R O M A N I A
R O M A N I A
Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă
Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 21.06.2010
Tribunalul constituit din :
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE: NĂSTASIE VERONICA
PREŞEDINTE: NĂSTASIE VERONICA
JUDECĂTOR: OLTEANU LAURA
JUDECĂTOR: OLTEANU LAURA
JUDECĂTOR: CIOBOTARU SORINA
JUDECĂTOR: CIOBOTARU SORINA
GREFIER: MATEESCU CRISTINA
GREFIER: MATEESCU CRISTINA
Pe rol soluţionarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă F.A. împotriva sentinţei civile nr. 12030/19.12.2008 pronunţată de Judecătoria Sector 3 în dosar nr. 11718/301/2007 având ca obiect acţiune în anulare, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi T.G.E. şi T.G..
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurenta reclamantă prin avocat George Vlaicu care depune delegaţie de substituire la dosar şi intimaţii pârâţi T.G.E., personal şi asistat de avocat şi T.G. prin acelaşi avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care
Apărătorul intimaţilor pârâţi depune la dosar un set de înscrisuri care se comunică şi recurentei reclamante prin avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă prin avocat solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Atât în contractul de vânzare cumpărare cât şi în cele trei acte întocmite de către notar, se arată că s-a deplasat la imobilul din ….., dar recurenta locuieşte la …….. Prin urmare, rezultă că de fapt, notarul nici măcar nu s-a deplasat la domiciliul său.
Intimaţii pârâţi prin avocat solicită respingerea recursului, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond, fără cheltuieli de judecată.
Arată că la fila 133 dosar de fond se află procura autentificată din care rezultă că recurenta avea capacitate şi discernământ. Notarul care s–a deplasat la domiciliul recurentei, a constatat că aceasta nu era deplasabilă. Din înscrisurile depuse la acest termen de judecată, rezultă că este vorba de o eroare materială în ceea ce priveşte procura nr. 102.
În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs, arată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 261 Cod de procedură civilă şi nici dispoziţiile art. 2 Cod de procedură civilă cu privire la competenţa tribunalului.
TRIBUNALUL
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera urmează a amâna pronunţarea, motiv pentru care
DISPUNE
Acordă pronunţarea la data de 28.06.2010.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.06.2010.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Năstasie Veronica Olteanu Laura Ciobotaru Sorina
GREFIER
Mateescu Cristina
Mateescu Cristina
Dosar nr. 11718/301/2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 1530 R
Şedinţa publică din data de 28.06.2010
Pe rol se află pronunţarea asupra recursului civil formulat de recurenta reclamantă F.A. împotriva sentinţei civile nr. 12030/19.12.2008 pronunţată de Judecătoria Sector 3 în dosar nr. 11718/301/2007 având ca obiect acţiune în anulare, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi T.G.E. şi T.G..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în şedinţa publică din data de 21.06.2010 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru data de 28.06.2010.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 17.09.2007 sub nr. 11718/301/2007, reclamanta F.A. a chemat în judecata pe paratii T.E. si T. G., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a actului juridic intitulat Contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2220/18.08.2005 de catre Societatea civila “Acord” Biroul Notarial, de catre notarul public D. I., cu cheltuieli de judecata.
In fapt, s-a arătat că prin contractul de vanzare-cumparare mentionat reclamanta a vandut paratilor imobilul din Bucuresti, …….compus din teren în suprafata de 742,15 mp si constructia constand într-o camera, un vestibul si o magazie, la pretul de 10.000 Ron.
Desi, din contract rezulta ca reclamanta a primit pretul vanzarii de 10.000 Ron, aceasta susţine că paratii care sunt nepotii săi nu i-au achitat nici macar aceasta suma derizorie. Acest pret al imobilului este derizoriu în comparatie cu sumele achitate notarului: taxa de timbru de 3119 Ron, timbru judiciar de 5 Ron, onorariu de 2.593 Ron si TVA de 493 Ron (total 6.210 Ron), fara a socoti onorariile substantiale primite de avocatul care a redactat contractul si de notarul care l-a autentificat.
