Acţiunea civilă în procesul penal. Acordarea despăgubirilor periodice lunare. Temei legal


O cerinţă esenţială pentru tragerea la răspundere civilă în procesul penal este ca prejudiciul să fie cauzat prin infracţiune, iar între aceasta şi paguba produsă să existe legătură de cauzalitate.
Obligarea inculpatului, în cadrul procesului penal, la plata pensiei de întreţinere de 1/4 din venituri este nelegală, deoarece măsura îşi găseşte temeiul în obligaţia legală de întreţinere prevăzută de art. 86 C.fam. şi, deci, nu are legătură cu fapta penală pentru care a fost condamnat.
Despăgubirile periodice lunare datorate de inculpat fiului minor al victimei, se stabilesc potrivit art. 998 C.civ., raportat la dispoziţiile Codului de procedură penală şi nu în temeiul Codului familiei, deoarece obiectul acţiunii civile îl constituie, potrivit art. 14 C.proc.pen., tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării lui la repararea pagubelor cauzate celui vătămat prin infracţiune.

Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 785 din 16 decembrie 2009

Judecătoria Zalău prin sentința penală nr. 217/30.06.2009 în baza art. 178 alin. (2) C.pen., a condamnat pe inculpatul T.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă asupra victimei P.C.F. în baza art. 81 și art. 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat.

în baza art. 193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul T.T., alături de asiguratorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău, în limita plafonului de asigurare, la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile P.I.I.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 19.01.2009, inculpatul T.T. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C.pen.

S-a reținut prin actul de sesizare că, în data de 14.05.2007, în timp ce conducea un autoturism între localitățile Zalău – C., inculpatul T.T. a încălcat regulile de circulație în sensul că a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima P.C.F., accidentul având ca urmare moartea victimei.

Partea vătămată P.I.I. (soția victimei) s-a constituit parte civilă în cauză atât în nume propriu și pentru copilul minor în calitate de reprezentant legal al acestuia, P.L.M. (1 an și 6 luni) cu suma de 500.000 lei daune morale, 29.080,46 lei despăgubiri materiale și de întreținere pentru minor, precum și plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu purtarea procesului.

Spitalul Județean Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 38.376,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei P.C.F.

Spitalul Județean Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 38.376,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei P.C.F.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 26.026,35 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 26.026,35 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.

Serviciul de Ambulanță Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 290 lei, reprezentând transportul victimelor.

Serviciul de Ambulanță Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 290 lei, reprezentând transportul victimelor.

în cauză a fost introdus și asigurătorul de răspundere civilă auto societatea de SC A.T.A. SA pentru a răspunde alături de inculpat la recuperarea daunelor materiale, în limita plafonului de asigurare.

Inculpatul T.T. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria „B” din anul 1985.

în data de 14.05.2007, inculpatul T.T. a condus autoturismul de teren, proprietatea firmei la care lucra, SC T.F. SRL Satu Mare, în autoturism aflându-se pe scaunul dreapta față și T.V., soția inculpatului.

în jurul orelor 12:30, ajungând între localitățile Zalău și C., inculpatul a depășit axul drumului ajungând pe contrasens, moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul marca M., care circula pe sens opus, pe banda de lângă axul drumului, condus de către victima P.C.F.

în urma impactului, victima P.C.F., T.V. și B.J. care ocupa scaunul dreapta față au suferit leziuni, cele mai grave fiind suferite de P.C.F., fiind transportați cu ambulanța la Spitalul Județean Sălaj.

