Infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen., este una de pericol şi nu de rezultat, ceea ce înseamnă că utilizarea unui înscris fals nu este aptă să producă o pagubă în patrimoniul vreunei persoane fizice sau juridice, o asemenea daună putând fi cauzată prin săvârşirea unei infracţiuni scop, dacă, bine-nţeles acea infracţiune este la rândul ei una materială.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 822 din 15 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 228/26.11.2010, Judecătoria Gheorgheni:
– a respins excepția lipsei calității de parte civilă a E.K.R. SRL.
a) – în baza art. 290 C.pen., raportat la prevederile art. 31 alin. (2) C.pen., cu aplicarea C.pen. și art. 37 lit. a) C.pen., l-a condamnat pe inculpatul I.Z., la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
– în baza art. 215 alin. (1)-(3) C.pen., raportat la prevederile art. 31 alin. (2) C.pen., cu aplicarea C.pen. și art. 37 lit. a) C.pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
– în baza art. 33 lit. a) C.pen., a contopit cele două pedepse astfel încât inculpatul va executa 3 ani închisoare.
– în baza art. 71 C.pen., i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.
– în baza art. 71 C.pen., i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.
b) – în baza art. 291 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M., la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
– în baza art. 71 C.pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.
c) – în baza art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen., l-a condamnat pe inculpatul P.C. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
– în temeiul C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și trei luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C.pen.
– în temeiul C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și trei luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C.pen.
– în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
– în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
– în temeiul art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
d) – în baza art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), cu aplicarea prevederilor art. 76 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M.S. la o pedeapsă de 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
e) – în baza art. 291 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
f) – în baza art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), raportat la art. 76 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
– în baza art. 215 alin. (1)-(3) C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), raportat la art. 76 C.pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
– în baza art. 33 lit. a) C.pen., a contopit cele două pedepse, astfel încât inculpatul va executa 6 (șase) luni închisoare.
g) – în baza art. 14 C.proc.pen. și a art. 998-999 C.civ.: l-a obligat pe inculpatul S.M. la plata către E.K.R. SRL la plata sumei de 1.021,24 lei, plus dobânda legală, calculată de la data de 13.11.2006 și până la achitarea efectivă a debitului.
– l-a obligat pe inculpatul P.C. la plata către E.K.R. SRL la plata sumei de 22.518,99 lei, plus dobânda legală, calculată de la data de 20.05.2008 și până la achitarea efectivă a debitului.
– l-a obligat pe inculpatul S.M.S. la plata către E.K.R. SRL la plata sumei de 20.812,95 lei, plus dobânda legală, calculată de la data de 07.03.2007 și până la achitarea efectivă a debitului.
– l-a obligat pe inculpatul B.I. la plata către E.K.R. SRL la plata sumei de 20.801,78 lei, plus dobânda legală, calculată de la data de 07.03.2007 și până la achitarea efectivă a debitului.
– l-a obligat pe inculpatul G.M. la plata către E.K.R. SRL la plata sumei de 24.521,47 lei, plus dobânda legală, calculată de la data de 03.10.2007 și până la achitarea efectivă a debitului.
– a respins cererea de constituire de parte civilă a B.C.R. A.V.I.G. SA având în vedere cesiunea de creanță efectuată.
h) – în baza art. 191 C.pen., i-a obligat pe inculpați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, judecătoria a reținut că inculpatul I.Z., în calitate de administrator al SC S.&ZO S. SRL Ditrău, în perioada martie 2005-septembrie 2006, împreună cu B.M., angajat al aceleiași societăți comerciale, au întocmit contracte de muncă, înregistrate la Camera de muncă Gheorgheni, state de plată și pontaje pentru inculpații S.M.S., S.M., P.C., C.C.C., G.M., B.I. și B.M., precum și adeverințe de salarizare în care s-au consemnat salarii fictive, deoarece aceștia, de fapt nu au desfășurat activități la firma menționată, utilizate apoi pentru contractarea unor credite pentru nevoi personale de la B.C. și B.R.D.
