Data publicare portal: 22.05.2012
Prin sentinţa civilă 11752/04.11.2011, Judecătoria Slatina a admis cererea formulată de reclamanta IE în contradictoriu cu pârâţii MN şi MAC şi MET şi a dispus revocarea contractului având ca obiect înstrăinarea unui imobil.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 11.03.2011 reclamanta I E a chemat în judecată pe pârâţii MN şi MAC şi MET pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager şi clauză de întreţinere autentificat sub nr. din la BNP. C. V iar pe cale de consecinţă restituirea bunului ce a făcut obiectul vânzării, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin decizia penală din 02.07.2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, debitorul pârât M. N. a fost condamnat la pedeapsa închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 183 Cod penal şi în favoarea reclamantei la plata sumei de 27.000 lei daune morale şi materiale reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei.
Pe parcursul procesului penal, mai precis la data de 08.02.2008, debitorul a vândut imobilul său fiicei şi ginerelui său, în mod fraudulos. Pârâţii şi debitorul au urmărit cu bună ştiinţă conservarea patrimoniului familiei lor şi prejudicierea reclamantei, care astfel se afla în imposibilitatea de a-l executa, acesta neavând în proprietate bunuri mobile sau imobile potrivit adeverinţei nr. 11616 din 25.02.2011 emisă de Primăria către BEJ.
A considerat reclamanta că sunt îndeplinite condiţiile admisibilităţii acţiunii pauliene (revocatorii) deoarece actul atacat i-a creat un prejudiciu (starea de insolvabilitate a debitorului); frauda debitorului este dovedită în sensul că acesta a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al faptei sale de a încheia acest act autentic, urmărind ca reclamanta să fie în imposibilitate de a-l executa silit; creanţa reclamantei este certă (existenţa ei provine din hotărâre judecătorească), lichidă (are cuantumul determinat) şi exigibilă (odată cu rămânerea irevocabilă a deciziei a ajuns la scadenţă); debitorul a fost pus în întârziere, împotriva sa întocmindu-se dosar de silită; dreptul la acţiune nu este prescris; pârâţii cu care debitorul a încheiat actul supus revocării sunt complici la fraudă, fiica acestuia fiind prezentă în sala de judecată la toate termenele pe care debitorul le-a avut de-a lungul procesului, fiind audiată şi în calitate de martor.
A învederat reclamanta că potrivit dispoziţiilor art. 1718-1720 Cod civil, oricine este obligat personal, este ţinut să-şi îndeplinească îndatoririle, cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare, solicitând admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoz. art. 974, 728, 1488, 1542, 1718-1720 Cod civil.
În susţinere, reclamanta a anexat în copie următoarele înscrisuri
Prin încheierea din 03.05.2011 instanţa i-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru de 2651 lei şi timbru judiciar de 5 lei sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată.
La termenul din 07.06.2011 reclamanta a depus la dosar cerere de ajutor public judiciar.
Pârâţii legal citaţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Au invocat excepţia netimbrării şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Au anexat în copie înscrisuri iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi inadmisibilă deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege specifice acţiunii revocatorii, actul fiind valabil încheiat, fiind respectate prevederile art. 1306 cod civil, iar reclamanta nu face dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 975 cod civil, respectiv creanţa certa lichida şi exigibilă recunoscută prin titlu executoriu, încheierea unui act juridic cu intenţia de fraudare, complicitatea la frauda a terţului şi prejudicierea creditorului prin efectele actului încheiat.
Prin încheierea din 28.06.2011 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta I. E. şi s-a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 2651 lei.
Prin încheierea de şedinţă din 30.08.2011 instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi ca neîntemeiată.
Instanţa a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâţilor şi pârâţilor le-a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei şi proba testimonială cu un martor.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, în data de 14.11.2003, într-un bar administrat de pârâtul M. N. a avut loc un incident în care a fost implicat I. M., soţul reclamantei I. E., eveniment în urma căruia I. M. a decedat.
Ca urmare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a întocmit dosar penal ce a fost soluţionat prin trimiterea în judecată a pârâtului M. N. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art. 183 cod penal.