Victima P.C.F. (30 de ani) a fost internată la spital în perioada următoare și datorită complicațiilor apărute, la data de 18.07.2007, acesta a decedat.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 4380/III/391/2007 a Serviciului de Medicină Legală Sălaj, moartea numitei P.C.F. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului septic apărut în urma evoluției unui politraumatism (traumatism toraco-abdominal cu rupturi de organe parenchimatoase, hemoperitoneu și fracturi multiple ale membrelor). Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce în condițiile unui accident rutier din 14.05.2007. între leziuni și deces există legătură de cauzalitate.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1229/II/b/115/2007 a Serviciului de Medicină Legală Zalău, partea vătămată T.V. a suferit leziuni traumatice, produse în condițiile accidentului rutier, leziuni care au necesitat 25 zile îngrijiri medicale, dar care nu i-au pus viața în primejdie, iar partea vătămată B.J., conform raportului de constatare medico-legală nr. 1230/II/b/116/2007, a suferit leziuni corporale, în aceleași împrejurări, care au necesitat 7 zile îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în pericol.

Atât inculpatul, cât și victima au avut alcoolemia 0 în timpul conducerii autoturismelor, conform buletinelor de analiză toxicologică.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din celelalte probe administrate în cauză, rezultă că accidentul s-a produs pe un carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică uscată, fără denivelări, în pantă, unde circulația se desfășoară pe două sensuri de mers, sensul de mers Zalău – R. pe care circula inculpatul avea o singură bandă de mers, iar pe sensul opus pe care a circulat victima există două benzi de mers, cele două sensuri fiind despărțite printr-un marcaj longitudinal continuu, iar cele două benzi de pe sensul R. – Zalău erau despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu.

Pentru elucidarea cauzelor accidentului de circulație, în cauză s-au efectuat două expertize tehnice auto, realizate la Biroul de Expertize Sălaj și în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.

Potrivit expertizei efectuate la Biroul de Expertize Sălaj, a rezultat că impactul a avut loc între partea stângă față a autoturismului condus de inculpat și partea stângă a autoturismului victimei, urmată de rotirea și deplasarea concomitentă a acestora, desprinderea lor și apoi deplasarea până la răsturnarea autoturismului M., pe partea laterală stângă.

Viteza cu care circulau cele două autoturisme nu a fost stabilită de expert, motivând că-i lipsesc elementele necesare, totuși concluzionează cu privire la gradul de mărime a vitezelor celor două autoturisme, având în vedere că autoturismul condus de victimă a anihilat impulsul autoturismului condus de inculpat, rezultă că viteza autoturismului condus de victimă era de două ori mai mare decât viteza celuilalt autoturism. S-a mai arătat că, în momentul coliziunii, ambele autoturisme circulau cu partea longitudinală stânga pe celălalt sens de mers, iar în concluzie acesta arată că accidentul putea fi evitat de către ambii conducători auto, respectiv de către inculpatul T.T. dacă nu intra pe contrasens și de către victimă dacă utiliza banda din dreapta și dacă adapta viteza la condițiile geometrice ale drumului, deoarece accidentul a avut loc imediat după o curbă la dreapta, deosebit de periculoasă.

Potrivit expertizei efectuate în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, impactul dintre autoturisme a avut loc pe sensul de mers Cluj-Napoca – Zalău, în momentul acestuia autoturismul condus de inculpat depășind, cu partea frontală, cu cca. 0,9 m axul longitudinal al drumului public.

Viteza în momentul impactului a autoturismului condus de inculpat a fost de 58 km/h, iar a autoturismului condus de victimă, de cca. 36 km/h.

Inculpatul T.T. putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși axul longitudinal al acestuia. Astfel că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului de teren condus de către numitul T.T.

Coroborând probele de la dosar, a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, pentru următoarele motive:

Din ambele expertize precum și din procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarația martorului B.J., a rezultat cu certitudine că inculpatul a pătruns pe sensul opus de mers unde circula victima, cele două sensuri fiind despărțite prin marcaj longitudinal continuu.

Concluzia expertului Biroului de Expertize Sălaj referitor la faptul că și autoturismul M. ar fi pătruns pe contrasens nu este întemeiată pe probe, doar pe declarația inculpatului și a soției sale, or, în cuprinsul expertizei se arată că această situație rezultă din analiza schiței nr. 1, întocmită tot de către expert fără să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi urme de frânare, locul unde s-au găsit bucăți din autoturisme.

