Potrivit Legii nr. 136/1995, instanţa de judecată are obligaţia faţă de asigurător de a-l cita în proces, pentru a avea cunoştinţă de existenţa cauzei şi pentru opozabilitate; asigurătorul urmează să răspundă, în limitele contractului civil de asigurare, pentru daunele provocate de asigurat.
Potrivit Legii nr. 136/1995, instanţa de judecată are obligaţia faţă de asigurător de a-l cita în proces, pentru a avea cunoştinţă de existenţa cauzei şi pentru opozabilitate; asigurătorul urmează să răspundă, în limitele contractului civil de asigurare, pentru daunele provocate de asigurat.
Prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal şi, respectiv, art. 36 alin. 1 din Decretul 328/1996, şi l-a obligat la despăgubiri civile către părţile civile.
Totodată, a constatat că societatea comercială unde era salariat inculpatul şi societatea de nu au calitate procesuală în cauză.
Apelul părţilor civile a fost admis şi inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile, în solidar cu societatea comercială unde este salariat şi societatea de
asigurări.
Recursurile procurorului şi părţii responsabile civilmente sunt fondate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că inculpatul a comis accidentul de circulaţie cu maşina ce îi fusese încredinţată de societatea comercială unde era salariat, însă în momentul comiterii faptei acesta se afla în afara programului de muncă şi nu primise de la unitate nici o însărcinare. Deci, aceasta nu avea posibilitatea conducerii, îndrumării sau a coordonării conduitei inculpatului şi, în consecinţă, nu există raportul de cauzalitate, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, prevăzută de art. 1000 alin. 3 din Codul civil.
Curtea a concluzionat că societatea comercială la care era salariat inculpatul nu poate avea calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente, în sensul art. 16 Cod procedură penală.
în ceea ce priveşte societatea asigurătoare, la care era asigurată numai societatea comercială al cărei salariat era inculpatul, Curtea a reţinut că nici aceasta nu are calitatea procesuală în cauză şi nu i se pot stabili obligaţii prin sentinţă penală.
Curtea a casat decizia penală şi a menţinut sentinţa primei instanţe. (Judecator Stan Mustata – sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.439/1999)
