În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. şi s-au stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpatului. S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute in legea specială (amendă de la 6000 lei la 10.000 lei), gradul de pericol social al faptelor, pe care instanţa îl apreciază ca fiind ridicat şi care rezultă din faptul că activitatea de pescuit a avut în vedere specii de peşte cu regim special de capturare, fără plata autorizaţiilor de pescuit către statul român, prin folosirea unor unelte neautorizate de o lungime foarte mare, de natură să aducă atingere ecosistemului marin, inclusiv prin realizarea de capturi complementare de alte specii de peşti demersali şi mamifere marine, pescuitul fără licenţă şi prin urmare în afara unui cadru organizat şi planificat, putând avea efecte pe termen lung asupra speciilor de peşte din Marea Neagră, realizarea unui pescuit selectiv – nedistructiv, de protejare a generaţiilor tinere de peşti, impunând îndeplinirea condiţiilor de autorizare şi folosire a unor unelte de pescuit care să facă imposibilă prinderea unor exemplare tinere, ca acestea să se reproducă cel puţin o dată şi să asigure în acest fel o mai bună completare a stocurilor exploatabile, persoana inculpatului (în vârstă de 64 de ani, fără antecedente penale). În ceea ce priveşte dispoziţia de confiscare a navei de pescuit, sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (2) C.pen. : „dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia”.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 963 din 18 octombrie 2012
Constată că prin sentința penală nr. 166 din data de 8 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 5211/212/2011, s-a hotărât:
„în baza art. 64 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009, condamnă pe inculpatul K.S., născut în localitatea G., Turcia, la o pedeapsă de 7000 de lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nedeținere a licenței /autorizației de pescuit comercial.
în baza art. 64 din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009, interzice inculpatului K.S. dreptul de a pescui pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 64 din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009, interzice inculpatului K.S. dreptul de a pescui pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 64 lit. k din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009, condamnă pe inculpatul K.S. la o pedeapsă de 7000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de deținere la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial.
în baza art. 33 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. c) C.pen. , contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 7000 lei amendă penală, fiindu-i interzis și dreptul de a pescui pe o perioadă de 2 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631C.pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea acesteia.
în baza art. 66 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen. , confiscă de la condamnatul K.S. un microfon marca CAROL seria A 00593, un microfon de rezervă marca Carol MDM 360, un microfon marca JCR NVT 140, ridicate potrivit proceselor-verbale din data de 03.04.2010 încheiate de IJPF Constanța – G.N. Constanța – Compartimentul CIT.
în baza art. 66 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen. , confiscă de la condamnatul K.S. nava de pescuit „K.S.”, pavilion Turcia, având lungimea de 24,8 m, lățimea de 7,88 m, având corpul navei, puntea intermediară, puntea superioară și cabina de comandă confecționate din metal de culoare roșie și albă, aflat în coproprietatea condamnatului și în custodia acestuia, împreună cu echipamentele de navigație și accesoriile din dotare, ridicat de IJPF Constanța – G.N. Constanța – Compartimentul CIT, potrivit proceselor verbale din data de 3.04.2010.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
După cum reiese din procesul-verbal de depistare, la data de 3.04.2010 un echipaj al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanta – Grup Nave Constanța, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe linia combaterii migrației ilegale și a braconajului piscicol în zona economică exclusivă a României, a observat pe radiolocatorul navei o țintă în punctul de coordonate 44 grade 01 minute și 8 secunde Nord, 30 grade 08 minute și 5 secunde Est.
La momentul depistării ținta avea aprinsă o lumină la bord și se afla la o distanță de aproximativ 6 mile marine.
Echipajul a procedat la interceptarea țintei observate, deplasându-se pe direcția Vest – Est către aceasta.
La ora 04:00, nava M.A.I. 1104 se afla în punctul de coordonate 44 grade 00 minute 9 secunde Nord și 30 grade 4 minute și 09 secunde Est, iar ținta se afla la 3 mile marine în provă, situație în care ținta a stins luminile.
