Reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării determină aplicarea, sub aspectul laturii civile, a regulilor culpei comune (concurente), astfel încât inculpatul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile decât proporţional cu culpa sa.
(Decizia nr. 1914 din 10 septembrie 2003 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 388 din 14 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 şi art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal, condamnarea inculpatului P.C. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 din Codul penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.M. suma de 50.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, şi 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 21.678.992 lei plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, la data de 6.10.2001, partea vătămată M.M., în timp ce se afla în Piaţa O. cu soţia sa, datorită unei neînţelegeri iscate de la o bancnotă de 100.000 lei, a fost lovită de inculpatul P.C. în zona feţei, dezechilibrându-se şi lovindu-se cu maxilarul de tarabă, iar apoi cu capul de ciment şi pierzându-şi cunoştinţa.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Pantelimon”, iar prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că aceasta a necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, leziunile cauzate punându-i în primejdie viaţa şi determinând o infirmitate fizică cu caracter permanent.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât sub aspectul greşitei reţineri a vinovăţiei sale exclusive în producerea incidentului şi a omisiunii de a reţine şi participarea părţii vătămate, cât şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 856/A din 9 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul P.C., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi, în fond, s-a dispus în baza art. 334 din Codul de procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b) din Codul penal şi art. 13 din Codul penal.
în baza art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b) din Codul penal, art. 13 din Codul penal, art. 74, art. 76 din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului P.C. la 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 din Codul penal.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, şi inculpatul P.C., sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursurile declarate sunt fondate.
Deşi instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. b) din Codul penal, totuşi l-a obligat pe acesta să plătească integral cheltuielile de spitalizare a victimei, în cuantum de 21.678.992 lei.
Procedeul este greşit, întrucât într-o asemenea situaţie este vorba de o culpă concurentă a victimei, care face să funcţioneze, potrivit legislaţiei civile, regulile culpei comune, astfel că inculpatul putea fi obligat să plătească cheltuieli de spitalizare numai proporţional cu culpa sa.
în ceea ce priveşte reducerea pedepsei, s-a apreciat că solicitarea inculpatului este nefondată, întrucât pedeapsa de 3 luni închisoare corespunde pericolului social al faptei penale comise de acesta, putând asigura reeducarea lui.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul P.C., a casat parţial Decizia penală nr. 856/A din 9 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti – Secţia l-a penală şi Sentinţa penală nr. 388 din 14 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi, rejudecând în fond, a obligat inculpatul la 10.839.496 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Pantelimon”. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
NOTĂ:
Soluţia instanţei de recurs este, în principiu, corectă. în cauză nu rezultă însă dacă inculpatul a fost de acord să plătească părţii vătămate M.M. despăgubirile materiale şi morale în cuantumul ce a fost stabilit iniţial de către instanţa de fond.
Dacă inculpatul şi-a manifestat voinţa în acest sens, acţionează principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă şi, ca urmare, instanţa de recurs a procedat corect reducând corespunzător doar despăgubirile datorate părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Pantelimon”.
Dacă însă inculpatul nu şi-a exprimat acordul în acest sens, instanţa de recurs, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) şi art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, admiţând recursurile parchetului şi inculpatului, ar fi trebuit să reducă corespunzător şi cuantumul despăgubirilor către partea civilă M.M., proporţional cu culpa inculpatului.
