În cazul în care prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat numai pentru o parte din actele materiale care au făcut obiectul urmăririi penale, pentru diferenţă dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C.proc.pen., acţiunea civilă poate fi exercitată numai în limita prejudiciului cauzat prin comiterea celor dintâi, orice alte pretenţii putând fi valorificate prin alte căi procesuale.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 695 din 4 iulie 2011
Prin sentința penală nr. 945/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr. 14814/193/2010, a fost condamnat inculpatul B.C., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea C.pen., art. 74 lit. a) și 76 lit. d) C.pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare, cu aplicarea art. 81 și urm. C.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Botoșani (prin lichidator judiciar N.E.I. Botoșani), către partea civilă Statul Român – Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani prin Administrația Finanțelor Publice Botoșani, daune materiale în sumă de 12.597 lei și, în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C.proc.fisc., dobânzi și/sau penalități de întârziere aferente lunilor septembrie și decembrie 2007, precum și în continuare, până la achitare.
Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța de fond că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr. 3401/P/2009 din 10 septembrie 2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea C.pen. – două acte materiale (lunile septembrie 2007 și decembrie 2007).
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice – ANAF – prin DGFP Botoșani, în latura civilă a cauzei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a-l motiva, în scris sau oral.
Prin decizia penală nr. 695/04.07.2011 a Curții de Apel Suceava, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice-ANAF- prin DGFP Botoșani.
Pentru a decide astfel, a reținut curtea că prin sentința penală atacată, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea C.pen.
în fapt, s-a reținut că inculpatul, în lunile septembrie 2007 și decembrie 2007, în calitate de administrator al SC E. SRL Botoșani, a reținut și nu a virat la bugetul de stat, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu în sumă de 12.597 lei.
Constituit parte civilă în cauză, Ministerul Finanțelor Publice – ANAF – prin DGFP Botoșani a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 35.870 lei, prejudiciu cauzat precum și dobânzi și penalități de întârziere, calculate conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003, republicată prin C.proc.fisc.
Or, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr. 3401/P/2009 (actul de sesizare al instanței în prezenta cauză), inculpatul a fost trimis în judecată, așa cum mai sus s-a arătat, doar pentru două acte materiale ale infracțiunii – comise în lunile septembrie, respectiv decembrie 2007 -, prejudiciul aferent acestora fiind de 12.597 lei, și nu de 35.870 lei, după cum partea civilă pretinde.
Pentru alte acte materiale (prin care aceasta susține că a fost, de asemenea prejudiciată), respectiv 8 astfel de acte aferente lunilor ianuarie-august 2008, prin același act procesual s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C.proc.pen., pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective.
în cadrul soluționării cauzei în primă instanță, nu s-a procedat la extinderea acțiunii penale la alte acte materiale ori extinderea procesului penal la alte fapte, instanța pronunțându-se în limita în care a fost investită.
Acțiunea civilă în procesul penal poate fi exercitată, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) C.proc.pen., numai în măsura în care a fost alăturată acțiunii penale și împreună au ajuns în instanță.
Or, în speță, limitele sesizării instanței au fost cele mai sus arătate, ele consacrând și limitele în care acțiunea civilă putea fi valabil exercitată, fiind justificată recuperarea prejudiciului cauzat exclusiv prin cele două acte materiale ale infracțiunii, comise de către inculpat în lunile septembrie și decembrie 2007.
Pentru diferența de prejudiciu pretins încercată de către partea civilă, aceasta are la dispoziție alte căi procesuale pentru recuperarea ei.