Reclamanta a susţinut că pretul vanzarii imobilului de numai 10.000 Ron este derizoriu prin raportare la valoarea la care au fost calculate taxele notariale, astfel cum au fost menţionate în penultimul alineat al contractului: “taxele au fost stabilite si achitate de cumparator la valoarea facuta prin expertiza facuta … In anexa nr. 17 pretul minim pentru mp. de teren liber fiind de 100 euro/mp., teren ocupat de constructii de 80 euro / mp, iar pentru constructie de 25 euro/mp., rezultand un pret de calcul al taxelor de 71.623 euro, echivalentul a 257.127 Ron, sau 2.571.000.000 RoN”.
Reclamanta susţine că a luat cunostinta de aceste c1auze contractuale de curand, mai precis în luna iulie 2007 cand Directia de impozite si taxe locale i-a comunicat ca imobilul din Bucureşti……., proprietatea sa a fost înstrainata prin contractul de vanzare-cumparare mentionat mai sus.
Reclamanta a arătat că adevarata situatie de fapt, este următoarea:
Actul de vanzare-cumparare a carui anulare se solicită este lipsit de o conditie esentiala si anume consimtamantul pe care trebuia sa îl dea liber si neviciat reclamanta (conf. art. 948 Cod civil).
Potrivit art. 953 Cod civil: ” consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol”.
Art. 995 Cod civil, arata ca violenta este o cauza de nulitate, chiar cand este exercitata de o alta persoana decat cea în folosul careia s-a facut conventia, asa cum în cauza de fata sora rec1amantei T.A. a exercitat numeroase acte de violenta împotriva rec1amantei, pentru a-i fura averea în folosul ei si al copiilor ei.
Reclamanta a menţionat ca si în prezent sora sa, împreuna cu paratii T. G.E. si T. G. fac presiuni, o ameninta cu evacurea si cu puscaria, pentru a-i fura si ceea ce i-a mai ramas iar în perioada 10-13 septembrie 2007, au fost trimisi 2 politisti care să o ancheteze – politistii au facut presiuni asupra mea pentru a o determina sa dea dec1aratii scrise în folosul sorei rec1amantei si a copiilor ei, prin care sa recunoască valabilitate a semnaturii sale de pe contractul de vanzare-cumparare (art. 956 alin. 1 Cod civil).
Reclamanta a invocat si dispoz. art. 956 alin. 2 Cod civil, pe care le consideră deosebit de importante pentru dezlegarea pricinii de fata: “se tine cont în aceasta materie, a violentei care altereaza consimtamantul, de etate, de sex si de conditia persoanelor”.
Reclamanta a arătat ca este o femeie singura, în var sta de 87 de ani grav bolnava, nedeplasabila, care nu a putut si nu se poate apara în nici un fel de atacurile paratilor si a surorii sale, de hotia si vic1enia lor, de amenintarile si violenta pe care continua sa o exercite împotriva sa, acestia fiind ajutati de avocati, notari, iar în ultimul timp de politisti.
Reclamanta a invocat si art. 960 care arata: “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele vic1ene întrebuintate de una din parti sunt astfel încat este evident ca, fara aceste masinatii cealalta parte nu ar fi. contactat” .
Reclamanta a susţinut că pârâţii împreuna cu mama lor, au folosit mijloace vic1ene, dolosive si masinatiuni începand cu furtul actelor de proprietate, continuand cu masluirea contractului de vanzare-cumparare a imobilului din Bucureşti……., continuand si în prezent prin amenintari si violenta încercand sa o determine sa renunte la pretentiile sale.
In drept, se invoca art. 961 si art. 1900 Cod civil.
Reclamanta a solicitat în dovedirea acţiunii probele cu acte, interogatorii, martori si orice mijloace de proba încuviintate de instanta.