Astfel, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul I.Z. a întocmit o adeverință de salarizare pentru inculpatul S.M.S., în baza căreia acesta a contractat un credit în valoare de 19.000 lei, conform contractului de creditare nr. 443 PF/22.08.2006, din care acesta a păstrat suma de 250 lei, diferența fiind preluată de inculpatul I.Z.
B.M., începând din luna august 2005 a lucrat în cadrul firmei o perioadă de aproximativ 6 luni, interval de timp în care, la solicitarea inculpatul I.Z., a completat înscrisurile menționate, iar la data de 03.04.2006, în baza adeverinței de salarizare emise, a contractat un credit bancar în valoare de 19.800 lei pe care l-a folosit în interes propriu.
Inculpatul G.M., în cursul lunii mai 2006, l-a cunoscut pe inculpatul I.Z., prin intermediul învinuitului S.M., convenind să fie angajat în mod fictiv, întocmindu-se contractul de muncă și statele de plată fictive, eliberându-se apoi o adeverință de salarizare contrafăcută în același mod, în baza căruia învinuitul a contractat un credit în valoare de 22.000 lei, în baza contractului nr. 517/PF/07.09.2006, din care suma de 11.000 lei i-a predat-o inculpatul I.Z..
Inculpatul P.C. a contractat un credit în valoare de 15.000 lei în baza adeverinței de salariu emise de învinuitul I.Z., din care suma de 7500 lei i-a predat-o acestuia, diferența utilizând-o în interes propriu.
în cursul lunii mai 2006, inculpații I.Z. și B.I. au convenit să i se întocmească celui din urmă o adeverință de salarizare contrafăcută în modalitatea arătată, în baza căreia B.I. a contractat un credit în valoare de 18.750 lei la BCR – Agenția Gheorgheni, din care suma de 18.000 lei i-a predat-o învinuitului I.Z., rămânând în posesia sumei de 750 lei și urmând să contracteze al doilea credit la B.T., însă unitatea bancară a refuzat acordarea creditului.
La data de 01.04.2006, inculpatul S.M. a fost angajat fictiv la firma administrată de învinuitul I.Z., emițându-se o adeverință de salarizare fictivă în baza căreia acesta a contractat un credit la BCR – Agenția Gheorgheni în valoare de 16.000 lei, din care suma de 12.000 lei i-a fost predată inculpatului I.Z.
La data de 01.04.2006, inculpatul I.Z. a emis o adeverință de salarizare fictivă pentru inculpatul C.C.C., utilizată de acesta pentru contractarea unui credit în valoare de 20.000 lei.
Această situație de fapt rezultă atât din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și din recunoașterea inculpaților S.M., a inculpatului G.M., B.I., a inculpatului P.C., cât și din declarația inculpatului S.M.S., care în declarația dată la data de 10.06.2010 a descris în amănunt modul de operare al acestora.
în ceea ce privește declarația martorei I.S., instanța a înlăturat-o, apreciind-o nesinceră, având în vedere interesul pe care aceasta îl are în cauză, fiind soția inculpatului I.Z..
în ceea ce privește declarația martorei N.E., instanța a apreciat că aceasta nu este concludentă în cauză, martora fiind angajată la firma ce presta servicii de pentru societatea comercială administrată de inculpatul I.Z., martora completând adeverințele de salariu, pe baza actelor contabile, fără însă a cunoaște situația de fapt din firmă, și fără a avea contact personal cu angajații, pentru a putea afirma că aceștia au desfășurat sau nu activități în cadrul firmei, în mod real.
Față de cele expuse, instanța a dispus condamnarea inculpaților, la individualizarea pedepselor aplicate, luând în considerare atitudinea acestora din cursul urmăririi penale și din faza cercetării judecătorești, precum și împrejurările că inculpatul I.Z. este recidivist postcondamnatoriu, inculpații S.M., S.M.S. au recunoscut faptele, similar inculpatul P.C., suplimentar, acesta neavând nici antecedente penale; iar inculpatul B.I. nu are antecedente penale, dar s-a sustras de la judecată.
Prima instanță nu a motivat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor stabilite inculpatului G.M., modalitatea de soluționare a acțiunilor civile, acordarea cheltuielilor judiciare și cuantumul acestor cheltuieli.
