Se reţine în actul de sesizare că în cursul anului 2009, inculpatul G.L a întreţinut în mod repetat relaţii sexuale cu partea vătămată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, plângere şi declaraţii parte vătămată prin reprezentant legal, certificat medico-legal, declaraţii martori, declaraţii inculpat, judiciar, instanţa reţine următoarele:
La data de 23.07.2009 lucrătorii poliţiei oraş Zimnicea, judeţ Teleorman , au fost sesizaţi în scris de către numitul M. C care, în calitate de reprezentant legal – părinte, al părţii vătămate M.M – A, a reclamat faptul că aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu numitul G.L, din aceeaşi localitate, ce a profitat de naivitatea sa, solicitând luarea măsurilor legale împotriva acestuia.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată are vârsta de 13 ani şi este elevă în clasa a VII_a la Şcoala Generală nr.3 Zimnicea şi locuieşte pe raza oraşului Z cu membrii familiei sale, iar inculpatul G.L are vârsta de 21 de ani. Părţile se cunosc deoarece locuiesc în cartierul R din oraşul Z.
Începând cu luna februarie 2009 inculpatul G.L a căutat-o pe partea minora M.M – A, căreia i-a cerut să aibă cu el o relaţie sentimentală, fapt acceptat de partea vătămată care la solicitarea inculpatului i-a dat acestuia numărul de telefon, iar părţile au început să se întâlnească, fără ca minora să spună părinţilor săi despre această relaţie.
În perioada aprilie – mai 2009 , urmare unor apeluri telefonice efectuate de inculpat pe telefonul fiicei lor şi la care răspundea mama acesteia, martora M.A G, părinţii minorei au început să aibă suspiciuni în legătură cu o eventuală relaţie a fiicei lor cu un bărbat, iar urmare primirii unor facturi cu o sumă mai mare ca de obicei pentru telefonul ce îl avea spre folosinţă fiica lor, cerând explicaţii minora le-a adus la cunoştinţă că are o relaţie sentimentală cu învinuitul G. L.
Părinţii minorei i-au spus acesteia că nu sunt de acord cu relaţia lor întrucât partea vătămată este minoră şi trebuie să îşi continue studiile, motivând de asemenea că inculpatul, pe care îl cunoşteau din cartierul Rudărie este mai mare în ani decât ea.
Deşi inculpatului i s-a adus la cunoştinţă de către mama părţii vătămate faptul că aceştia, ca părinţi, nu sunt de acord cu relaţia dintre cei doi, totuşi tinerii – de comun acord, pe ascuns, au plecat la data de 22.06.2009 în satul Rast, judeţul Dolj şi, ulterior în comuna Fălcoiu, din acelaşi judeţ, precum şi în oraşul Caracal, rămânând în aceste localităţi până la data de 27.06.2009 când, urmare căutărilor atât a părinţilor minorei, ce au apelat şi la organele de poliţie, cât şi a părinţilor inculpatului, au revenit în oraşul Z.
În perioada 22-27.06.2009 minora M. M – A a întreţinut relaţii sexuale normale de bună voie cu inculpatul G. L, după ce anterior i-a adus acestuia la cunoştinţă faptul că are 12 ani şi 6 luni, aspecte confirmate şi de inculpat.
Deoarece la revenirea în oraşul Z, minora M. M – A a încercat să se sinucidă, de frică mama acesteia a fost de acord ca minora să locuiască o perioadă de timp la domiciliul inculpatului – în perioada 30.06.- 31.07.2009- , unde minora a întreţinut relaţii sexuale normale cu inculpatul.
Ulterior, după ce minora a revenit la domiciliul părinţilor, aceasta, înţelegându-se cu inculpatul G. L, a mai plecat împreună cu acesta în perioadele 13-26.08.2009 şi 14- 27.09.2009 de la domiciliul său, fără ştirea părinţilor, locuind împreună cu învinuitul în satul P, comuna L, (13-26.08.2009) şi respectiv satul Rast, jud.Dolj (în perioada 14-27.09.2009, în toate aceste localităţi, unde a mers fără să fie constrânsă, minora întreţinând de bună voie relaţii sexuale normale cu inculpatul.