S-au depus la dosar taxa de timbru în cuantum de 12 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, copia contractului de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 22201.18.08.2005 de catre Societate a civila “Acord” Biroul Notarial.
La termenul din 27.11.2007 reclamanta a depus o cerere modificatoarea a actiunii prin care, în baza art. 961 şi art. 1900 C.civ., solicita anularea actului juridic intitulat contract vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2220/18.08.2005 de catre Societatea civila Acord” Biroul Notarial, de catre notarul public D I., cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii depuse la 27.11.2007, reclamanta a reiterat aceeaşi motivare precum cea din cererea iniţială.
Prin sentinţa civilă nr.12030/19.12.2008 pronunţată în dosarul nr.11718/301/2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu pârâţii T.G.E. şi T. G., astfel cum a fost precizată luând act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că acţiunea cu care a fost sesizată este neîntemeiată, motivele de nulitate invocate de reclamantă nefiind dovedite în speţă.
Astfel, prin precizarea acţiunii de la 27.11.2007 a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2220/ 18.08.2005-BNP Acord, invocând prin raportare la dispoziţiile art. 961 C.civ., precum şi 953, 948 şi 955 C.civ., drept cauze de nulitate violenţa şi ca vicii de consimţământ.
Faţă de aceste precizări ale acţiunii reclamantei, în temeiul art. 129 alin. final C.proc.civ., instanţa a analizat cererea reclamantei din punct de vedere al acestor cauze de nulitate relativă a actului juridic.
De altfel, în cursul judecăţii, reclamanta care a fost asistată de avocat I. C. – pe tot parcursul judecăţii, nu şi-a mai modificat sau completat acţiunea în sensul indicării altor ori şi a altor cauze de nulitate.
Având în vedere că temeiul juridic al acţiunii, respectiv cauza acesteia se determină exclusiv de reclamant, acest element al cererii de chemare în judecată intrând sub incidenţa principiului disponibilităţii, instanţa a analizat aceste cauze de nulitate relativă a actului juridic invocate de reclamantă. În ceea ce priveşte dolul, instanţa a constatat că nu s-au dovedit în cauză nici elementul material, nici elementul subiectiv al acestui viciu de consimţământ.
Astfel, dolul presupune întrunirea a două elemente: unul material constând în manoperele dolosive exercitate de cealaltă parte contractantă, şi unul subiectiv respectiv, intenţia de a induce în eroare o persoană pentru a o determina să încheie un act juridic.
În cauza de faţă, reclamanta nu a indicat concret care au fost manoperele dolosive folosite de pârâţi, aceasta făcând vorbire la modul generic de asemenea manevre susţinând că le va dovedi cu mijloace de probă. Probele administrate în cauză, respectiv martorul audiat la propunerea reclamantei nu a demonstrat aceste manopere. Mai mult, martorul propus de reclamantă care a declarat că o cunoaşte pe reclamantă de 30 de ani şi că vorbea de circa 5 -6 ori pe zi la telefon cu reclamanta, a susţinut că nu îi cunoaşte pe pârâţi şi că nu ştie nimic despre încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2220/2005. aşa fiind, instanţa constată că nu s-a făcut proba dolului.
Instanţa a apreciat că această declaraţie nu poate sta nici la baza unei prezumţii simple cu privire la existenţa elementului material şi a celui subiectiv al dolului, deoarece declaraţia acestui martor reprezintă exclusiv păreri persona1e ale acestuia despre situaţia de fapt, iar nu chestiuni de fapt la care să fi asistat.
În ceea ce priveşte existenţa violenţei, pe baza declaraţiei martorului audiat propus de reclamantă, instanţa nu poate reţine existenţa acestui viciu de consimţământ în cauză deoarece martorul a declarat că nu cunoaşte nimic despre încheierea actului juridic care face obiectul acţiunii.
