Prin sentinţa penală nr. 426 din 24 iulie 2001, Judecătoria Zalău a condamnat pe inculpatul MG la 2.000.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal şi a încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, împotriva inculpaţilor MG şi MG pentru infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 Cod penal, la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Prin decizia penală nr. 114 din 14 noiembrie 2001, Tribunalul Sălaj a admis recursurile declarate de inculpat şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, a casat hotărârea şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
Tribunalul a reţinut că partea vătămată a cerut condamnarea inculpatului MG şi pentru instigare la infracţiunea de lovire.
Instanţa de fond, deşi a reţinut în fapt că inculpatul MG îl îndemna pe inculpatul MG să o bată pe partea vătămată, a omis să se pronunţe prin hotărâre şi asupra acestei învinuiri, contrar dispoziţiilor art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, care prevăd că instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal şi dispoziţiile art. 343 alin. 2 Cod penal, ce dispun că deliberarea poartă asupra existenţei faptei şi vinovăţia făptuitorului, stabilirii pedepsei, etc.
De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la fapta de ameninţare pentru care s-a formulat plângerea penală împotriva inculpatului MG.
Decizia penală nr.114/14.11.2001 a Tribunalului Sălaj
