Despăgubiri; penalităţi
Acţiune în despăgubiri pentru daune rezultate dintr-o faptă penală
S.C. – 3117/05.12.2011
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 9 decembrie 2010, aşa cum ulterior a fost precizată, reclamanta S.C. A. B. DE A. SRL, cu sediul în S., str. C. I. nr.-, jud. S., ORC nr. J32/660/1995, CUI 7819240, în numele şi pentru P. G., domiciliat în S., str. C. I. nr.-, şi U. A. V., domiciliată în M., str. A. de S. nr.-A, jud. S., cheamă în judecată pe pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în B., b-dul D. P. nr.-, şi intervenientul M. C. A., domiciliat în M., str. C. nr.-, sc.-, ap.-, jud. S., solicitând:
Obligarea pârâtei S.C. E. S.A. la plata către P. G. a sumei de 1.970 EURO sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând daunele produce asupra autoturismului marca VW cu nr. -, consecinţă a accidentului rutier din 25.04.2009 provocat de intervenientul M. C. A., asiguratul pârâtei;
Obligarea pârâtei S.C. E. S.A. la plata către U. A. V. a sumei de 10.000 euro, din care 5.000 euro daune materiale şi 5.000 euro daune morale, ca urmare a leziunilor pe care le-a suferit în urma accidentului care a avut loc la data de 25.04.2009,
Obligarea pârâtei S.C. E. S.A. la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi începând cu data de 28.11.2009;
Obligarea pârâtei S.C. E. S.A la plata cheltuielilor de judecată.
După efectuarea expertizei tehnice auto, reclamanta a majorat pretenţiile faţă de P. G. la suma de 3.190,50 EURO.
Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, fiind rezultată dintr-o faptă penală.
Prin întâmpinare, intervenientul M. C. A.solicită admiterea doar în parte a acţiunii, în sensul obligării la plata despăgubirilor ce se vor dovedi doar a pârâtei S.C. E. S.A
Pârâta S.C. E. S.A nu formulează întâmpinare şi nici nu-şi trimite reprezentant la instanţă.
Examinând cauza instanţa reţine:
În fapt, aşa cum rezultă din rezoluţia Parchetului de per lângă Judecătoria Mediaş din 28.07.2009 (fila 28 dosar), la data de 25.04.2009, în jurul orei 14:00, numitul M. C. A., intervenient în cauză, conducând autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare provizoriu –, pe DN 14, din direcţia S. – M., la km 46 + 500, la ieşire din oraşul C. M., s-a angajat în depăşirea unui lat autoturism, fără să se asigure, şi a intrat în coliziune cu autovehiculul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare -, condus de numitul P. G., care circula din sens opus. În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a 2 persoane din autoturismul condus de M. C. A., respectiv C. D. şi M. I. O., şi 2 persoane din autoturismul condus de P. G., respectiv U. A. V. şi P. D. A..
Organele de cercetare penală au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. De art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, dar întrucât părţile vătămate nu au dorit să formuleze plângere, nedorind trimiterea în judecată a făptuitorului, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Întrucât autoturismul condus M. C. A., persoana responsabilă de producerea accidentului, era asigurat la S.C. E. S.A., reprezentanţii acestei societăţi au întocmit dosarul de daună nr. EJ 46007 (filele 84 – 121 dosar), dar au refuzat să acorde vreo despăgubire persoanelor păgubite, fără să-şi motiveze în vreun fel refuzul, deşi, prin adresa nr. 307/31.08.2009 (filele 7 şi 20 dosar), reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 1970 Euro sau echivalentul în lei la data accidentului, sumă ce reprezenta plata despăgubirii ce se cuvenea numitului P. G. pentru avariile produse la autoturismul proprietatea sa, din vina asiguratului M. C. A..
Prin adresa înregistrată la societatea pârâtă sub nr. 152/05.02.2010 (fila 8 dosar) aceasta a fost convocată şi la conciliere, dar nu a dat curs convocării.
Prin raportul de constatare medico-legală din 11 iunie 2009 (filele 9 şi 10 dosar) efectuat de Serviciul de Medicină Legală Judeţean S. s-a constatat că numita U. A. V. a suferit un politraumatism prin accident rutier constând în fractură epifiză distală radius stâng, fracturi metacarp III, IV şi V mână dreaptă, disjuncţii articulaţii sternocostale II, III, IV, V, ce necesită pentru vindecare 50 – 55 zile îngrijiri medicale.