Pe de altă parte, instanţa apreciază că se poate prezuma cu putere de probabilitate că acest viciu de consimţământ nu a existat deoarece este foarte puţin probabil ca, dacă reclamanta ar fi fost supusă unor asemenea acte de violenţă, martora care a declarat că o cunoaşte pe reclamantă de 30 de ani şi că vorbeau zilnic la telefon de circa 5-6 ori să nu cunoască nimic despre aceste acte de violenţă sau să nu constate existenţa acestora. De altfel, martora a şi afirmat în mod expres că nu are cunoştinţă de asemenea acte. Or, este puţin probabil ca reclamanta cel puţin de la data introducerii acţiunii să nu îi fi comunicat martorei că a suferit acte de violenţă din partea pârâţilor, iar martora în condiţiile în care comunica cu reclamanta atât de des să nu constate la un moment aceste acte de violenţă, cu atât mai mult unele din ele, cum ar fi prezenţa poliţiştilor la reclamantă acasă ar fi fost greu să treacă neobservate.
Susţinerile reclamantei că prin înscrisurile trimise de sora sa a fost ameninţată nu pot fi reţinute, deoarece pentru a putea constitui viciul de consimţământ al violenţei ameninţările în primul rând trebuie să existe, ceea ce nu este cazul, scrisorile de la filele 103-105 cuprinzând doar nemulţumirile surorii reclamantei faţă de comportamentul acesteia.
Instanţa a constatat că în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a mai invocat ca element pe baza căruia se poate prezuma dolul preţul pentru care a fost înstrăinat imobilul din Bucureşti….. către pârâţi, preţ care a fost mai mic decât valoarea la care a fost evaluat imobilul de notarul public în vederea stabilirii taxelor notariale.
Instanţa a reţinut în primul rând că preţul mai mic decât valoarea la care a fost imobilul evaluat de nu poate fi reţinut ca un element care să demonstreze dolul deoarece, acest viciu de consimţământ presupune dovedirea a două elemente: elementul material constând în manoperele dolosive folosite de pârâţi, şi elementul subiectiv al acestora constând în intenţia de a induce în eroare. Or, aceste probe nu s-au făcut în cauză aşa cum s-a reţinut mai sus.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că acţiunea cu care a fost sesizată în cauza de faţă este neîntemeiată, probele administrate în cauză nedemonstrând cauzele de nulitate relativă invocate de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs F.A. criticând-o pentru nelegalitate.
Un prim motiv de recurs este acela că hotărârea instanţei de fond este pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, contravenind dispoz.art. 304 pct.9 din Codul de pr.civila.
Nelegalitatea sentintei recurate rezulta si din aceea ca instanta de fond a incalcat flagrant dispoz.art.258 si art.261 Cod pr.civila, care sub sanctiunea nulitatii obliga pe judecator sa semneze sentinta, sa consemneze intr-un registru special dispozitivul ( minuta ) si mai ales sa respecte interdictia: “”Dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale” (art.258 alin.3 Cod de proc.civila).
Tot astfel, art.261 COD PR.CIV. sub sanctiunea nulitatii stabileste ca hotararea se da in numele legii si trebuie sa cuprinda: dispozitivul, calea de atac si termenul in care se exercita (art.261 pct.6 si 7 C.PR.CIVILA).
Or, ce poate fi mai nelegal decat pronuntarea a doua hotarari contradictorii de catre aceeasi instanta: prima fiind sent.civ. nr.12030/ 19.12.2008 (de respingerea actiunii reclamantei), si cea de-a doua fiind data la 01.02 2009 (de trimiterea dosarului la Parchet cu privire la inscrierea in fals referitoare la cont.de vanz.cump. nr.2220/18.08.2005 autentificat de B.N.P. acord, act a carui anulare l-am solicitat prin actiune).
În acelaşi timp, recurenta a invocat încălcarea normelor de competenţă materială.
Al doilea motiv de recurs se referă la pronunţarea a două hotărâri contradictorii, urmare a sesizării Parchetului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals şi al aprecierii probelor de către prima instanţă.