în ceea ce privește excepția lipsei calității de parte civilă a E.K.R. SRL., instanța de prim grad a respins-o, având în vedere că BCR Asigurări S.A, în temeiul contractului de RCC007 a achitat către BCR Sucursala Gheorgheni, BCR Asigurări SA, sumele plătite de aceasta, cu titlu de indemnizație de asigurare.
La data de 13.01.2010, prin înscrisul depus la dosarul cauzei, partea civilă BCR Asigurări S.A. a învederat instanței că și-a schimbat denumirea în BCR A.V.I.G. SA.
BCR A.V.I.G. SA a cesionat creanțele către IFN N.C.F., care le-a cesionat către E.F. GMBH și care a mandatat E.K.R. să reprezinte societatea în proces.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații P.C. și G.M..
în motivarea recursurilor, inculpații contestă legalitatea și temeinicia hotărârii Judecătoriei Gheorgheni.
Din perspectiva legalității, inculpatul P.C. susține că urmărirea penală efectuată față de el este ilegală, întrucât nu a fost niciodată chemat și ascultat după declanșarea procesului penal. în plus, ambii inculpați afirmă că, deși aflați în situații similare, au fost supuși unui tratament procesual diferențiat, în condițiile în care față de inculpatul P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, însă inculpatul G.M. a fost trimis în judecată și condamnat pentru comiterea acestei infracțiuni. Totodată, prima instanță a admis acțiunea civilă a E.K.R. SRL, cu toate că această societate nu are calitate procesuală activă în cauză.
Din perspectiva temeiniciei, inculpații susțin că nu sunt vinovați de comiterea infracțiunilor de uz de fals (inculpatul P.), uz de fals și înșelăciune (inculpatul G.). Ei au fost angajați ai CS S.&Zo S. SRL și au primit efectiv de la această societate salariul menționat în adeverințele utilizate pentru obținerea creditelor bancare, prin urmare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Suplimentar, dacă instanța va ajunge la concluzia întrunirii condițiilor condamnării inculpatului G.M., acesta solicită ca pedepsele stabilite pentru uz de fals și înșelăciune să-i fie contopite cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 143/2009 a Judecătoriei Gheorgheni, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 23 august 2011.
Analizând recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1419/234/2008 al Judecătoriei Gheorgheni, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor recurenților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Efectul extensiv al recursurilor inculpaților P.C. și G.M.. Caracterul admisibil al recursurilor celor doi inculpați atrage examinarea acestora prin extindere și la inculpații S.M.S. (căruia i s-a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege), S.M. și B.I.. Față de ultimii doi, extinderea operează numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, aspectele dezlegate în latura penală a procesului în privința celor doi, rămânând definitive prin neexercitarea de către aceștia ori de procuror a căii ordinare de atac.
Asupra temeiniciei recursurilor pendinte. Constatăm că recursurile promovate în cauză de inculpații P.C. și G.M. împotriva sentinței penale nr. 228/26.11.2010 a Judecătoriei Gheorgheni sunt fondate, iar aspectele pe care le vom expune în cele ce urmează determină, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., admiterea căilor de atac, cu consecințele casării parțiale a hotărârii primei instanțe și rejudecării în recurs a pricinii, în următoarele limite:
a) Potrivit art. 76 alin. (1) C.pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, indiferent dacă acestea sunt legale sau judiciare, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă (s.n.) în funcție de ipotezele menționate în continuare în text. Prin urmare, dacă există numai circumstanțe atenuante, nu și de agravare, instanța are obligația și nu facultatea să reducă ori să schimbe pedeapsa principală.
Pentru infracțiunea de uz de fals, când este folosit un înscris sub semnătură privată, art. 291 teza a II-a C.pen. prevede pedeapsa închisorii în limite cuprinse între 3 luni și 2 ani sau amenda. Dacă instanța aplică pedeapsa amenzii, limitele acesteia, potrivit art. 63 alin. (3) teza a II-a C.pen. sunt între 500 lei și 30.000 lei. Dacă, față de o persoană acuzată de săvârșirea acestei infracțiuni, instanța s-a oprit asupra pedepsei amenzii și sunt aplicabile circumstanțe de atenuare, atunci devine incident art. 76 alin. (1) lit. f) C.pen., potrivit căruia pedeapsa se coboară sub minimul special (adică sub 500 lei, în cazul de față), până la 150 lei.
