Dacă acela care săvârşeşte o faptă penală nu a împlinit 14 ani şi deci nu răspunde penal, părinţii acestuia răspund civil în baza arL998, art.999 şi art.1000 alin.2 C.civ., pentru prejudiciul material provocat de copilul minor.
împrejurarea că făptuitorul minor nu răspunde penal este lipsită de relevanţă, din moment ce acţiunea civilă din procesul penal se soluţionează după legea civilă, şi sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta copilului minor.
Prima instanţă a condamnat pe inculpatul B.M. la 1 milion de lei amendă penală, în baza art.219 alin.2 C.pen.rap.la art.219 alin.1 C.pen. şi l-a obligat să plătească despăgubiri civile, în solidar, cu N.D. şi N.M., părinţii minorului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că în ziua de 30 decembrie 1997, în timp ce încerca o butelie de aragaz, în condiţii necorespunzătoare, s-a produs explozia acesteia, urmare aruncării unei petarde aprinse către minorul N.D., în vârstă de 6 ani, ceea ce a condus la distrugerea din culpă a unui cablu telefonic.
Prin această faptă s-a provocat un prejudiciu material în valoare de 23.418.427 lei, retinându-se culpa comună a inculpatului B.N. si a minorului N.D.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel părinţii minorului (N.D. şi N.M.) pentru nelegalitate, învederând că au fost obligaţi greşit în calitate de părţi responsabile civilmente pentru fapta minorului, în vârstă de 6 ani, din moment ce, în baza art.99 C.pen., acesta nu răspunde penal.
Apelurile părţilor responsabile civilmente N.D. şi N.M. au fost respinse, ca nefondate.
împotriva acestei decizii penale au declarat recurs N.D. şi N.M., părinţii minorului N.D., pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen. şi anume, prin hotărârea de obligare a lor, în calitate de părţi responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile, s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât copilul lor N.D., în vârstă de 6 ani, nu răspunde penal, şi deci nici ei nu trebuie să răspundă civil.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că distrugerea cablului telefonic s-a produs din culpa inculpatului B.M., precum şi din culpa minorului N.D., în vârstă de 6 ani, care a aruncat petarda aprinsă lângă butelia de aragaz pe care inculpatul B.N. o verifica în condiţii necorespunzătoare.
Pentru minorul N.D., care are 6 ani, s-a constatat că fapta nu constituie infracţiune, existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv minoritatea acestuia, potrivit art.50 C.pen., coroborat cu art.99 alin.1 C.pen.
Curtea a constatat că instanţele de fond şi de apel au procedat just obligându-l la despăgubiri civile pe inculpat, în solidar, cu părinţii făptuitorului minor M.D.
Introducerea în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, a părinţilor minorului N.D. s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art.998, art.999 şi art.1000 alin.2 C.civ.
Astfel, aşa cum rezultă din probele dosarului, minorul a comis o faptă prin care a provocat un prejudiciu (prin aruncarea petardei aprinse), iar potrivit art.1000 alin.2 C.civ., „tatăl şi mama […] sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii”.
Este lipsită de relevanţă împrejurarea că făptuitorul minor nu răspunde penal, atâta timp cât sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale ale părinţilor pentru fapta copiilor minori.
în consecinţă, Curtea a respins recursurile părţilor responsabile civilmente N.D. şi N.M., ca nefondate. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr.610/2000)