De asemenea, în al treilea motiv de recurs se menţionează că s-a dovedit cu probele de la dosar inclusiv cu scrisoarea sorei reclamantei care a fost trimisa dupa inceperea procesului, intreaga situatie de fapt, mijloacele viclene (dolosive) si violenta psihica exercitata chiar si pe parcursul intregului proces atat de paratii T. cat si de sora reclamantei T. A.; din aceasta scrisoare rezulta ca pe parcursul ultimilor 40 de ani acestia au exercitat permanent acte de violenta psihica, iar singurul act pe care l-a semnat este testamentul olograf din 21.01.2004, cand T. A. a exercitat si violenta fizica, obligandu-o sa scrie si sa semneze acest testament.
A mai arătat recurenta că în actul a cărui anulare se solicită s-a consemnat că notarul public s-a deplasat în Bucureşti…, în timp ce reclamanta nu a părăsit locuinţa din str. Părului nr. 18, aspect confirmat de intimaţii pârâţi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299, 304 pct. 1, 8, 9, 172, 244, 258, 261 C.p.c., ale art. 961, 1900, 948, 953, 955, 956, 960 C.civ.
La data de 18.09.2009 a formulat întâmpinare pârâţii T. G.E. si T. G., solicitand respingerea ca neintemeiat a apelului formulat de apelanta – reclamanta F.A., în motivare arătând următoarele:
I.Aspecte privind calificarea caii de atac
Actiunea promovata de reclamanta este supusa apelului, si nu recursului, actiunile in constatarea nulitatii relative a unui act nefiind exceptate de art. 2811 C.Proc.Civ. Din acest considerent rugam instanta sa dea calificarea corecta caii de atac, pentru o aplicare exacta a legii, chiar daca din punctul de vedere al paratilor, calificarea caii de atac ca fiind un recurs, ar fi insemnat o scurtare a timpului de rezolvare a acestei probleme.
II.Aspecte privind primul motiv inscris in calea de atac.
Se invoca ca prime motive de critica ale sentintei atacate, urmatoarele: 1. Nulitatea sentintei datorita indicarii diferite a caii de atac in minuta fata de hotararea motivata, incalcandu-se art.261 C.Proc.Civ punctele 6, 7;
2. Nulitatea sentintei datorita lipsei semnaturii judecatorului, dispozitivul nu e consemnat in registrul special si nu s-a respectat interdictia prevazuta de art.258 al.3 C.Proc.Civ.;
3. Incalcarea dispozitiilor art.2 punctul 3 C.Proc.Civ., prin care se stasileste competenta materiala a Tribunalelor.
Indicarea caii de atac si termenul in care se poate promova nu este o mentiune care sa duca la nulitatea sentintei, ea nefiind o decizie a instantei care pronunta hotararea. Calea de atac este prestabilita de lege, instanta trebuind doar sa o indice, ca informatie, in hotararea pe care o pronunta. Nu exista reglementare legala care sa sanctioneze o mentionare eronata a caii de atac, asa cum nu exista prevazuta nicio sanctiune cu privire la indicarea diferita a acesteia in minuta fata de hotărâre; de altfel pentru minuta nu exista nicio prevedere care sa indice ca ar trebui sa cuprinda si calea de atac.
Pentru aceste considerente, se apreciază ca neîntemeiată aceasta motivaţie.
Motivele de nulitate ale sentintei, invocate in conformitatea art.258. alin.3 si 261, sunt de asemenea neintemeiate, pe de-o parte datorita faptului ca dispozitivul sentintei este semnat, pe de alta parte datorita faptului ca este inscrisa in registru, dar, si daca nu ar fi fost inscrisa, nu ar fi fc)st motiv de nulitate a sentintei, nu in ultimul rand, nu exista nicio incalcare a art.258.al.3. C.Proc.Civ., avandu-se in vedere ca judecătorul care a pronunţat sentinta nu si-a modificat in nici un fel părerea după pronunţare.