în prezenta cauză, cum am arătat mai sus, infracțiunea de uz de fals nu a fost săvârșită de către inculpații P.C., S.M.S. și G.M. în vreuna din circumstanțele agravante legale sau judiciare, iar Judecătoria Gheorgheni, a înțeles să rețină în favoarea primului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. și în beneficiul ultimilor doi atenuanta opțională prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen.
în același timp, din maniera sumară în care prima instanță a motivat operațiunea de individualizare a pedepselor fixate în sarcina inculpaților S.M.S. și G.M. și din omisiunea judecătoriei de a indica în mod complet temeiul legal al reducerii pedepsei, în expunere sau în dispozitivul hotărârii, nu rezultă dacă instanța de prim a ales în privința celor doi pedeapsa închisorii pe care a schimbat-o în amendă, potrivit art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen., sau pedeapsa amenzii, pe care trebuia să o reducă după imperativele art. 76 alin. (1) lit. f) C.pen.
în absența unui recurs al procurorului și în prezența acestor incertitudini, termenii sentinței penale în discuție nu pot fi interpretați decât în favoarea inculpaților S.M.S. și G.M. și în sensul că pedeapsa pe care judecătoria a înțeles să o impună acestora a fost amenda și nu închisoarea.
în circumstanțele de mai sus, cuantumul amenzii trebuia determinat sub minimul special, care este 500 lei. Or, prima instanță a aplicat celor doi câte o pedeapsă de 1.500 lei, peste acest minim.
în plus, inculpatului P. i-a aplicat închisoarea de 3 luni, la minimul special, deși, reținându-i circumstanțe atenuante, pedeapsa trebuia aplicată sub acest minim. în orice caz, la operațiunea de individualizare a pedepselor, judecătoria nu a dat o eficiență adecvată și echilibrată circumstanțelor personale ale inculpaților P.C., S.M.S. și G.M.. Astfel, deși, sub aspect obiectiv, gradul de pericol social al infracțiunii de uz de fals este identic în privința celor trei, din punct de vedere subiectiv, există particularități care impun examinarea distinctă a situației inculpatului P. de cea a inculpaților S. și G.
Astfel, inculpatul P. este la prima confruntare cu legea penală, iar după săvârșirea infracțiunii de uz de fals care se judecă, el nu a mai reiterat comportamentul ilicit. în schimb, deși inițial a recunoscut comiterea faptei, ulterior, în fața instanței el a negat-o. Această conduită nu-l poate prejudicia însă, din moment ce nu a încercat cu nimic să zădărnicească aflarea adevărului sau să împingă autoritățile judiciare pe piste de cercetare mincinoase, ci a reprezentat modalitatea în care el a înțeles să-și exercite drepturile apărării.
Separat de situația inculpatului P., inculpații S. și G., deși au recunoscut constant comiterea infracțiunii de uz de fals, ei nu se află la primul ilicit penal, ambii reiterând comportamentul infracțional. Cu toate acestea, ei au beneficiat în fața prime instanțe de un tratament sancționator mai blând, fiind condamnați la pedeapsa amenzii, în timp ce d-l P.C. la pedeapsa închisorii.
Dezechilibrul creat între acești inculpați, precum și împrejurarea că li s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prescrise de lege pot fi corectate în al doilea grad. Astfel, în rejudecare, vom da eficiență criteriilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), dar și principiului neagravării situației în propria cale de atac. în acest sens, constatăm mai întâi gradul de pericol social concret al infracțiunii de uz de fals săvârșite, împrejurările comiterii activității infracționale, motivele și consecințele utilizării înscrisurilor false. Observăm apoi, persoana celor trei inculpați, trăsăturile distinctive fiind enunțate mai sus, precum și faptul că aceștia au beneficiat în prim grad de circumstanțe atenuante judiciare și numai inculpații P. și G. au atacat hotărârea de condamnare.