La orele 04:30, echipajul navei Inspectoratului Poliției de Frontieră Constanța a identificat vizual ținta, constatând că era o navă de pescuit care avea arborat la catarg pavilionul statului Turcia, iar pe navă se afla inscripționat, cu culoare albă, numele de „K.S.O.”, iar pe comanda de marș numărul X.
S-a procedat la contactarea, prin mijloace radiotehnice, inclusiv în Canalul 16 internațional, precum și prin semnale cu pavilioane de semnalizare și prin portavoce în intervalul 04:20 – 04:35, din 3.04.2010, în limba engleză și limba română, dar echipajul nu a răspuns niciunei forme de apelare.
Astfel, s-a procedat la apropierea la o distanță de aproximativ 50 de metri de pescador, iar echipajul acestuia a fost somat în repetate rânduri, prin mijloace radiotehnice și prin portavoce, să oprească motoarele în vederea abordării navei pentru executarea controlului polițienesc. Pentru realizarea controlului, polițiștii au transmis navei suspecte în continuu mesaje prin radio, prin megafon, prin voce în limbile engleză și română, cerând echipajului să oprească nava, să precizeze câte persoane sunt la bord, naționalitatea acestora, dacă există pește la bord, în ce cantitate, în condițiile în care în zona pupa au fost observate unelte de pescuit. întrucât la niciuna dintre solicitările echipajului de poliție nu s-a primit răspuns, la ora 04:35 s-a executat un foc de avertisment cu pistolul mitralieră, în plan vertical, respectiv în prova pescadorului. în urma focului de avertisment, pescadorul a oprit motoarele și și-a încetat deplasarea.
Cu ocazia cercetării navei, în prezența inculpatului K.S., care și-a declinat calitatea de comandant al navei, precum și de coproprietar al acesteia, pe pupa acesteia au fost descoperite mai multe unelte de pescuit – traul -, umede, panourile traulului prezentând semne de folosire recentă, iar în ochiurile plasei se găseau scoici, alge și urme de nămol. Au mai fost găsite și două bucăți de traul pregătite pentru lansare, două bucăți de cablu intermediat panou deschidere și traul, o bucată bigă pentru manevră traul și o bucată bazin din plastic cu apă. în camera frigorifică, situată sub puntea navei, au fost descoperite 224 de lighene de diferite culori, trei saci din rafie cu componente pentru plase de pescuit.
Prin adresa nr. 571/FCT/05.04.2010, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – Filiala Constanța a precizat, în legătură cu existența licenței sau autorizației de pescuit emise de statul român și existenței la bordul navei a jurnalului de capturi, că armatorul pescadorului K.S.O. nu i s-a adresat în vederea autorizării pentru desfășurarea activităților de pescuit industrial în zona economică exclusivă a României, nu are licență de pescuit, nava nu posedă jurnal de pescuit, în care să se menționeze operațiile de pescuit, iar la bordul navei s-au găsit un traul de fund, în lungime de 30 de metri, armat complet pentru pescuitul la fund, pus la post pentru pescuit în stare umedă și cu elemente de floră – alge – și faună de fund – midii -, trei traule de rezervă, 22 de panouri de rezervă, precum și elemente de plasă pentru repararea traulelor. Aceeași instituție a precizat că pescuitul cu traul de fund este interzis, potrivit legislației românești, în apele teritoriale și în zona economică exclusivă.
în ceea ce privește uneltele de pescuit descoperite la bordul navei, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” din Constanța a înaintat adresa nr. 1325/5.05.2010 prin care a precizat că traulul de fund este o unealtă de pescuit filtrantă, tractată pe fundul mării, de formă tronconică, prevăzută cu un sistem propriu de armare, tractată prin intermediul elementelor de legătură (cabluri intermediare, vaiere), în scopul reținerii, prin filtrare, a peștilor. Astfel, efectele asupra biocenozelor bentale sunt deranjarea și dislocarea acestora (moluște, alge macrofite), distrugerea parțială, prin spargere, strivire și agățare, a organismelor bentale, pătrunderea agenților patogeni infecțioși. S-a mai precizat că daunele care pot rezulta în urma folosirii traulului de fund pot fi: alterarea mediului ambiant, prin tulburarea apei, înmâlirea câmpurilor de midii, prin depunerea materialului sedimentar, deranjarea și distrugerea parțială a organismelor bentale, modificări majore în structura biotopurilor (biocenozelor) aflate în zonele adiacente.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul K.S.
în dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului K.S. s-a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că au fost reținute două infracțiuni în sarcina inculpatului, însă nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora; inculpatul nu a avut intenția de a pescui în apele teritoriale ale României, el aflându-se în marș la 70 mile marine de apele teritoriale ale României, el nu a fost prins pescuind și nu s-a găsit pește pe vas; în consecință, s-a apreciat că nu este îndeplinită nici latura subiectivă și nici latura obiectivă a infracțiunii, nici nu era necesar ca inculpatul să aibă un brevet de pescuit; pescadorul are în dotarea sa unelte de pescuit și nu se poate vorbi de deținerea acestor unelte care, nici măcar nu au fost folosite; prin urmare, pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, solicită achitarea acestuia în baza art. 10 lit. d) C.proc.pen.
In subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza prevederilor art. 10 lit. a) C.proc.pen., arătându-se că inculpatul nu a fost surprins în apele teritoriale ale României; în acest sens, s-a arătat că zona economică a României nu este reglementată și s-a invocat Convenția Dreptului Mării din 1982, inculpatul aflându-se la 70 de mile marine de țărm, in afara jurisdicției românești.
într-un alt subsidiar, s-a solicitat a se observa pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului care, se afla în marș către Istanbul, nu avea pește la bord, nu există prejudiciu de recuperat; pentru acest motiv, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 10 lit. b)1 C.proc.pen., în referire la art. 181C.pen. și aplicarea unei amenzi administrative.
Cu privire la latura civilă a procesului penal, s-a apreciat că aceasta a fost soluționată în mod greșit; nava nu aparține inculpatului ci unui alt armator, U.A.; există o declarație notarială a acestui armator, la instanța de fond din care rezultă că, inculpatul a plecat fără știrea lui din apele teritoriale turcești; s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) C.proc.pen., invocându-se și dispozițiile art. 118 alin. (2) și (6) C.proc.pen., instanța putând să nu dispună confiscarea navei, inculpatul trăind din pescuit; există o disproporție pentru că valoarea navei este foarte mare, fiind inadmisibilă confiscarea.
în recurs, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei decizia penală nr. 1017/P din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, decizie definitivă prin care s-a dispus confiscarea parțială prin echivalent bănesc.
La termenul din data 11.10.2012, inculpatul K.S. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, uzând de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C.proc.pen.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat doar sub aspectul confiscării navei de pescuit, pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului K.S. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C.pen. .
în acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
procesul verbal de depistare, împreună cu harta în care se precizează traseul pescadorului turcesc;
procesul verbal de cercetare la fața locului, împreună cu planșa fotografică, conținând aspectele fixate în timpul cercetă locului;
declarațiile martorilor G.Z.; Y.M., D.T.; Y.E. și K.H., date în formă olografă și pe formular tipizat, certificate de către traducătorul autorizat;
declarația martorului K.H.;
adresa nr. 1325/28.04.2010 a Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanta;
adresa nr. 571/FCT/5.04.2010 a Agenției Naționale pe Pescuit și Acvacultura – Filiala Constanța;
declarațiile inculpatului K.S., contrasemnate de apărătorul ales și certificate de către traducătorul autorizat.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs ale inculpatului K.S. prin care a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul în prezentul dosar.
în acest sens, Curtea are în vedere faptul că din procesul-verbal de depistare, la data de 3.04.2010, un echipaj al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanta – Grup Nave Constanța, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe linia combaterii migrației ilegale și a braconajului piscicol în zona economică exclusivă a României, a observat pe radiolocatorul navei o țintă în punctul de coordonate 44 grade 01 minute și 8 secunde Nord, 30 grade 8 minute și 5 secunde Est.
Nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că nava acestuia se afla la o distanță de aproximativ 70 de mile marine de țărmul românesc, inculpatul neputând preciza modalitatea în care a calculat această distanță, mai ales că computerul de bord nu funcționa, potrivit tot susținerilor sale.
în ceea ce privește susținerile inculpatului referitoare la faptul că, din momentul plecării din portul Istanbul și până în momentul depistării de către organele poliției de frontieră românești, nu s-a pescuit de către echipajul navei sale, Curtea apreciază că instanța de fond a constatat, în mod temeinic, că acestea nu corespund realității.
în acest sens, Curtea constată că, potrivit procesului-verbal de depistare, la bordul navei au fost identificate unelte de pescuit ude, ceea ce denotă folosirea acestora în momente anterioare recente depistării, iar de pe altă parte, această constatare se coroborează și cu declarațiile unora dintre membrii echipajului navei, plasele de pescuit fiind coborâte în apă, dar nu a fost prins pește. în acest sens, martorul G.Z. a declarat în cursul urmăririi penale că au aruncat plasele în apele teritoriale ale Ucrainei, dar nu au prins pește și, astfel, căpitanul s-a hotărât să se întoarcă la Istanbul, martorul Y.M. a declarat că fiul căpitanului (martorul K.H.) i-a spus că nu există pește și astfel se vor întoarce la Istanbul, iar martorul D.T. a precizat că, atunci când au plecat din port, căpitanul le-a spus că vor pescui în apele teritoriale ale Ucrainei și, când au ajuns acolo, au introdus plasele în apele și, pentru că nu au găsit pește, căpitanul a decis să se întoarcă, iar martorul K.H. a declarat că avea credința că pescuiau în apele teritoriale ale Ucrainei.
Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că această activitate de pescuit a fost efectuată în apele teritoriale ale României, în condițiile în care, potrivit declarațiilor date de inculpat, înainte de a intra în apele teritoriale ale Ucrainei, a fost anunțat de către o altă navă turcească despre faptul că poliția de frontieră ucraineană patrulează și atunci inculpatul a hotărât să se întoarcă, astfel că, nepătrunzând în apele teritoriale ale Ucrainei, pescuitul a avut loc în apele teritoriale ale României, pe care inculpatul s-a hotărât să le traverseze în drumul său spre Istanbul.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului K.S., în sensul că nu s-a făcut dovada că aceștia s-au aflat în Zona Economică Exclusivă a României, având în vedere coordonatele pescadorului turcesc indicate de radiolocatorul navei poliției de frontieră, astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite în cauză, zona fiind supusă jurisdicției statului român, iar faptul că locația respectivă se află în Zona Economică Exclusivă a României este confirmat și de hotărârea pronunțată la data de 3.02.2009 de Curtea Internațională de Justiție.
Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b1) C.proc.pen., neputându-se reține că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
în acest sens, Curtea are în vedere criteriile de stabilire în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni prevăzute de art. 181 alin. (2) C.pen.: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatului.
Astfel, având în vedere că inculpatul, în calitate de comandant al navei de pescuit, nu s-a conformat somațiilor navei de frontieră române, că dimpotrivă a stins luminile și și-a continuat drumul, oprindu-se doar când au fost trase focuri de avertisment, de urmările care se puteau produce (braconarea unei cantități de calcan, în condițiile în care acest fenomen ia amploare, precum și consecințele negative ale unui pescuit prin folosirea unui traul pe fundul mării asupra biotopului și biocenozelor bentale), atitudinea nesinceră a inculpatului; având în vedere și faptul că acest fenomen al braconării în zona economică Exclusivă a României este un fenomen care a luat amploare în ultima perioadă de timp, se impune a se reține caracterul infracțional al faptelor inculpatului, de natură a descuraja un comportament asemănător al inculpatului sau al altor persoane.
încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului K.S., în calitate de comandant al navei K.S.O., a efectuat activități de pescuit în data de 3.04.2010, în zona economică exclusivă a României, fără să dețină licență de pescuit și/sau autorizație de pescuit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009.
