Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal. Principiul disponibilităţii.


Hotărârea instanţei prin care aceasta l-a obligat pe inculpat şi la plata dobânzilor aferente în condiţiile în care partea civilă nu ie-a solicitat este nelegală, încălcând principiul disponibilităţii ce guvernează soluţionarea acţiunii civile.

Prin sentinţa penală nr.618/18.11.1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia a ll-a penală a fost condamnat inculpatul H.M.G. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.211 al.2 lit.a şi d C.pen., cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.

A fost obligat inculpatul la 5 milioane lei despăgubiri civile, cu dobânda aferentă de la rămânerea definitivă a sentinţei până la achitarea debitului către partea civilă.

Conform art.116 C.pen., s-a interzis inculpatului accesul în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

în fapt, s-a reţinut că în noaptea de 30/31.12.1998, în jurul orei 3.00, inculpatul şi o altă persoană pentru care s-a dispus urmărirea penală au ameninţat pe părţile vătămate P.D. şi M.N. – paznici la S.C. „VCP” – S.R.L., i-au imobilizat, legându-i de mâini si picioare, după care au sustras bunuri în valoare de 4.270.000 lei.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.

Parchetul critică soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul obligării inculpatului la plata dobânzilor aferente către partea civilă şi modul de individualizare a pedepsei ce este considerată prea blândă.

Inculpatul a solicitat achitarea sa, întrucât nu este autorul faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Apelul declarat de parchet este fondat.

Instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii ce guvernează soluţionarea acţiunii civile, în sensul că, deşi partea civilă a solicitat obligarea inculpatului doar la acoperirea pagubei pe care a înregistrat-o în patrimoniul său, acesta a fost obligat şi la plata dobânzilor aferente, fără existenţa unei cereri exprese a părţilor civile în acest sens.

Considerând că acest motiv de apel este şi în favoarea inculpatului, Curtea a admis ambele apeluri şi a înlăturat obligarea inculpatului la dobânda aferentă sumei de 5.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă.

în ceea ce priveşte celelalte motive de apel invocate de Parchet şi inculpat, Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.2 lit.a şi d C.pen., însă cuantumul pedepsei nu este în măsură să corespundă finalităţii art.52 C.pen.

Astfel, a fost majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 5 ani la 8 ani închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

(Secţia a ll-a penală, decizia nr.236/2000) notă: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin respjngerea recursului, conform deciziei nr.387/2000 a Curţii Supreme de Justitie – secţia penală. (Judecator Angela Dragne)