Expertiza efectuată în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj este concludentă în sensul că analizează dinamica producerii accidentului în urma unei simulări efectuate științific privind reconstituirea traiectoriilor, dar s-au avut în vedere și celelalte probe de la dosar. Cu toate acestea, între cele două expertize nu există deosebiri esențiale privind împrejurările în care a avut loc accidentul.

Având în vedere că victima a circulat pe un sens unde existau două benzi de circulație, aceasta putea folosi banda de lângă axul drumului, din probe neputându-se stabili cu certitudine dacă pe același sens mai circulau sau nu alte autoturisme, prin urmare există dubii privind încălcarea de către victimă a prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 195/2002 care prevede că atunci „când circulația se desfășoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare, având obligația să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane”.

în producerea accidentului rutier, culpa inculpatului T.T. constă în încălcarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care prevede că „marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia”.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă, deoarece nu a prevăzut consecințele faptei sale, deși trebuia și putea să le prevadă.

în drept, fapta inculpatului T.T. care, în data de 14.05.2007, în timp ce conducea autoturismul între localitățile Zalău – C., a încălcat regulile de circulație în sensul pătrunderii pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul condus de victima P.C.F., accidentul având ca urmare moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C.pen.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

Referitor la modul de al pedepsei, având în vedere că pedeapsa închisorii aplicată nu este mai mare de 3 ani, iar inculpatul nu este recidivist, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate a inculpatului, astfel în baza C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei sus-menționate pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, în condițiile art. 82 C.pen.

Totodată, instanța a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C.pen. și art. 71 alin. (5) C.pen.

De asemenea, în baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

Soluționarea laturii civile a cauzei: în urma accidentului rutier victima P.C.F. a suferit leziuni traumatice care au dus la spitalizarea și apoi decesul acestuia. La data accidentului, victima era angajată cu contract de muncă cu un salariu de bază lunar în cuantum de 653 lei și tichete de masă în cuantum de 148 lei în luna aprilie 2007. După decesul victimei, au rămas soția P.I.I. și copilul minor P.L.M. (1 an și 6 luni).

Partea vătămată P.I.I. (soția victimei), s-a constituit parte civilă în cauză atât în nume propriu, cât și pentru copilul minor în calitate de reprezentant legal al acestuia, P.L.M. cu suma de 500.000 lei daune morale, 29.080,46 lei despăgubiri materiale și de întreținere pentru minor, precum și plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu purtarea procesului.

Conform deciziei nr. 120844/09.10.2007 emisă de Casa de Pensii Sălaj, pensia lunară de urmaș acordată copilului defunctului este în cuantum de 184 lei/lună.

Din cuprinsul actelor depuse la dosar și din declarațiile martorilor, a rezultat că totalul cheltuielilor materiale efectuate și dovedite sunt în sumă de 29.080,46 lei.

Raportat la cauzele producerii accidentului rutier, la decesul victimei și la suferințele psihice încercate de familia victimei, instanța a apreciat că suma de 100.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi daunele morale a acestor persoane.

Așa fiind, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de persoana inculpatului (faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate), iar în baza art. 14 C.pen., raportat la art. 999 C.civ., art. 55 din Legea nr. 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I.I., inculpatul T.T. a fost obligat alături de asiguratorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău, în limita plafonului de asigurare, la plata următoarelor sume de bani: 29.080,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile P.I.I.; 100.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea familiei victimei, respectiv: 50.000 lei pentru soția P.I.I. și 50.000 lei pentru minorul P.L.M.; 200 lei despăgubiri bănești periodice lunare în favoarea minorului P.L.M. născut la data de 15.10.2005 până la majoratul acestuia.

De asemenea, inculpatul T.T. a fost obligat alături de asiguratorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău, în limita plafonului de asigurare, la plata următoarelor sume de bani: 38.376,66 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Spitalul Județean Sălaj; 26.026.35 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj; 72,50 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj.

Văzând și prevederile art. 191 și art. 193 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău, în limita plafonului de asigurare, la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat (pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea, conservarea mijloacelor materiale de probă), și 1.500 lei cheltuieli judiciare (onorar avocat) în favoarea părții civile P.I.I.

