Acţiune civilă exercitată în cadrul procesului penal. Vătămare corporală gravă. Parte vătămată spitalizată. Nesoluţionarea din oficiu a acţiunii civile. Greşita motivare pe dreptul de disponibilitate. Nelegalitate

Prin sentinţa penală nr. 244 din 4 octombrie 2000, Judecătoria Vaslui a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.

Urmare a loviturilor aplicate de inculpaţi, partea vătămată a fost spitalizată la Spitalul Judeţean Vaslui, timp în care s-au efectuat cheltuieli de către această unitate sanitară.

Instanţa de fond nu a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor de spitalizare, reţinând că din eroare ar fi încălcat dreptul de disponibilitate al acesteia, care se poate adresa cu o acţiune civilă separată.

Sentinţa a fost menţinută prin decizia penală nr. 119/A/15 martie 2001 a Tribunalului Vaslui, prin care s-a respins apelul inculpatului.

în recursul inculpaţilor, analizându-se din oficiu hotărârile recurate, prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ alin. 3 Cod procedură penală, s-a constatat că sentinţa instanţei de fond este nelegală pentru cazul de recurs prevăzută de art. 385 alin. 1 pct. 17¹ şi alin. 2 Cod procedură penală, respectiv greşita aplicare a legii în soluţionarea laturii civile a cauzei. Unităţile sanitare sunt finanţate de autorităţile publice locale din bugetul unităţii administrative respective – în speţă a judeţului Vaslui – fiind astfel instituţii bugetare.

în aceste condiţii, sunt operante dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, conform cărora instanţa este obligată să pornească şi să rezolve din oficiu acţiunea civilă pentru unităţile spitaliceşti şi să oblige inculpaţii la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată şi nu dispoziţiile art. 130 alin. 3 Cod procedură civilă.

Dreptul de disponibilitate operează în cadrul acţiunii civile exercitate în procesul penal numai în aceste situaţii în care instanţa nu este obligată să exercite din oficiu acţiunea civilă.

Cum, instanţa de recurs a fost învestită numai cu recursurile inculpaţilor, iar înlăturarea nelegalităţii constatate ar agrava situaţia acestora în propria cale de atac ce ar contraveni dispoziţiilor art. 385⁸ alin. 1 Cod procedură penală, Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr. 477 din 5 iunie 2001 a respins recursul.

Notă: A se vedea decizia nr. 80 din 20 mai 1999 a prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de SIB şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală sunt neconstituţionale.

Decizia penală nr.477/05.06.2001 a Curţii de Apel Iaşi