Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1229 din data de 09.12.2013
Acțiunea civilă. Obiectul acțiunii civile în procesul penal.
Dispoziția de obligare a părții vătămate a infracțiunii de vătămare corporală la plata de despăgubiri civile către spital, chiar în contextual achitării pentru legitimă apărare, este nelegală, câtă vreme acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale, are ca obiect eventuala tragere la răspundere civilă (subsecvent comiterii unei fapte penale) a inculpatului și a părții responsabile civilmente, nu a părții vătămate.
Secția penală și pentru cauze cu minori – Decizia penală nr. 1229/ 09 decembrie 2013
Prin sentința penală nr. 130/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosarul nr. 328/240/2009, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală și art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost achitat inculpatul F.I.V., cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin.1 Cod penal.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.A.C., domiciliat în comuna R.M., sat U. nr…, județul H.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 917,06 lei, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență D., reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 917,06 lei, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență D., reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 193 pct.5, a fost obligată partea vătămată la plata către inculpat a sumei de 254,37 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 192 pct.1 lit.a Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg, în dosar nr. 283/P/2008 din data de 17 martie 2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Hațeg la 27.03.2009 sub nr. de dosar 328/240/2009, inculpatul F.I.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art. 182 alin.1 din Codul penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în seara de 6 aprilie 2008, la domiciliul părții vătămate I.P. din satul U., a avut loc o petrecere organizată de viitorul său ginere, inculpatul F.I.V., la care au participat mai mulți tineri, precum și numita E.A., viitoarea soție a inculpatului.
La această petrecere s-au consumat băuturi alcoolice și s-au spus glume, iar la un moment dat în cameră a intrat partea vătămată I.A.C., care a cerut gazdelor să-l servească și pe el cu bere, lucru ce s-a întâmplat, însă între inculpat și partea vătămată a avut loc o discuție mai puțin principială, ceea ce l-a făcut pe partea vătămată I.A.C. să se enerveze, acesta scoțând un cuțit, pe care îl avea asupra sa și a lovit cu el ușa de la cameră și masa.
Toate persoanele aflat în încăpere, au plecat, iar inculpatul F.I.V. a luat o bâtă de baseball, care se afla în cameră și i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate peste spate și în zona capului, după care acesta a fost scos din cameră și așezat pe scările din fața casei.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean de urgență D., secția Chirurgie – OMF în perioada 07-11.04.2008 cu dg. “fractură mandibulă”;, iar potrivit certificatului medico-legal, rezultă că leziunile posttraumatice suferite de acesta, au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, însă, la data de 05.06.2008 acesta i-a fost completat, iar timpul de îngrijiri medicale i-a fost prelungit la 65 de zile.
Partea vătămată I.A.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, reprezentând cheltuieli de spitalizare și daune morale.
Inculpatul F.I.V. a recunoscut fapta săvârșită, arătând că a reacționat sub imperiul fricii, întrucât a fost amenințat de partea vătămată, cu un cuțit de vânătoare a cărui lamă depășea 15 cm.
Din actele și lucrările dosarului precum și din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat următoarele :
Deși în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg s-a reținut că inculpatul F.I.V. a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă, în sensul că în noaptea de 06/07.04.2008 l-a agresat pe partea vătămată I.A.C., provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.413/C/11.04.2008, care ulterior a fost completat, prin prelungirea îngrijirilor medicale la 65 de zile, totuși instanța l-a achitat, întrucât din ansamblul probelor rezultă că inculpatul a săvârșit fapta fiind în legitimă apărare.
Conform dispozițiilor art. 44 alin.2 Cod penal : “Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, altuia, sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persona sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.”;
În sprijinul acestei susțineri vin chiar înserările din rechizitoriul Parchetului în care se arată că : “…între învinuitul F.I.V. și învinuitul (parte vătămată) I.A.C. a avut loc o discuție mai puțin principială, ceea ce l-a făcut pe învinuitul (parte vătămată) I.A.C. să se enerveze, a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa și a lovit cu ele ușa de la cameră și masa…și l-a amenințat cu un cuțit de vânătoare pe învinuitul F.I.V.”;.