In ce priveste incalcarea competentei Tribunalului, se impune a fi respins acest motiv, neavand nici un fel de suport faptic sau legal.
III Aspecte privind al doilea motiv in sustinerea caii de atac
Asa cum instanta poate observa, instanta de fond decide inaintarea catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a incheierii din 11.11.2008, fara insa a suspenda cauza, avandu-se in vedere ca acest lucru nu s-a solicitat in baza art.183 C.Proc.Civ., reclamanta dorind a face o eventuala suspendare in baza art.244 alin 1 pct.2 C.Proc.Civ., fara insa a face dovada inceperii urmaririi penale, astfel ca cererea a fost respinsa. Toate aceste aspecte au fost dispuse in sedinta din data de 11.12.2008 si consemnate in incheierea de sedinta de la acea data.
IV. Aspecte privind al treilea motiv in sustinerea caii de atac
– Iscalitura reclamantei de pe toate actele pe care aceasta sustine ca nu le-ar fi semnat, este executata de catre aceasta.
– in contradictie cu sustinerile reclamantei, instanta de fond nu a modificat obiectul actiunii, in hotararea atacata specificandu-se clar ca e vorba de o nulitate relativa, pentru si violenta psihica, conform cererii modificatoare a reclamantei.
– in mod corect instanta de fond a apreciat ca scrisorile depuse de reclamanta la dosar nu probeaza niciun fel de violente psihice, amenintari sau santaj, ele reprezentand doar o corespondenta intre doua surori si exprimarea unor nemultumiri de la un moment dat.
In drept: art.282 si urmatoarele C.Proc.Civ.
În recurs, au fost depuse următoarele înscrisuri: raport de constatare tehnico-ştiinţifică, sentinţa penală nr. 304/04.11.2009, acte medicale.
Prin încheierea de şedinţă din data de 08.03.2010, tribunalul a calificat drept recurs calea de atac exercitată de reclamantă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi faţă de normele legale incidente în cauză, precum şi sub toate aspectele, cf. art. 304 ind. 1 C.p.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată, din dezvoltarea argumentelor, că se invocă nulitatea hotărârii atacate, ca urmare a nesocotirii dispoziţiilor art. 258, 261 C.p.c. referitoare la calea de atac, motiv ce se încadrează în art. 304 pct. 5 C.p.c.
Tribunalul reţine că în minuta întocmită de prima instanţă conform art. 258 Cod de procedură civilă se menţionează calea de atac ca fiind recurs, în timp ce în dispozitivul hotărârii judecătoreşti recurate este consemnat apelul.
Contrarietatea menţiunilor din dispozitivul şi minuta aceleiaşi sentinţe privind calea de atac nu conduce la nulitatea hotărârii, în contextul reglementării legale exprese a acestor aspecte şi în condiţiile în care părţile nu se pot prevala de necunoaşterea legii ce prevede calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia.
Menţiunile respective sunt incompatibile cu sancţiunea nulităţii, reprezentând simple erori materiale, potenţial rectificabile prin procedura prevăzută de art. 281 Cod de procedură civilă.
Nu se poate reţine nici încălcarea art. 258 alin. 3 din acelaşi act normativ, deoarece judecătorul nu a revenit asupra soluţiei pronunţate cu privire la acţiunea principală sau la un capăt de cerere formulat de părţi, iar calea de atac ce poate fi exercitata de părţi împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu este stabilită de instanţă, ci este guvernată de principiul legalităţii.
Împrejurarea că în sentinţă s-a menţionat greşit că hotărârea se poate ataca cu apel nu împiedică instanţa de control judiciar să o caracterizeze potrivit naturii cauzei, dispoziţiilor art. 725 alin. 1 Cod de procedură civilă sau interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, aspect realizat de altfel în prezenta cauză, conform încheierii de şedinţă din data de 08.03.2010.