în considerarea ideilor dezvoltate anterior, vom aplica inculpatului P.C. o pedeapsă de 400 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 alin. (1) C.pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. si aplicarea art. 76 alin. (1) lit. f) C.pen. și art. 63 alin. (1) și (2) teza a II-a C.pen.
Neagravarea situației în propriul recurs justifică suspendarea și de către instanța de control a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de un an, de această măsură de individualizare a executării pedepsei inculpatul beneficiind și în prim grad.
Vom condamna pe inculpații G.M. și S.M.S. la pedepse de câte 450 lei amendă pentru săvârșirea de fiecare dintre ei a infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 alin. (1) C.pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen. si aplicarea art. 76 alin. (1) lit. f) C.pen. și art. 63 alin. (1) și (2) teza a II-a C.pen.
în cazul inculpatului G.M., fiind concurente infracțiunile de uz de fals și înșelăciune deduse judecății, în baza art. 34 lit. d) C.proc.pen. cu referire la art. 33 lit. a) C.pen., vom contopi pedeapsa de 450 lei amendă stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală atacată și vom aplica pedeapsa de 6 luni închisoare.
b) Inculpații P.C., S.M.S., S.M. și B.I. au fost trimiși în judecată numai pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen., infracțiune de pericol și nu de rezultat, ceea ce înseamnă că utilizarea unui înscris fals nu este aptă să producă o pagubă în patrimoniul vreunei persoane fizice sau juridice, o asemenea daună putând fi cauzată prin săvârșirea unei infracțiuni scop, dacă, bine-nțeles acea infracțiune este la rândul ei una materială. în ciuda naturii infracțiunii deduse judecății, în cazul celor patru inculpați și în absența oricărei motivări, aceștia au fost obligați să repare paguba alegată de partea civilă E.K.R. SRL.
în rejudecare, acest viciu va fi reparat, respingând ca neîntemeiată în procesul penal acțiunea civilă exercitată împotriva inculpaților P.C., S.M.S., S.M. și B.I. de către partea civilă E.K.R. SRL.
Desigur, nimic nu o împiedică pe partea civilă să se adreseze la instanța civilă cu o acțiune separată îndreptată împotriva celor patru.
c) îndeplinesc condițiile de legalitate și temeinicie dispozițiile din hotărârea atacată, vizând:
– respingerea excepției lipsei calității procesuale a părții civile E.K.R. SRL;
– modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpații I.Z., S.M. și G.M., față de acesta din urmă în privința infracțiunii de înșelăciune;
– impunerea și natura pedepsei accesorii fixate în sarcina inculpaților I.Z., S.M. și G.M., ei fiind nedemni de exercițiul drepturilor electorale, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor care li se reproșează, caracterul organizat al activității infracționale desfășurate de aceștia și persoana lor.
– modalitatea de soluționare a acțiunii civile îndreptate împotriva inculpatului G.M.. Omisiunea primei instanțe de a motiva soluția adoptată asupra laturii civile poate fi complinită în al doilea grad. Astfel, constatăm că, în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului G.M., în situația în care acesta, prin săvârșirea, cu vinovăția specifică, a infracțiunii de înșelăciune a cauzat părții civile un prejudiciu care se ridică la paguba efectiv produsă constând în valoarea creditului obținut prin inducerea în eroare a băncii prin efectuarea de manopere dolosive ilustrate în utilizarea unui înscris fals -adeverința de salariu, piesă esențială pentru acordarea creditului. Creditul a fost acoperit de către societatea de asigurare, care, la rândul său, a cesionat creanța în favoarea părții civile E.K.R SRL IRIDE Business Center. La paguba efectiv cauzată, se adaugă folosul nerealizat de partea civilă, constând în dobânda legală calculată la această sumă.
– respingerea cererii de constituire de parte civilă a B.C.R. A.V.I.G.;
– obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor judiciare și cuantumul acestor cheltuieli stabilit în sarcina fiecărui inculpat.
