Prin acţiunea civilă reclamanţii A.I., A.C. şi S.C. au chemat în judecată pe pârâţii A.I. şi Comuna Izvoarele Sucevei solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate falsă declaraţia cuprinsă în acţiunea ce a format obiectul unui dosar civil al acestei instanţe, declaraţie dată de pârâtul A.I.,în scopul de a obţine doar pentru sine imobilul casă revendicat şi să se constate nulitatea sentinţei civile a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc care are la bază doar declaraţia – acţiunea reclamantului A.I. şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale cu privire la aceeaşi sentinţă.
Pârâtul A.I. prin întâmpinarea a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamanţii nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după ce cererea lor a fost respinsă de comisie, aceştia invocând o împuternicire tacită care nu a existat.
Comuna Izvoarele Sucevei – prin Primar a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că hotărârea judecătorească este legală.
Prin sentinţa civilă nr. 243/09.02.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc au fost respinse cererile formulate de către reclamanţi cu privire la constatarea falsului şi cu privire la anularea sentinţei civile şi a încheierii de îndreptarea a erorii materiale, ca nefondată, respectiv ca inadmisibile.
Instanţa a reţinut că în anul 2003 reclamanţii au formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, împotriva numitului H.I. şi a pârâtului A.I., pentru a fi cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de Cod penal (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), cauză soluţionată prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de pârâtul A.I. întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d Cod penal.
Conform art. 184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a scris sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă. În cauză se solicită constatarea ca falsă a declaraţiei cuprinse în acţiune, adică în cererea de chemare în judecată ce a format obiectul unui dosar civil al acestei instanţe.
Una din condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii de fals în declaraţii şi pe cale de consecinţă pentru constatarea ca falsă a unei asemenea declaraţii, este aceea ca declaraţia făcută să fie una din acele declaraţii care potrivit legii sau împrejurărilor servesc la producerea unei consecinţe juridice. Se cere în aceste cazuri ca declaraţia să aibă potrivit legii sau împrejurărilor, valoare probatorie şi eficienţă juridică prin ea însăşi, respectiv să producă consecinţele juridice avute în vedere de cel în cauză, prin însăşi faptul că a fost făcută.
Cererea de chemare în judecată nu are valoare probatorie şi eficienţă juridică prin ea însăşi, având doar rolul de a investi instanţa de judecată cu analizarea pretenţiilor reclamantului, însă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti se face doar în baza unui probatoriu administrat de instanţă, nu doar pe baza susţinerilor reclamantului care nu au valoare probatorie prin simpla lor afirmare. În caz contrar orice cerere de chemare în judecată respinsă sau susţinerile dintr-o întâmpinare în care se fac afirmaţii necorespunzătoare adevărului, ar putea fi considerate declaraţii false şi să atragă răspunderea penală, conform Cod penal (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ).
Chiar dacă o parte din susţinerile făcute de A. I. în cererea de chemare în judecată ar fi necorespunzătoare adevărului, întrucât acestea nu au valoare probatorie şi eficienţă juridică prin ele însăşi, nu pot fi constatate ca false, motiv pentru care instanţa urmează a respinge capătul de cerere privind constatarea falsului, ca nefondat.
Cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii Sentinţei civile nr. 1366/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi a Încheierii de îndreptare a erorii materiale din 22 iunie 2005, care ar avea la bază doar declaraţia (acţiunea) numitului Alexander Ioan, instanţa le-a respins ca inadmisibile, întrucât aceasta ar presupune să se aducă atingere principiului autorităţii lucrului judecat. O hotărâre judecătorească poate fi atacată şi reformată doar în căile de atac, care sunt expres prevăzute de lege, fiind inadmisibilă o acţiune pentru constatarea nulităţii unei hotărâri judecătoreşti.
