In cazul în care soţia succesoare a acceptat tacit întreaga moştenire, are obligaţia de a plăti integral despăgubirile civile datorate de soţul decedat victimei unui accident de circulaţie, provocat din culpa fui.
(Decizia nr. 391 din 20 martie 2001 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 671 din 23.05.2000, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, întrucât a intervenit decesul făptuitorului.
A obligat succesoarea T.M.O. la plata daunelor materiale, în sumă de 1.215.908 lei, către partea civilă M.T., şi a respins cererea, privind plata unei prestaţii periodice lunare, ca inadmisibilă.
De asemenea, a mai obligat succesoarea T.M.O. (moştenitoarea inculpatului T.G.) la plata sumei de 977.710,45 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Militar Central Bucureşti.
în motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, la 7.04.1990, în jurul orei 13,00, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, inculpatul T.G. s-a urcat la volanul autoturismului său şi, conducând pe bd. Th. Paladi, a surprins şi a accidentat pe M.T. pe trecerea de pietoni din dreptul staţiei de metrou llioara. Victima a necesitat pentru vindecare un număr de 70 de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanţă mai reţine că, întrucât inculpatul a decedat ulterior accidentului, a introdus-o în cauză, în calitate de succesoare, pe soţia inculpatului, T.M.O., şi a obligat-o pe aceasta la plata despăgubirilor civile.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel succesoarea T.M.O., criticând-o pentru nelegalitate, constând în aceea că, în mod greşit, prima instanţă a obligat-o la plata despăgubirilor civile, cât timp nu a procedat la deschiderea succesiunii.
Tribunalul Bucureşti- Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1867 din 22.12.2000, a respins, ca nefondat, apelul, pe motiv că acceptarea succesiunii s-a făcut în mod tacit, aşa încât succesorul preia toate drepturile şi obligaţiile defunctului.
Această decizie penală a fost atacată cu recurs de succesoarea T.M.O., reiterând motivele din apel şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, referitor la aplicarea greşită a legii.
Recursul nu este fondat.
Curtea a examinat cauza pentru temeiul invocat şi din oficiu, în limitele celorlalte temeiuri prevăzute de art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală.
în mod corect, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au dispus obligarea succesoarei T.M.O. la plata despăgubirilor civile către victimă, din moment ce aceasta, în calitate de soţie supravieţuitoare, a continuat să administreze bunurile rămase în urma decesului soţului său, respectiv T.G., inculpatul din prezenta cauză.
împrejurarea că soţia supravieţuitoare a continuat să efectueze acte de administrare şi de conservare a bunurilor rămase de pe urma decesului soţului său echivalează cu acceptarea tacită a succesiunii (art. 685, 689 şi 690 din Codul civil), aşa încât ea moşteneşte întregul patrimoniu, adică drepturile şi obligaţiile soţului decedat.
Dacă succesoarea T.M.O. ar fi acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar (art. 713 din Codul civil), aceasta ar fi fost obligată la despăgubiri civile numai în limita activului masei succesorale, dar, cât timp ea nu a acceptat moştenirea în acest mod, este pasibilă să răspundă pentru toate obligaţiile soţului său decedat.
în consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de soţia moştenitoare T.M.O.
