţile civile H.T. şi H.F., şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul D.l. era angajat cu carte de muncă, în calitate de conducător auto, la Societatea „AC.”, judeţul Buzău, pe autocamionul cu nr.de înmatriculare 21-BZ-496.
La data de 3 iulie 1998, între Societatea „A.C.” Buzău şi Societatea „S” -S.A. Buzău a intervenit un contract de închiriere, prin care prima închiriază celei de-a doua autocamionul condus de inculpat împreună cu acesta pentru a se asigura transportul de persoane şi asistenţă tehnică pe perioada campaniei de recoltat, începând cu data de 07.07.1998 pe traseul Sucursala „P.A.A.D.” – localitatea S., judeţul Ialomiţa.
Astfel, la data de 14.07.1998, inculpatul a plecat în cursă de la P. spre S., iar pe raza localităţii Griviţa, autocamionul a părăsit carosabilul, intrând cu roţile din dreapta pe acostament şi zona de protecţie a drumului.
Ca urmare a producerii accidentului rutiera rezultat moartea numitului H.M. şi vătămarea corporală a altor 6 persoane.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea responsabilă civilmente S.C. „S” – S.A. Buzău, arătând că nu are această calitate şi în consecinţă nu poate răspunde în solidar cu inculpatul, calitatea de parte responsabilă civilmente având-o Societatea A.C..
Tribunalul Ialomiţa a respins apelul, ca nefondat, prin decizia penală nr.37/ 21.01.2000.
Decizia pronunţată de Tribunal a fost recurată de către partea responsabilă civilmente, care arată că nu are această calitate, întrucât nu există un raport de prepuşenie între ea şi inculpat, iar contractul de închiriere a autovehiculului este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat de Sucursala „P” si Societatea „AC”.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1000 al.3 C.civ., comitenţii răspund „de prejudiciul cauzat de […] prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat”.
Ceea ce interesează în cadrul raportului de prepuşenie este determinarea persoanei fizice sau juridice în interesul căreia se desfăşoară activitatea şi care la momentul săvârşirii faptei cauzatoare de prejudicii avea autoritatea de a da instrucţiuni şi directive prepusului, de a supraveghea, îndruma şi controla activitatea desfăşurată în îndeplinirea însărcinării încredinţate.
Din actele dosarului rezultă că Societatea AC.”, unde inculpatul era încadrat cu contract de muncă, a închiriat către S.C. „S” – Buzău, Sucursala „P”, un autocamion împreună cu deserventul acestuia, respectiv inculpatul D.I., pentru a se asigura transportul de persoane şi asistenţă tehnică pe perioada campaniei de recoltat.
în această ipoteză, calitatea de comitent s-a transferat o dată cu paza juridică a utilajului la societatea care a primit cu chirie utilajul şi care exercită îndrumarea şi supravegherea modului de a lucrărilor.
împrejurările invocate de recurentă, în sensul că acest contract de închiriere nu ar fi fost valabil încheiat întrucât Sucursala “P” nu are personalitate juridică, nu are relevanţă sub aspectul existenţei raportului de prepuşenie, nulitatea unui contract neintervenind de drept.
în raport de cele reţinute şi de dispoziţiile art.1000 al.3 C.civ., calitatea de parte responsabilă civilmente declarată în cauză revine S.C. „S”-S.A. Buzău, recursul declarat de aceasta urmând a fi respins. (Judecator Angela Dragne)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 736/2000)