împotriva acestei sentințe penale au declarat apel asigurătorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău și părțile civile P.I.I. și P.L.M., apeluri respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 99/04.11.2009 a Tribunalului Sălaj.

Decizia Tribunalului Sălaj a fost atacată cu recurs de către părțile civile P.I.I. în nume personal, cât și în numele minorului P.L.M. și de către asiguratorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău.

Prin motivele scrise și orale, partea civilă P.I.I. a solicitat obligarea inculpatului T.T. la achitarea către ea și fiul său minor la suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv câte 250.000 lei către fiecare, pentru a compensa traumele psihice încercate prin moartea soțului și respectiv a tatălui minorului, precizând că defunctul le-a asigurat un trai material decent precum și un suport moral deosebit în viața de zi cu zi. Partea civilă P.I.I. a solicitat un cuantum mai mare cu titlu de despăgubiri periodice lunare în favoarea minorului decât suma de 200 lei statuată prin decizia instanței de apel, raportat la contribuția victimei la întreținerea fiului lor.

Asigurătorul a solicitat înlăturarea răspunderii sale solidare, alături de inculpat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin hotărârile instanțelor inferioare, arătând că este în vigoare și aplicabilă decizia I.C.C.J. nr. 1/2005 pronunțată în recurs în interesul legii, care reglementează răspunderea asiguratorului, cât și calitatea acestuia în procesul penal, cele statuate având caracter obligatoriu pentru magistrați. A cerut totodată, reducerea cuantumului despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, acestea nefiind probate prin declarațiile martorilor și chitanțele depuse la dosar de către părțile civile. De asemenea, a arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubiri periodice lunare în favoarea minorului, este prea mare, fiind calculată eronat potrivit art. 998 C.civ., aceasta urmând a se statua în baza prevederilor din Codul familiei, într-un cuantum de 1/4 din veniturile victimei.

Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul părților civile:

în privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 C.civ. care folosește termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

în prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75/14.03.1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate de către instanță, au scopul de a alina suferința pricinuită soției și fiului, prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.

în prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, moartea soțului și respectiv a tatălui minorului în vârstă de 4 ani, astfel că daunele morale în cuantum de 250.000 lei, câte 125.000 lei pentru fiecare, vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 250.000 lei Curtea a apreciat că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

în sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile, Curtea apreciază că soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului.

Așa fiind, recursul părților civile apare ca întemeiat și s-a admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., iar decizia penală nr. 99/04.11.2009 a Tribunalului Sălaj a fost casată împreună cu sentința penală 217/30.06.2009 a Judecătoriei Zalău sub aspectul laturii civile a cauzei și rejudecând în această limită, inculpatul T.T. în baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. și art. 998 C.civ., a fost obligat să achite părții civile P.I.I. suma de 250.000 lei daune morale, din care 125.000 lei vor fi pentru recurenta P.I.I. și 125.000 lei pentru minorul P.L.M. născut la 15.10.2005, reprezentat de mama sa.

Cât privește solicitarea de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri periodice lunare mai mari, se remarcă următoarele:

La data accidentului, victima P.C.F. era angajată cu contract de muncă și cu un salariu de bază lunar în cuantum de 653 lei și tichete de masă în valoare de 148 lei în luna aprilie 2007. Conform deciziei 120844/09.10.2007 emisă de Casa de Pensii Sălaj, pensia de urmaș acordată copilului defunctului este în cuantum de 184 lei/lună.

Potrivit art. 14 C.proc.pen. și art. 998 C.civ., repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a săvârșirii infracțiunilor trebuie să fie justă și integrală, dispozițiile din Codul familiei nefiind aplicabile.

Prin urmare, copiii minori ai victimei unei infracțiuni de ucidere din culpă au dreptul la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului cauzat prin moartea susținătorului, echivalent cu valoarea contribuției acestuia la întreținerea lor.

în speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, în cele 12 luni anterioare decesului, victima a realizat un lunar mediu de 801 lei, folosit integral la întreținerea sa, a soției și a copilului minor rezultat din căsătorie.

Așa fiind, inculpatul T.T. a fost obligat să achite 300 lei despăgubiri periodice lunare în favoarea minorului P.L.M. născut la 15.10.2005 începând cu data de 18.07.2007 și până la majoratul acestuia, constatându-se că această sumă va contribui la repararea prejudiciului cauzat de inculpat, fiului victimei.

S-a constatat că asiguratorul SC A.T.A. SA, Sucursala Zalău garantează plata sumelor în limita contractului de asigurare.

S-a stabilit în baza art. 189 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu la suma de 200 lei pentru inculpatul T.T. ce se va achita din F.M.J. către Baroul Cluj.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârilor, constatându-se că daunele materiale și cheltuielile judiciare au fost corect stabilite în sarcina inculpatului, fiind dovedite cu actele scrise și probele testimoniale, corespunzând cerințelor impuse de legislația europeană ca magistrații să motiveze hotărârile judecătorești, așa cum se statuează în spețele (Boldea c. România, Tatishvili c. Rusia; Fouquet c. Franța).

în baza art. 192 pct. 3 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare în recursul părților civile vor rămâne în sarcina statului.

Cu privire la recursul asigurătorului, potrivit deciziei nr. 1/28.03.2005 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. (4) și art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, pronunțată de I.C.C.J. în recursul în interesul legii, societățile de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept reglementate în Codul civil, Codul de procedură penală și Legea nr. 136/1995 rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 C.civ., a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Așa fiind, rezultă fără dubiu că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.

Din motivarea hotărârilor instanțelor inferioare nu rezultă că inculpatul ar fi fost obligat în solidar cu societatea de asigurare la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare în favoarea părților civile, pentru a se dispune înlăturarea acestei nelegalități, ci, din contră, s-a statuat că asigurătorul este obligat să suporte aceste cheltuieli în limita plafonului de asigurare, ce rezultă din conținutul contractului de asigurare încheiat în condițiile Legii nr. 136/1995.

în mod corect au fost stabilite despăgubirile materiale și cheltuielile judiciare cerute de părțile civile, ele rezultând din actele scrise și depozițiile martorilor audiați nemijlocit în cauză, declarațiile martorilor M.L., C.M., precum și cuantumul cheltuielilor judiciare acordate statului în sumă de 1500 lei.

Despăgubirile periodice lunare datorate de inculpat fiului minor al victimei, se stabilesc potrivit art. 998 C.civ., raportat la dispozițiile Codului de procedură penală, nu în temeiul Codului familiei, deoarece obiectul acțiunii civile îl constituie, potrivit art. 14 C.proc.pen., tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării lui la repararea pagubelor cauzate celui vătămat prin infracțiune.

O cerință esențială pentru tragerea la răspundere civilă în procesul penal este ca prejudiciul să fie cauzat prin infracțiune, iar între aceasta și paguba produsă să existe legătură de cauzalitate. Prima instanță, cât și cea de apel, la stabilirea despăgubirilor periodice lunare, au avut în vedere prevederile Codului familiei.

Obligarea inculpatului, în cadrul procesului penal, la plata pensiei de întreținere de 1/4 este nelegală, deoarece măsura își găsește temeiul în obligația legală de întreținere prevăzută de art. 86 C.fam. și, deci, nu are legătură cu fapta penală pentru care a fost condamnat.

în consecință, temeiul legal în baza căruia instanța de recurs a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a achita despăgubiri periodice lunare în favoarea minorului este acela al art. 14 și art. 346 C.proc.pen., raportat la art. 998 C.civ.

Pentru aceste motive s-a respins ca nefondat recursul asigurătorului constatându-se că acesta răspunde pentru plata sumelor la care a fost obligat de către instanțele inferioare, în limita contractului de asigurare (despăgubiri civile și cheltuieli judiciare), în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.proc.pen., asigurătorul a fost obligat să achite statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat.

(Judecător Delia Purice)