Susnumita a fost examinată şi în cursul procesului, iar prin raportul de expertiză medico-legală din 22 septembrie 2011 (filele 154 – 156 dosar) s-a stabilit că se menţin zilele de îngrijiri medicale la un total de 50 – 55 zile; că, în urma leziunilor suferite, în perioada 27 aprilie – 7 august 2009 s-a aflat în incapacitate de muncă; şi că nu există elemente de ordin obiectiv şi medico-legal în baza cărora să se poată susţine că, ulterior acestei perioade, inclusiv în prezent, ar prezenta o diminuare a capacităţii de muncă.
În perioada 27.04 2009 – iulie 2009 numita U. A. V. a beneficiat de indemnizaţie de boală pentru o perioadă de 48 de zile (fila 41, 53 – 58 dosar), fiind angajată în funcţia de inspector resurse umane la S.C. C. – M. SRL M., pe această perioadă veniturile fiindu-i diminuate cu suma de 533,04 lei, ce reprezintă diferenţa dintre salariul pe care l-ar fi încasat şi indemnizaţia de boală, precum şi bonurile valorice de care a fost lipsită în această perioadă.
Prin raportul de expertiză judiciară tehnică auto, necontestat de părţi (filele 162 -187 dosar), s-a stabilit că, în urma avariilor suferite, costurile estimate ale reparaţiei autoturismului cu nr. – sunt de 6.704,54 Euro, iar valoare maximă de despăgubire RCA este de 3.190,50 lei. Expertul a mai st
abilit că valoarea autoturismului la data accidentului este de 4254 Euro, iar valoarea maximă rămasă după accident nu poate depăşi 25% din această valoare, fiind vorba de o daună totală, situaţie în care repararea autoturismului nu mai este oportună.
Relativ la starea de fapt descrisă, având în vedere că autoturismul condus de persoana responsabilă de producerea accidentului era asigurat la S.C. E. S.A, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, prin contractul de asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele şi termenele convenite. Conform dispoziţiilor art. 42 alin. 2 din lege, şi el în vigoare la data producerii evenimentului, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiei ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, conform dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Potrivit dispoziţiilor art. 50 din lege: „Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cat şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.”
În fine, potrivit dispoziţiilor art. 54 din lege „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”
Conform dispoziţiilor art. 50 din Ordinul nr. 20/07.11.2008, aplicabil situaţiei juridice deduse judecăţii, „(1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
(2) Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule.”
……………………………………………………………………………………………………………….
(12) Despăgubirile nu pot depăşi:
a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;
b) cuantumul despăgubirii, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale.
(13) Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul daunei, aşa cum a fost definit la alin. (3), depăşeşte 75 % din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
Potrivit dispoziţiilor art. 37 din acelaşi ordin, dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut de art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită se aplică o penalizare de 0,1% pe zi de întârziere.
Raportat la starea de fapt şi de drept descrisă, ţinând seama de faptul că responsabil de producerea accidentului se face intervenientul M. C. A., asiguratul pârâtei S.C. E. S.A., în temeiul dispoziţiilor legale sus-menţionate acţiunea va fi admisă în parte, urmând ca pârâta S.C. E. S.A. să fie obligată să plătească despăgubiri după cum urmează:
-suma de 533,04 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 3.500 EURO sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de daune morale.
-suma de 3.190,50 EURO sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubire pentru avariile produse la autoturismul asigurat
-penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi, calculate asupra sumelor de mai sus, începând cu data de 28.11.2009 până la data plăţii efective a acestora.
În ce privesc despăgubirile materiale solicitate pentru U. A. V., s-a dovedit ca fiind certe doar pentru veniturile diminuate pe perioada incapacităţii de muncă, respectiv suma de 533,04 lei, nefiind dovedite alte cheltuieli, martorii audiaţi la filele 49 şi 50 dosar neavând cunoştinţă despre astfel de cheltuieli.
Cât privesc daunele morale, instanţa a considerat că suma de 3.500 euro este în măsură să acopere suferinţa îndurată de persoana vătămată atât pentru tratamentele aplicate cât şi pentru suportarea mediului de spital.
În baza dispoziţiilor art. 274 Cod pr. civilă pârâta S.C. E. S.A. va fi obligată să plătească reclamantei suma de 4.663 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 3.000 lei onorariu de avocat (filele 198-201 dosar), 16oo lei onorariu expert (fila 189 dosar) şi 63 lei costul expertizei medico legale (fila 154 dosar).
