Acţiune civilă exercitată în procesul penal. Ucidere din culpă. Principiul reparării integrale a prejudiciului direct şi indirect. Asigurător de răspundere civilă delictuală. Opozabilitate
Prin sentinţa penală nr. 594 din 13.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a dispus, în baza art. 178 al. 2 C.p., cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a C.p. şi art. 76 al. 1 lit. d C.p., condamnarea inculpatului P.G.S.D. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, cu reţinerea unei circumstanţe atenuante judiciare.
În baza art. 14 al. 3 lit. b C.p.p. şi art. 346 al. 1 C.p.p., rap. la art. 998 C.civ. şi art. 1000 al. 3 C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul… şi în consecinţă a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P. SA, la plata către această parte civilă a sumei de 451,83 lei şi dobânda legală aferentă de la data de 28.04.2006 până la data plăţii efective, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 14 al. 3 lit. b şi al. 5 C.p.p. şi art. 346 al. 1 C.p.p., rap. la art. 998 C.civ. şi art. 1000 al. 3 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R.V.G. şi în consecinţă a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 1.138 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, şi 8.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
În dispozitiv s-a menţionat că hotărârea este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă SC A.-R.O.
În baza art. 191 al. 1 şi 3 C.p.p., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 25.04.2006, în jurul orei 12, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare B-44-ZRD, pe B-dul Liviu Rebreanu, dinspre B-dul Nicolae Grigorescu către Aleea Barajul Dunării, inculpatul P.G.S.D. a accidentat în zona unei treceri de pietoni pe numitul V.C.C., accident în urma căruia victima a decedat la data de 28.04.2006. În drept, s-a reţinut că fapta astfel descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 2 C.p.
Pe latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că Spitalul … s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 451,83 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a numitului V.C.C., şi dobânda legală de la data de 28.04.2006 până la data achitării debitului. De asemenea, numitul R.V.G., cumnatul victimei, s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.138 lei pentru daunele materiale cauzate, respectiv cheltuieli de înmormântare a cumnatului şi a surorii sale, V.C.C. şi V.F.C., şi 200.000 lei pentru daunele morale cauzate de decesul celor doi.
În faza de urmărire penală a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, societatea la care era angajat inculpatul, SC C.P. SRL, iar în faza de judecată, la solicitarea părţii responsabile civilmente, a fost introdus în cauză asigurătorul de răspundere civilă, SC A.-R.O SA.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de Spitalul …, instanţa a apreciat că acestea sunt în întregime întemeiate, partea civilă suferind un prejudiciu în cuantum de 451,83 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a numitului V.C.C. aferente perioadei 25.04.2006 – 28.04.2006, prejudiciu cauzat prin fapta ilicită a inculpatului, vinovat de producerea accidentului rutier, astfel încât, fiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, în calitate de comitent chemat a răspunde pentru fapta săvârşită de prepusul său în exercitarea atribuţiilor de serviciu încredinţate, în baza art. 14 al. 3 lit. b C.p.p. şi art. 346 al. 1 C.p.p., rap. la art. 998-999 C.civ. şi art. 1000 al. 3 C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul … şi în consecinţă a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 451,83 lei şi a dobânzii legale aferente, de la data de 28.04.2006 până la data plăţii efective, cu titlul de despăgubiri civile.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de partea civilă R.V.G., instanţa a reţinut că acesta făcut dovada, prin actele de stare civilă depuse în copie la dosar, că este cumnatul numitului V.C.C., fiind fratele soţiei victimei accidentului rutier, numita V.F.C.. Partea civilă R.V.G. a susţinut în cuprinsul declaraţiilor date în faţa că sora sa, V.F.C., a fost puternic afectată la aflarea veştii că soţul său a suferit un accident rutier şi ca urmare a decesului acestuia, starea sa psihică şi de sănătate deteriorându-se în mod constant şi culminând cu producerea unui accident vascular cerebral la data de 21.05.2006, soldat cu paralizia părţii stângi a corpului şi a corzilor vocale, în urma căruia a fost internată, pe acest fond decedând, la data de 18.06.2006 (potrivit certificatului de deces şi certificatului de îmbălsămare depuse în copie la dosar). Partea civilă a apreciat aşadar că decesul surorii sale a survenit ca urmare a decesului soţului acesteia, inculpatul fiind astfel răspunzător de ambele decese.