Potrivit certificatului medico – legal nr.856/C/1858 din 17.08.2009 emis de S.M.L. Teleorman partea vătămată M.M– A a prezentat deflorare completă,veche a cărei dată nu se poate preciza, pe cap, corp şi membre neconstatându-se semne de violenţă.
Starea de fapt prezentată de partea vătămată pe parcursul urmăririi penale este confirmată de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi de declaraţia inculpatului care a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu minora, de fiecare dată cât cei doi au fost împreună la diferite locaţii arătate anterior, cu ocazia audierii la procuror la 28.09.2009 şi respectiv 01.10.2009 acesta revenind parţial asupra declaraţiilor anterioare, cu precizarea că în perioada 22-27.06.2009 nu a întreţinut relaţii sexuale cu minora.
De asemenea , declaraţia părţii vătămate se coroborează cu concluziile certificatului medico – legal nr.856/C/1858 din 17.08.2009 emis de S.M.L. Teleorman, cât şi cu însăşi declaraţia inculpatului ce a afirmat că partea vătămată a fost virgină în momentul întreţinerii relaţiilor sexuale cu aceasta.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi mijloacele de probă pe care aceasta se întemeiază fiind cele expuse anterior, în drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art.198 alin.1 c.p. cu aplicarea art.41,42 c.p., texte de lege în baza cărora instanţa urează să dispună condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 c.p., instanţa apreciază că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege, scopul preventiv – educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 c.p., va fi atins.
Va reţine instanţa în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzutpă de art.74 lit.a) c.p. şi va da eficienţă disp. art.76 c.p.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei pe care urmează să i-o aplice inculpatului, instanţa apreciază, în raport de perseverenţa inculpatului,- pe toată derularea procesului, cât şi în prezent acesta este plecat cu partea vătămată -, în raport de împrejurarea că în urma faptei inculpatului partea vătămată a rămas însărcinată la o vârstă extrem de fragedă, fiindu-i pusă în pericol dezvoltarea sa , astfel încât a recurs la o întrerupere de sarcină -, drept cea mai adecvată modalitate executarea pedepsei în regim de detenţie.
Câtă vreme inculpatul nu a conştientizat consecinţele faptei sale, nici după trimiterea sa în judecată şi nici pe parcursul cercetării judecătoreşti, în accepţiunea instanţei ar fi lipsită de eficienţă şi inaptă să pună capăt activităţii infracţionale a inculpatului orice altă modalitate de individualizare a executării pedepsei.
Adaugă instanţa şi argumentul că tocmai inculpatul a fost cel care a alimentat relaţia cu partea vătămată şi nu s-a rezumat numai la o relaţie sentimentală, de amiciţie , cu aceasta , recurgând la a constitui o familie de facto, chiar la o vârstă inferioară celei la care se practică acest lucru în comunitatea din care provin părţile, partea vătămată, în virtutea imaturităţii sale, cedând extrem de uşor. Împrejurarea că în urma ameninţărilor părţii vătămate că se va sinucide dacă nu este lăsată să trăiască cu inculpatul, părinţii părţii vătămate au încetat să se mai împotrivească relaţiei părţilor, dând-o chiar pe minoră inculpatului, apreciază instanţa că se datorează tot inculpatului, el fiind cel care , în virtutea diferenţei de vârstă şi a maturităţii putea şi trebuia să fi menţinut relaţia cu partea vătămată la nivel platonic. Inculpatul, neprocedând astfel, se constituie aceasta , în accepţiunea instanţei, tocmai într-un aspect de natură să atragă o sancţiune mai aspră pentru inculpat în sensul înlăturării sale de la beneficiul oricărei modalităţi de individualizare a executării pedepsei la care urmează să fie condamnat.
Va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) – teza a II-a, lit.b) şi e) c.p. în condiţiile prevăzute de art.71 c.p.
Va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.193 c.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
În baza disp.art.191 c.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