Aceeași stare de fapt se desprinde și din declarațiile martorilor audiați în cauză G.A.,S.R.C., F.E.A., I.P., precum și din declarația inculpatului F.I.V., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice , respectiv că partea vătămată era înarmată cu un cuțit, cu care a lovit și distrus obiecte, a amenințat persoanele din cameră cu moartea și a încercat să-i lovească efectiv, mai mult rezultând și faptul că partea vătămată a intrat fără drept în casa, socrilor inculpatului, partea vătămată fiind cunoscută ca o persoană recalcitrantă, care obișnuia să consume băuturi alcoolice pe fondul cărora provoca scandal.
Toate acestea coroborate, s-a apreciat că duc la concluzia că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.
Singurul care nu a recunoscut această stare de fapt este partea vătămată I.A.C., însă instanța nu a ținut cont de această poziție, având în vedere reaua-credință și interesul pecuniar al acesteia.
Prin urmare inculpatul a săvârșit fapta, întrucât împotriva lui a avut loc un atac material, direct, imediat și injust (partea vătămată era înarmată cu un cuțit, cu care o lovit și distrus obiecte și a încercat să-l lovească pe inculpat), faptă care a pus în pericol grav persoana inculpatului, respectiv viața acestuia.
Pentru a înlătura acest atac injust îndreptat împotriva sa inculpatul s-a apărat de atacul părții vătămate și a acționat împotriva acestuia în condiții de tulburare și temere determinate de gravitatea și condițiile în care s-a produs atacul, apărarea sa fiind chiar și așa proporțională cu atacul.
Atitudinea inculpatului a fost una justificată, motivată de dorința acestuia de a-și salva viața, astfel că s-a apreciat că ne găsim în situația prevăzută de dispozițiile art. 44 alin.2 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 44 alin.1 Cod penal : “Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de legitimă apărare”;.
Așa fiind, instanța a considerat că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare și în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală și art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal, l-a achitat pe inculpatul F.I.V., cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin.1 Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost achitat, s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.A.C., domiciliat în comuna R.M., sat U. nr…, județul H., fiind evidentă reaua-credință a părții vătămate, dorința acesteia de a obține doar foloase materiale din partea inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg și partea vătămată I.A.C.
Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului F.I.V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 CP cu apl. art. 73 lit. b CP și art. 81 CP, apreciindu-se că nu s-a dovedit o stare de pericol grav și nici un atac real față de inculpat, exercitat din partea părții vătămate, astfel că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile legale privind legitima apărare.
Partea vătămată I.A.C. a solicitat condamnarea inculpatului și obligarea sa la plata sumelor de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, respectiv 50.000 lei cu titlu de daune morale, plus cheltuieli de judecată. S-a susținut faptul că martorii S., N., C.C. și G.A. au declarat favorabil poziției părții vătămate și s-a solicitat înlăturarea declarației inculpatului, ca fiind neconformă realității.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, cu referire la dispozițiile art. 385/6 alin. 3 CPP, Curtea a constatat că recursurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg și al părții vătămate I.A.C. sunt fondate, însă pentru următoarele considerente:
1. Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, Curtea a apreciat că soluția de achitare dispusă de instanța de fond este legală și întemeiată. În opinia Curții, probele administrate au dovedit că inculpatul F. a acționat sub imperiul legitimei apărări.
În 9.04.2008, numita I.P. a formulat plângere penală împotriva părții vătămate I.A.C., reclamând faptul că în seara de 6.04.2008, aflându-se la domiciliu, a văzut-o pe partea vătămată înarmată cu un cuțit și provocând scandal, proferând amenințări la adresa tuturor celor prezenți, iar mai târziu, în cursul aceleiași nopți, trezită fiind de fiica sa, a văzut urme de lovituri cu cuțitul în ușă și a constatat că masa fusese deteriorată, iar un scaun fusese rupt.
După o lună de la consumarea incidentului din 6.04.2008, partea vătămată I.A.C. a formulat plângere penală împotriva mai multor persoane, printre care și împotriva inculpatului F.I., pentru faptul că în seara din 6/7.04.2008, a fost agresat la domiciliul familiei I., unde a susținut că a fost invitat, fiind lovit cu o bâtă în cap, iar apoi lovit cu picioarele și cu bâta în zona brațelor și a corpului.