Sub aspectul daunelor materiale invocate, instanţa a reţinut că, prin facturile fiscale depuse la dosar, partea civilă R.V.G. a făcut dovada suportării unor cheltuieli în cuantum de 412,46 lei pentru înmormântarea cumnatului său, V.C.C. (factura fiscală nr. 6060399/04.05.2006), şi a unor cheltuieli în cuantum de 725,76 lei pentru înmormântarea surorii sale, V.F.C. (facturile fiscale nr. 2270437/21.06.2006 şi 6062170/20.06.2006). Instanţa a constatat aşadar că patrimoniul părţii civile a fost prejudiciat cu suma totală de 1138,22 lei, reprezentând cheltuieli aferente celor două înmormântări.
De asemenea, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit o faptă ilicită constând în producerea unui accident rutier ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, acţionând cu vinovăţie în forma culpei cu prevedere, legătura de cauzalitate dintre fapta sa şi decesul victimei V.C.C. fiind evidentă, astfel cum s-a reţinut cu ocazia analizării laturii penale a cauzei.
Referitor la decesul soţiei victimei, V.F.C., având în vedere intervalul scurt de timp scurs între cele două decese (mai puţin de două luni), faptul că acest al doilea deces a survenit ca urmare a unui accident vascular cerebral produs la data de 21.05.2006, respectiv în ziua de Sf. Constantin şi Elena, aniversarea onomasticii soţului defunct, văzând şi declaraţiile părţii civile potrivit cărora sora sa a fost extrem de afectată în urma decesului soţului, atât în ceea ce priveşte starea sa psihică, cât şi sub aspectul stării generale de sănătate, ţinând seama totodată de vârsta înaintată a celor doi defuncţi (V.C.C. avea la momentul decesului 71 de ani, iar soţia sa 84 de ani), de faptul că aceştia erau căsătoriţi de 41 de ani, din căsătoria lor nerezultând copii, instanţa a apreciat că între cele două decese există în mod cert legătură de cauzalitate, astfel încât, implicit, legătura de cauzalitate indirectă există şi între fapta ilicită a inculpatului, vinovat de producerea accidentului rutier în urma căruia a decedat numitul V.C.C., şi decesul soţiei supravieţuitoare a acestuia, V.F.C., lanţul cauzal nefiind întrerupt. Astfel, chiar dacă la producerea decesului numitei V.F.C. au concurat şi alte împrejurări, în absenţa faptei ilicite a inculpatului acest rezultat nu s-ar fi produs în aceeaşi configuraţie, având în vedere în special cauza şi momentul decesului.
În consecinţă, instanţa a reţinut existenţa legăturii indirecte de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul material suportat de partea civilă R.V.G., reprezentat de cheltuielile efectuate de acesta pentru înmormântarea cumnatului şi a surorii sale, în cuantum total de 1138,22 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, astfel încât, fapta fiind săvârşită cu vinovăţie, a constatat îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente.
Sub aspectul daunelor morale pretinse de parte civilă R.V.G., instanţa a apreciat că, în mod neechivoc, decesul celor două rude apropiate, soră şi cumnat, a determinat suferinţe psihice ce se circumscriu noţiunii de prejudiciu moral patrimonial, astfel încât, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost anterior analizate, se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufleteşti. Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce au fost acordate cu acest titlu, instanţa a avut în vedere intensitatea legăturii afective dintre partea civilă şi cei doi defuncţi, dedusă atât prin raportare la /afinitate, cât şi din împrejurările ce caracterizau relaţiile părţii civile cu defuncţii, respectiv vârsta înaintată, absenţa altor rude în localitatea de domiciliu, partea civilă, potrivit propriilor declaraţii, fiind văduv din anul 1974 şi având un singur fiu care locuieşte la Cluj, astfel încât decesul surorii şi al cumnatului, acesta din urmă violent, este de natură a-i accentua sentimentul de singurătate. Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis pretenţiile formulate cu titlul de daune morale doar în parte, considerând că, deşi evaluarea bănească a suferinţei psihice provocate de decesul unor persoane apropiate nu poate fi decât una aproximativă, întemeiată în principal pe considerente de echitate, suma solicitată, 200.000 lei, este exagerată faţă de împrejurările cauzei, iar despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator.