Fapta inculpatului K.S., în calitate de comandant al navei K.S.O. care, la data de 3.04.2010 a deținut și folosit la pescuit unelte de pescuit comercial, fără ca acestea să fie autorizate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. k) din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 317/2009 : „producerea, importul, comercializarea, deținerea sau folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial”.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C.proc.pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. și a stabilit pentru inculpatul K.S. pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatului.
în acest sens, Curtea are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute in legea specială (amendă de la 6000 lei la 10.000 lei), gradul de pericol social al faptelor, pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat și care rezultă din faptul că activitatea de pescuit a avut în vedere specii de pește cu regim special de capturare, fără plata autorizațiilor de pescuit către statul român, prin folosirea unor unelte neautorizate de o lungime foarte mare, de natură să aducă atingere ecosistemului marin, inclusiv prin realizarea de capturi complementare de alte specii de pești demersali și mamifere marine, pescuitul fără licență și prin urmare în afara unui cadru organizat și planificat, putând avea efecte pe termen lung asupra speciilor de pește din Marea Neagră, realizarea unui pescuit selectiv – nedistructiv, de protejare a generațiilor tinere de pești, impunând îndeplinirea condițiilor de autorizare și folosire a unor unelte de pescuit care să facă imposibilă prinderea unor exemplare tinere, ca acestea să se reproducă cel puțin o dată și să asigure în acest fel o mai bună completare a stocurilor exploatabile, persoana inculpatului (în vârstă de 64 de ani, fără antecedente penale).
Modalitatea de a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C.pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la pericolul concret ridicat al săvârșirii faptei și la natura pedepsei (amendă penală).
în ceea ce privește dispoziția de confiscare a navei de pescuit, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (2) C.pen.: „dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporționată față de natura și gravitatea infracțiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea infracțiunii și de contribuția bunului la producerea acesteia”.
în acest sens, Curtea are în vedere faptul că nu s-a găsit nici o cantitate de pește pescuit, că nava de pescuit are o valoare de peste 100.000 euro (raportat la tipul navei, la motoarele acesteia și la celelalte dispozitive de pe navă).
Curtea mai are în vedere în același sens și practica Curții de Apel Constanța în cazuri asemănătoare, respectiv decizia penală nr. 1017/P din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Nu este întemeiat motivul de recurs al inculpatului prin care s-a susținut că nava de pescuit nu aparține inculpatului, Curtea reținând că în declarațiile date de către inculpat acesta a precizat că este coproprietarul navei de pescuit împreună cu un frate al său.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., Curtea va admite recursul declarat de către inculpatul K.S. împotriva sentinței penale nr. 166 din data de 8 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 5211/212/2011, casează în parte sentința recurată și, rejudecând, va dispune:
în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen. cu referire la art. 118 alin. (2) C.pen. , Curtea va confisca, în folosul statului, de la inculpatul K.S. suma de 10.000 euro, reprezentând confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, a navei de pescuit „K.S.”, pavilion Turcia, având lungimea de 24,8 m, lățimea de 7,88 m, având corpul navei, puntea intermediară, puntea superioară și cabina de comandă confecționate din metal de culoare roșie și albă, aflat în coproprietatea inculpatului K.S. și în custodia acestuia, împreună cu echipamentele de navigație și accesoriile din dotare, ridicate de IJPF Constanța – G.N. Constanța – Compartimentul CIT, potrivit proceselor verbale din data de 3.04.2010.
în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C.proc.pen., Curtea va menține măsura sechestrului asigurator asupra navei de pescuit „K.S.”, pavilion Turcia, având lungimea de 24,8 m, lățimea de 7,88 m, având corpul navei, puntea intermediară, puntea superioară și cabina de comandă confecționate din metal de culoare roșie și albă, aflat în coproprietatea inculpatului K.S. și în custodia acestuia, împreună cu echipamentele de navigație și accesoriile din dotare, ridicate de IJPF Constanța – G.N. Constanța – Compartimentul CIT, potrivit proceselor verbale din data de 3.04.2010, până la plata efectivă de către inculpatul K.S. a sumei de 10.000 euro.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 192 alin. (3) C.proc.pen. , cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