Asupra motivelor de recurs ale inculpaților P.C. și G.M., nu le vom primi pentru următoarele considerente:
a) în cursul urmăririi penale, ascultarea inculpatului major, care nu se află în vreuna din situațiile prevăzute de art. 171 alin. (2) C.proc.pen. sau alte cazuri de asistență juridică obligatorie dintre cele prevăzute de lege, este ocrotită sub sancțiunea nulității relative, prevăzute de art. 197 alin. (1) C.proc.pen., care trebuie invocată în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C.proc.pen., iar cel care o ridică este ținut să dovedească vătămarea procesuală care i s-a produs. Inculpatul P.C. nu a invocat omisiunea audierii lui în faza prealabilă judecății la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită în fața primei instanțe, ci abia în recurs. în plus, el nu a indicat și nu a dovedit vreo vătămare procesuală cauzată de lipsa audierii sale în cursul urmăririi penale.
b) Din perspectiva infracțiunii de înșelăciune, inculpații P.C. și G.M. nu sunt în situații identice, față de primul procurorul stabilind cu autoritate relativă de lucru judecat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, așa încât nu l-a trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, instanța nefiind sesizată decât cu uzul de fals. Fapta de înșelăciune a celui de al doilea, deși comisă prin mijloace de operare aproape identice, este totuși distinctă de a primului, iar vinovăția este individuală și, cum vom preciza în continuare, ea există, a fost săvârșită de inculpat și a fost comisă cu vinovăția specifică.
c) E.K.R. SRL IRIDE Business Center are calitate procesuală activă în cauză, întrucât, așa cum subliniam anterior, între BCR Asigurări SA (în prezent B.C.R. A.V.I.G.) și E.K.R. SRL IRIDE Business Center s-a încheiat un contract de cesiune a creanței având ca obiect, între altele, și cesionarea creanței debitorului G.M. Prin urmare, E.K.R. SRL IRIDE Business Center s-a subrogat în drepturile cedentei, fiind îndreptățită să stea în procesul penal ca parte civilă în acțiunea civilă îndreptată împotriva inculpatului G.M.. Nu vom mai analiza calitatea procesuală activă a acestei persoane juridice în formularea și exercitarea acțiunii civile împotriva inculpatului P.C., din moment ce o asemenea acțiune în procesul penal oricum este sortită eșecului, având în vedere natura infracțiunii pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată și pentru motivele exprimate sub punctul 3.2. lit. b).
d) Declarațiile inculpaților, văzând caracterul divizibil și retractabil al declarațiilor de inculpați, depozițiile martorilor ascultați în cauză, exceptând martorele I.S. și N.E., înscrisurile aflate la dosarul cauzei confirmă că faptele de uz de fals (reproșată inculpatului P.C.), uz de fals și înșelăciune (reproșate inculpatului G.M.) există, ele au fost comise de către cei doi și au fost săvârșite cu vinovăția specifică, fiind astfel îndeplinite condițiile condamnării acestora. Cât privește susținerile inculpatului P.C., în examenul probelor, pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de uz de fals, nu interesează că acesta a prestat efectiv o anumită activitate în cadrul societății SC S.&ZO S. SRL Ditrău, începând cu luna martie 2005, de vreme ce în perioada de referință decembrie 2004-februarie 2005 a fost doar scriptic angajatul societății și nu a primit remunerația menționată în adeverința utilizată la unitatea bancară în vederea obținerii creditului. Or, aceste aspecte, necontestate de inculpat în declarația sa inițială și confirmate de scriptele existente la dosar, prezintă importanță pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de uz de fals.
e) Cererea de modificare a pedepselor formulată de inculpatul G.M. abia în recurs, la rândul ei, nu poate fi primită, având în vedere cele statuate de înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia nr. LXX/15.10.2007 pronunțată în recurs în interesul legii (publicată în M.Of. nr. 539/17.07.2008), potrivit cărora „instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță”. în orice caz, pentru modificarea pedepselor în sensul solicitat în recurs, inculpatul are deschisă calea separată prescrisă de art. 449 C.proc.pen.