În consecinţă, în baza art. 14 al. 3 lit. b şi al. 5 C.p.p. şi art. 346 al. 1 C.p.p., rap. la art. 998-999 C.civ. şi art. 1000 al. 3 C. civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R.V.G. şi a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 1.138 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, astfel cum a solicitat, şi 8.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale (câte 4.000 lei pentru fiecare defunct, având în vedere, concomitent, atât legătura afectivă a părţii civile cu defuncţii, cât şi caracteristicile raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi cele două decese), respingând ca nefondate restul pretenţiilor formulate cu acest titlu.
S-a menţionat totodată că prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă SC A.-R.O. SA. În privinţa efectelor hotărârii judecătoreşti asupra asigurătorului de răspundere civilă, instanţa a reţinut că răspunderea asigurătorului este o răspundere civilă contractuală, rezultând din contractul încheiat, în temeiul Legii nr. 136/1995, între partea responsabilă civilmente SC Civis Paza SRL, deţinător al autoturismului, şi societatea de asigurări (constatat prin poliţa de depusă la dosar). În temeiul art. 55 din Legea nr. 136/1995, partea civilă are un drept la acţiune direct împotriva asigurătorului sau un drept la acţiune împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, în temeiul dreptului comun (art. 999, 1003 C. civ.). Partea civilă nu poate cumula aceste drepturi la acţiune, deoarece s-ar ajunge la dubla reparare a prejudiciului, având în vedere că între asigurător, pe de o parte, şi inculpat, pe de altă parte, nu există solidaritate, aceasta nefiind prevăzută în mod expres în contractul de asigurare. Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile a inculpatului, a părţii responsabile civilmente şi a asigurătorului reprezintă o soluţie greşită din punct de vedere juridic, ce nu ţine seama de faptul că natura juridică a obligaţiei asumate de societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia reglementată de art. 1000 al. 1 C. civ., precum şi de răspunderea comitentului la care se referă al. 3 al aceluiaşi articol. În ceea ce priveşte obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, desigur în limita plafonului instituit de lege, instanţa a apreciat că o asemenea soluţie ar putea fi adoptată în cadrul procesului penal exclusiv la cererea părţii civile, dreptul de opţiune între acţiunea civilă de drept comun îndreptată împotriva celui vinovat de producerea accidentului şi acţiunea reglementată de Legea nr. 136/1995 îndreptată direct împotriva asigurătorului fiind recunoscut de lege în favoarea persoanei păgubite şi neputând fi exercitat din oficiu în numele acesteia în lipsa unei prevederi legale exprese. Or, în cauza de faţă, niciuna dintre cele două părţi civile, Spitalul … şi R.V.G., nu a solicitat obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, o asemenea opţiune neputând fi făcută, în locul părţilor civile, de partea responsabilă civilmente sau de instanţă din oficiu. În ce priveşte solicitarea formulată de partea responsabilă civilmente în cuprinsul dezbaterilor de obligare directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, pentru considerentele mai sus expuse, instanţa a considerat că o asemenea cerere nu poate fi primită, astfel încât, faţă de poziţia exprimată de părţile civile, care nu au înţeles să exercite acţiunea civilă în cadrul procesului penal direct împotriva asigurătorului, în temeiul art. 55 din Legea nr. 136/1995, prezenta hotărâre este doar opozabilă societăţii de asigurări.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, sentinţa penală nr. 594 din 13.10.2008, dosarul nr. 8277/301/2008
??
??
??
??
2
