Soluţionarea laturii civile a procesului penal este guvernată de principiul disponibilităţii, aşa încât dacă instanţa nu a fost învestită cu cererea de acordare a daunelor morale de către partea vătămată, neconstituindu-se parte civilă cu vreo sumă de bani cu acest titlu până la citirea actului de sesizare, nu se poate pronunţa în apel sau recurs asupra acesteia.
Totodată, solicitarea părţii civile, ca instanţa de recurs să dispună o actualizare a despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat, nu reprezintă o critică adusă deciziei recurate şi nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 645 din 24 aprilie 2001 – Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 300 din 01.11.2000, Judecătoria Turnu Măgurele a condamnat pe inculpatul S.M. la 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 din Codul penal, pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 4 din Codul penal.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. “U.” S.A. Turnu Măgurele, să plătească părţii civile N.M. 3.600.000 lei despăgubiri civile şi 11.024.142 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul de Urgenţă Bucureşti.
împotriva sentinţei, partea civilă a declarat apel, solicitând acordarea daunelor morale pe care le-a cerut.
Prin Decizia penală nr. 63/A din 21.02.2001, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, reţinându-se că partea civilă nu a solicitat daune morale.
împotriva acestei decizii, partea civilă a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în fond, reţinerea culpei exclusive a inculpatului, precum şi acordarea daunelor morale de 30.000.000 lei şi majorarea despăgubirilor civile cu coeficientul de inflaţie.
Analizând recursul declarat de partea civilă, Curtea a apreciat că acesta este nefondat.
în latura penală a cauzei, instanţele au reţinut corect culpa comună a părţilor în producerea accidentului, faţă de probele administrate.
Nici critica vizând modul de soluţionare a laturii civile a cauzei nu este fondată.
Din constituirea de parte civilă existentă la dosar rezultă că partea civilă a înţeles să solicite numai despăgubiri civile materiale, concretizate în cheltuieli de spitalizare, iar instanţa, ţinând cont de principiul disponibilităţii, a acordat întocmai ceea ce i s-a solicitat.
Tribunalul a apreciat corect că în apel nu pot fi acordate şi daune morale, întrucât a trecut termenul până la care se putea face constituirea de parte civilă -prevăzut de art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Cât priveşte solicitarea de majorare a despăgubirilor materiale potrivit indicelui de inflaţie, Curtea a apreciat că, întrucât în apel nu s-a solicitat acest lucru, apelul având caracter devolutiv, o asemenea cerere formulată direct în recurs nu reprezintă o critică adusă deciziei pronunţate în apel şi nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală.
Pentru pagubele ce s-au născut prin reactualizarea sumei acordate după pronunţarea sentinţei penale, partea civilă urmează să formuleze acţiune separată la instanţa civilă.
în consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