Tribunalul Olt a pronunţat la data de 24.10.2005 sentinţa penală prin care M. N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii de mai sus, fiind obligat totodată către partea vătămată-reclamanta I. E. la plata sumei de 10 000 lei daune morale.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că la data de 14.11.2003, între victima I. M. şi inculpatul M. N. a izbucnit o altercaţie generată de refuzul inculpatului de a servi băuturi alcoolice victimei şi unui martor, incident care a degenerat astfel că inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei producându-i leziuni la nivelul intestinului care, pe fondul complicaţiilor intervenite au generat moartea acesteia. (fila 8)
Curtea de Apel Craiova, în apel, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c cpp pentru infracţiunea prev. de art. 183 cod penal şi a respins acţiunea civilă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare la instanţa de apel. În motivarea soluţiei s-a consemnat că achitarea inculpatului este consecinţa unei erori grave de fapt rezultată din înlăturarea nejustificată a unor probe, omisiunea administrării unor probe necesare şi analiza deficitara a ansamblului probelor administrate în cauza.
În rejudecare, Curtea de Apel Craiova a administrat probe suplimentare conform dispoziţiilor instanţei de control judiciar şi a pronunţat decizia penală prin care s-a menţinut condamnarea inculpatului care a fost obligat la plata sumei de 27 000 lei despăgubiri civile către I. E.
Cu 6 zile înainte de pronunţarea acestei decizii, se întocmeşte contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager şi clauza de întreţinere autentificat prin care pârâtul înstrăinează fiicei sale şi ginerelui său proprietatea sa compusă din teren şi construcţii. Potrivit contractului, preţul vânzării este de 52 000 lei, din care s-a achitat în ziua autentificării suma de 20 000 lei iar pentru diferenţa se va acorda întreţinere pârâtului şi soţiei sale până la încetarea din viaţă. Totodată, pârâtul înstrăinător îşi rezervă dreptul de uzufruct viager pentru el şi soţia sa drepturile şi sarcinile rezultate din contract fiind înscrise în cartea funciara prin încheierea din 11.02.2008.
Decizia penală a fost casată de ÎCCJ, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la Curtea de Apel Craiova care a pronunţat decizia 152/02.07.2009 potrivit căreia inculpatul a fost obligat la plata către reclamanta I. E. a sumei de 27 000 lei despăgubiri la care se adaugă cheltuielile de judecată, decizie definitivă prin respingerea recursului de către ICCJ.
În vedere executării obligaţiilor civile din aceasta hotărâre, reclamanta a pornit executarea silită, iar din adresa Primăriei rezultă că pârâtul debitor nu figurează în evidenţe cu bunuri mobile sau imobile.
Reclamanta a recunoscut că s-a instituit poprire pe veniturile din ale pârâtului, din care primeşte 420 lei lunar iar pârâtul a susţinut că deţine şi terenuri agricole ce pot acoperi creanţa, fără a depune înscrisuri în acest sens.
Din declaraţia martorului dar şi din răspunsurile la interogatoriu ale pârâţilor instanţa reţine că fiica şi ginerele pârâtului aveau cunoştinţă de existenţa procesului şi l-au sprijinit pe pârât cu diverse sume de bani.
În prezent, în imobil locuieşte soţia pârâtului M. N. şi un fiu al celorlalţi 2 pârâţi iar martorul a relatat că aceştia au în mod periodic de la Bucureşti la locuinţa părinţilor săi, aducând diverse bunuri pentru a fi folosite în gospodărie.
În drept, potrivit art. 975 cod civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Acest text permit creditorului exercitarea unei acţiuni prin care se urmăreşte revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor sale, iar pentru admiterea ei sunt necesare următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, frauda din partea debitorului, complicitatea la frauda din partea terţului dobânditor şi existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Prejudiciul, în această materie, reprezintă crearea sau mărirea unei stări de insolvabilitate. Procedând la înstrăinarea bunului imobil, în lipsa unor bunuri urmăribile de o valoare rezonabilă (cel puţin până la concurenţa drepturilor de creanţă) pârâtul şi-a creat o stare de insolvabilitate iar împrejurarea că obţine venituri din nu înlătură această stare, creditorul neputând fi obligat să primească plăţi parţiale iar alegerea modalităţii de executare silită îi aparţine. De asemenea, cu toate că pârâtul susţine că deţine şi alte bunuri imobile, el nu a depus la dosar înscrisuri în acest sens, nu l-a informat pe creditor sau cu privire la această situaţie iar din evidenţele Primariei rezultă că contrariul.