Mai constată tribunalul că minuta a fost semnată de judecător, a fost înscrisă în registrul special, astfel cum însăşi recurenta admite în dezvoltarea primului motiv de recurs, iar referitor la critica privind încălcarea normelor de competenţă materială, aceasta este nefondată, fiind respectate cerinţele art. 2 pct. 3, coroborate cu art. 158 alin. 1, 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, urmare a calificării căii de atac.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, se reţine, contrar susţinerilor recurentei, că nu au fost pronunţate două hotărâri contradictorii, ci prin încheierea de dezbateri din 11.12.2008, instanţa de fond a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals, având în vedere că recurenta reclamantă s-a înscris în fals împotriva contractului autentificat sub nr. 2220/18.08.2005 şi procurii nr. 4107/03.11.2008, iar urmare a acestei dispoziţii a fost emisă adresa din data de 01.02.2009.
Prin sesizarea parchetului se constată că prima instanţă a respectat procedura falsului, prevăzută de art. 180 şi urm. Cod de procedură civilă.
În acelaşi timp, prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.2008, în mod corect s-a apreciat că proba cu expertiza grafoscopică nu întruneşte cerinţele art. 167 Cod de procedură civilă, în condiţiile în care motivele de nulitate relativă invocate de reclamantă erau violenţa şi dolul, iar faţă de poziţia reclamantei în sensul că se înscrie în fals şi indică autorii falsului s-a urmat această procedură specială.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, se reţine că prima instanţă a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 955, 956, 961 Cod civil referitoare la cerinţele violenţei şi dolului, ca vicii de consimţământ, apreciind că motivele de nulitate invocate nu au fost demonstrate.
Astfel, violenţa, ca viciu de consimţământ, constă în ameninţarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Violenţa poate fi fizică sau morală.
În mod corect a reţinut prima instanţă că nu au fost exercitate violenţe fizice sau psihice asupra recurentei, însuşi martorul propus de reclamantă declarând că nu are cunoştinţă de încheierea actului juridic şi că reclamanta nu i-a spus că ar fi fost exercitate violenţe asupra sa de către pârâţi. Nici scrisorile transmise de sora recurentei nu pot proba existenţa unor ameninţări în vederea încheierii actului a cărui nulitate se solicită, în condiţiile în care conţin părerea rudei recurentei asupra comportamentului acesteia, fără a încerca să o determine pe reclamantă să încheie un act juridic.
Referitor la dol, ca viciu de consimţământ, ce constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina să încheie un anumit act juridic, se constată că nu este incident în speţă.
Niciunul din elementele dolului nu există în cauză, anume intenţia pârâţilor de a o induce în eroare pe recurentă şi manoperele dolosive folosite de aceştia, elemente care nu reies din interogatoriul administrat părţilor sau din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa primei instanţe.
Susţinerea recurentei în sensul că notarul public nu s-a deplasat la locuinţa reclamantei, consemnând în contract domiciliul din Bucureşti…, în loc de nr. 18, este lipsită de relevanţă, în aprecierea instanţei, având în vedere că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 236475/30.01.2009, depus în recurs, s-a concluzionat că recurenta a semnat actului juridic a cărui nulitate solicită a fi constatată prin prezentul litigiu.
În acelaşi timp, se apreciază că solicitarea de efectuare a unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacă recurenta avea discernământ la momentul încheierii contractului nr. 2220/18.08.2005 este neîntemeiată, având în vedere că un astfel de motiv de nulitate relativă nu a fost invocat în faţa primei instanţe.
Pentru considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimaţii pârâţi nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamanta F.A., cu domiciliul în Bucureşti, …….., împotriva sentinţei civile nr.12030/19.12.2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti in dosarul nr.11718/30 1 /2007, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi T. G. E., T. G., domici1iaţi in Bucuresti, ……..
Ia act că intimaţii pârâţi nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.06.2010.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Năstasie Veronica Olteanu Laura Ciobotaru Sorina
GREFIER,
red.L.O./13.07.2010
5 ex./th.red.N.V.
JUD.S.3/Jud.Mirela Stancu
