C.A. Oradea, nr. 767 din 11.11.2002
Actul constatator al creanţei, în urmaînceperii urmăririi penaleîmpotrivaadministratorului societăţii creditoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, fals şi uz de fals, nu mai constituie un înscris valabil în ceea ce priveşte admisibilitatea procedurii somaţiei de plată.
Prin ordonanţa nr. 722/LC din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Satu Mare s-a emis somaţia de plată împotriva debitoarei, la cererea creditoarei, pentru plata sumei de 319.886.965 lei reprezentând 146.468.391 lei contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate şi 173.418.574 lei valoarea de devalorizare a capitalului conform coeficientului de devalorizare a leului, precum şi 303.000 lei cheltuieli de judecată. Termenul de plată s-a fixat la 15 zile de la data comunicării ordonanţei.Pentru a pronunţa această ordonanţă, instanţa de fond a reţinut că prin contractul ferm din 15 martie 1999 s-au executat lucrări în valoare de 186.468.391 lei, recepţionate integral de ambele părţi la 5 iulie 1999, toate actele fiind semnate şi stampilate de reprezentanţii părţilor şi din această suma s-a scăzut valoarea de 44.316.098 lei, valoarea materialelor şi a cotei de aprovizionare suportate de beneficiarul pârât.Prin sentinţa nr. 1410 din 26 februarie 2002 s-a respins acţiunea în anulare formulată de debitoare. Instanţa a reţinut că la emiterea somaţiei de plată s-a avut în vedere şi contractul încheiat, în valoare de 40.000.000 lei, dar s-a stabilit că preţul acestui contract a fost achitat integral. Reclamanta debitoare nu a făcut dovada faptului că atât contractul ferm încheiat la 15 martie 1999, cât şi procesul verbal de recepţie au fost false.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii în anulare şi, în consecinţă, anularea ordonanţei de plată emise, cu motivarea că procesul-verbal de recepţie a fost obţinut prin fraudă de către patronul societăţii creditoare, cererea fiind nefondată şi pentru faptul că la data de 15 martie 1999 s-a încheiat un contract pentru suma de 40.000.000 lei, care s-a achitat integral. Reclamantul a depus la dosar o dovadă de la Inspectoratul de Poliţie a judeţului Satu Mare din care rezultă că s-a început urmărirea penală împotriva administratorului societăţii creditoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.Procedura somaţiei de plată poate fi folosită ca procedură de urgenţă numai pentru executarea creanţelor certe, lichide şi exigibile şi constatate printr-un înscris semnat de ambele părţi. Cum actul constatator al creanţei, în prezent, în urma începerii urmăririi penale, nu mai constituie un înscris valabil pentru această procedură, se impune admiterea recursului. În această situaţie, creditoarea are dreptul să-şi valorifice pretenţiile numai pe calea unui proces de drept comun, a cărui judecată poate fi suspendată până la terminarea cercetărilor cu privire la actele scrise ce stau la baza acestor pretenţii.