În ceea ce priveşte frauda debitorului şi complicitatea terţului, instanţa reţine în primul rând că obiectul contractului este acela de întreţinere, creditorul întreţinerii este pârâtul şi soţia sa iar debitorul întreţinerii este fiica acestora şi ginerele lor care locuiesc în Bucureşti, actul a fost încheiat în timpul unui proces penal în care pârâtul era judecat pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, aspecte cunoscute de părţile actului, fiica şi ginerele asistând la şedinţele de judecată şi sprijinindu-l financiar pe pârât. Sub aspect intelectiv, instanţa consideră că, noţiunea de fraudă nu presupune o intenţie directă de a-l prejudicia pe creditor, ci ea rezultă din simpla cunoaştere de către debitor şi cocontractantul său a prejudiciului cauzat creditorului prin actul respectiv.
În aceste condiţii, având în vedere momentul încheierii actului, respectiv, în timpul procesului penal, după ce prima instanţa pronunţase condamnarea pârâtului, văzând dispoziţiile ÎCCJ privind motivul de casare, acela că achitarea în apel a fost cauzata de o eroare de fapt, încheind actul cu 6 zile înaintea pronunţării hotărârii din apel, instanţa consideră că părţile au avut reprezentarea prejudicierii creditorului prin scoaterea singurului bun din masa patrimonială a debitorului.
Aceste considerente sunt suficiente şi în constatarea realizării ultimei cerinţe a existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, doctrina şi jurisprudenţa considerând că şi un creditor virtual poate fi prejudiciat, dacă, la momentul încheierii actului existau suficiente elemente care să prefigureze calitatea sa de titular al unui drept de creanţă împotriva pârâtului.
Actul încheiat între părţi trebuie analizat în acest context, raportat la natura sa, respectiv contract de întreţinere între rude de gradul I, cu rezerva uzufructului celui care înstrăinează, în timpul procesului penal, într-un moment apropiat celui în care urma să se pronunţe hotărârea, fiind previzibilă o condamnare a pârâtului, dobânditorii având cunoştinţă de existenţa procesului şi contribuind cu bani la cheltuielile necesare, astfel cum se susţine şi în întâmpinare
Instanţa apreciază ca nerelevante apărările pârâţilor în sensul că bunul se afla în circuitul civil iar actul îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de lege întrucât obiectul cererii îl constituie o acţiune revocatorie, care are ca efect inopozabilitatea actului faţă de reclamant, ce poate urmări bunul până la concurenţa creanţei sale, în schimb între părţi actul fiind în continuare vigoare.
Pentru aceste considerente, cererea va fi admisă, se va dispune revocarea actului autentificat la BNP C. V în sensul că acesta nu este opozabil reclamantei I. E. până la concurenţa sumei de 29 469,39 lei, care poate urmări astfel bunul ca si când nu ar fi ieşit din patrimoniul pârâtului debitor, actul rămânând însă valabil între părţile care l-au încheiat iar faţă de alte persoane actul juridic se consideră că nu a fost desfiinţat.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 cod proc civ, pârâţii vor fi obligaţi la plata către reclamant a onorariului de avocat în cuantum de 400 lei, iar taxa judiciara de timbru, în suma de 2651 lei va fi suportata de către pârâţi, potrivit art. 18 din OUG 51/2008, urmând a fi plătită unităţii administrativ teritoriale ca şi creditor al obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea formulată de reclamantul I. E. în contradictoriu cu pârâţii MN şi MAC şi METDispune revocarea contractului autentificat la BNP C. V. în sensul că acesta nu este opozabil reclamantei I. E. până la concurenţa sumei de 29 469,39 lei.
Obligă pârâţii la plata către reclamanta a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pârâţii la plata către unitatea administrativ teritoriala a sumei de 2651 lei taxa judiciara de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