Cercetările efectuate la fața locului de organele de poliție au confirmat susținerile numitei I.P., în sensul că au evidențiat deteriorările aduse ușii din locuința acesteia, precum și a unei mese.
Martorii S.R.O. și G.A., prezenți în locuința familiei I., au declarat că au văzut-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, proferând amenințări și făcând scandal, a plecat din locuință și a revenit înarmat cu un cuțit, s-a năpustit asupra inculpatului F.I.V., iar acesta a reacționat, lovindu-l cu o bâtă în zona feței.
Faptul că partea vătămată a provocat scandal, era înarmat cu un cuțit cu lama de circa 20 cm și i-a amenințat pe toți din locuință că ’’le taie beregata și îi aliniază pe toți în cimitir’’ a fost confirmat și de martora E.A.M., concubina pe atunci a inculpatului.
S-a dovedit cu audierea tuturor martorilor prezenți că victima nu fusese invitată la locuința familiei I., așa cum susținuse aceasta, ci din contră, membrii familiei nu au vrut să o primească pe victimă, cunoscând că aceasta provoacă scandal sub influența alcoolului.
Declarațiile martorilor oculari ai altercației dintre părți, precum și declarațiile celorlalți martori prezenți în locuință, dar care nu au asistat efectiv la momentul comiterii agresiunii se coroborează întocmai cu susținerile inculpatului. Acesta a descris împrejurările în care i-a pus în vedere victimei să plece, victima a reacționat în sensul lovirii ușii locuinței cu cuțitul cu care era înarmată, s-a îndreptat cu cuțitul către inculpat, iar acesta a reacționat în sensul lovirii victimei cu o bâtă în zona feței.
În contradictoriu cu întregul probatoriu administrat, apar declarațiile părții vătămate, care nu a recunoscut faptul că ar fi purtat cuțit, că ar fi lovit cu cuțitul în ușa locuinței sau că ar fi amenințat verbal sau cu cuțitul pe cei prezenți sau pe inculpat.
Curtea a apreciat că această stare de fapt a dovedit cu certitudine și în afara oricărei îndoieli că inculpatul a acționat în situația legitimei apărări, așa cum este aceasta consacrată în dispozițiile art. 44 CP, în sensul că atacul exercitat de victimă a fost unul material, direct, imediat și injust și de natură să pună în pericol grav persoana inculpatului.
Curtea a găsit însă că în speță, lipsa proporției între gravitatea pericolului și acțiunea inculpatului s-a datorat tulburării sau temerii cauzate inculpatului, tocmai prin atitudinea violentă și nejustificată a victimei.
Ca atare, sub acest aspect, Curtea a apreciat că se impunea reținerea, ca temei subsidiar al soluției de achitare justificată de incidența legitimei apărări, și a dispozițiilor art. 44 alin. 3 CP.
Argumentele expuse constituie un răspuns și pentru motivul de recurs al Parchetului și al victimei, vizând invocarea greșitei achitări a inculpatului.
2. Tot ca o critică a hotărârii atacate, Curtea a constatat că instanța de fond a dispus obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de spitalizare.
Această dispoziție este nelegală, câtă vreme acțiunea civilă de față, alăturată acțiunii penale, vizează eventuala tragere la răspundere civilă, (subsecvent comiterii unei fapte penale) a inculpatului și eventual a părții responsabile civilmente, ca atare obligarea victimei la plata cheltuielilor de spitalizare fiind lipsită de temei legal.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, Curtea a admis recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA H. și de partea vătămată I.A.C. împotriva sentinței penale nr. 130/03.10.2012, a casat hotărârea doar sub aspectul temeiului substanțial al achitării și sub aspectul obligării părții vătămate la plata despăgubirilor civile către partea civilă SPITALUL DE URGENȚĂ D. și, rejudecând în aceste limite:
A menținut soluția de achitare a inculpatului F.I.V. de sub acuzarea de săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal, dar reține și incidența alin. 3 al art. 44 din Codul penal ca temei substanțial al achitării.
A înlăturat dispoziția de obligare a părții vătămate I.A.C. la plata sumei de 917,06 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă SPITALUL DE URGENȚĂ D.
S-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
