(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.3182/2/2009 – DECIZIA CIVILA NR.1009/05.10.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie sub nr. 3182/2/2009, revizuentii M.E. si M.S. au formulat, în contradictoriu cu intimatii R.E., C.G., M.G., O.I., O.I., O.A., S.N., T.M., T.M., T.F. si T.M., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1088 din 21.04.2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie în dosarul nr. 2824/2002, solicitând instantei admiterea cererii, constatarea, pe cale incidentala, a existentei infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevazuta de art. 288 al. 1 Cod Penal, cu consecinta schimbarii în tot a deciziei civile nr. 1088/21.04.2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie în dosarul civil nr. 2824/2002, în sensul anularii recursurilor, declarate de catre recurentele C.G. si R.E., ca tardiv motivat.
În motivarea cererii, revizuentii au aratat ca exceptia nulitatii recursului declarat de C.G. si R.E., împotriva deciziei civile nr. 1602/A/3.07.2002, invocata, în fata instantei de recurs, în dosarul nr. 2824/2002, a fost respinsa de catre instanta, retinându-se ca data comunicarii deciziei civile nr. 1602 A/3.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, catre C.G. si R.E., a fost 18.09.2002, iar nu 11.09.2002, astfel cum au pretins intimatii din acea cauza, M.E. si M.S..
În acelasi sens, revizuentii au invocat faptul ca dovezile de comunicare ale deciziei civile mentionate au fost falsificate, ca s-a formulat o plângere penala la Sectia 15 de Politie, formându-se dosarul penal nr. 5648/P/2004, iar, prin rezolutia nr. 5648/P/2004, s-a dispus începerea urmaririi penale in rem, sub aspectul savârsirii infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevazuta de art. 288 alin. 1 Cod Penal, constând în aceea ca o persoana neidentificata a falsificat data de pe comunicarile deciziei civile nr. 1602A/3.07.2002.
Mai mult, în cursul urmaririi penale, s-a efectuat raportul de expertiza nr. 93322 din 26.07.2005 si suplimentul de expertiza nr. 93453/1/2 din 9.09.2005, în urm carora s-a concluzionat ca data comunicarii deciziei civile mentionate, înscrisa pe dovezile de comunicare catre R.E. si C.G., a fost modificata din 11.09.2002 în 18.09.2002, iar, pentru T.M., din 11.09.2002 în 14.09.2002.
Cum, prin Ordonanta nr. 5648/P/2004 din 27.05.2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, s-a dispus clasarea cauzei privind fapta savârsita în dauna revizuentilor, acestia au apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila.
În sedinta publica din 23 martie 2010, instanta a pus în discutia partilor, în conformitate cu art. 326 alin. 3 din Codul de procedura civila, admisibilitatea cererii de revizuire formulate de revizuentii M.E. si M.S..
Prin încheierea interlocutorie pronuntata la 23.03.2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a declarat false mentiunile privind data comunicarii deciziei civile nr. 1602/03.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, cuprinse în dovezile de comunicare a acestei decizii catre C.G., T.M. si R.E., atasate la dosarul nr. 2574/2001 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila; constatând admisibilitatea cererii de revizuire formulata de revizuentii M.E. si M.S., întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 4 Cod procedura civila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut urmatoarele:
În drept, în conformitate cu art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri date de o instanta de recurs, atunci când evoca fondul, se poate cere daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotarârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 66 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial nr. 142 din 25 februarie 2008, definitiva si general obligatorie, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se ca dispozitiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, prin care s-a eliminat, din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, textul în conformitate cu care “[…] în cazul în care, în ambele situatii constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi pe cale incidentala asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii” sunt neconstitutionale.
În consecinta, Curtea a retinut ca formularea actuala a textului art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila ramâne cea reglementata de O.U.G. nr. 138/2000, prin care art. 322 pct. 4 a fost completat cu textul: “[…] în cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi pe cale incidentala asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii”, iar nu textul reglementat prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, prin care s-au eliminat, din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, aceste dispozitii, întrucât, asa cum a motivat Curtea Constitutionala, exista un vid legislativ în care hotarârile judecatoresti viciate de infractiunile mentionate nu mai puteau fi reformate, cu evidenta încalcare a principiilor dreptatii, accesului liber la justitie si dreptului la aparare, consacrate în Legea fundamentala.
În opinia Curtii, însa, chiar textul existent în varianta oficiala a Codului de procedura civila, ce nu a fost modificat ca urmare a pronuntarii deciziei nr. 66/31.01.2008, era suficient prin el însusi (per se) pentru a da posibilitatea instantei sa declare fals un înscris, în cursul sau în urma judecatii, înscris ce a întemeiat o hotarâre ce formeaza obiect al revizuirii.
În ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, în partea privind “înscrisul care a stat la baza pronuntarii unei solutii a fost declarat fals în cursul sau în urma judecatii”, Curtea a apreciat ca, si în acest caz, pentru a putea fi admisa revizuirea, înscrisul trebuie sa fi fost determinant în darea hotarârii si înscrisul este fals, în sensul punctului 4, nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotarârea de condamnare pentru savârsirea unei infractiuni, ci si atunci când, prin operatiunile de alterare a realitatii, nu s-a comis o infractiune.
În acest ultim caz, trebuie avute în vedere acele situatii în care actiunea penala nu poate fi pusa în miscare sau nu mai poate fi exercitata, pentru unul din cazurile prevazute de art. 10 din Codul de procedura penala.
Daca falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal, instanta sesizata cu cererea de revizuire va stabili ea însasi daca înscrisul are sau nu continut real; asadar, expresia “înscris declarat fals în cursul judecatii” are în vedere ipoteza în care falsul este stabilit de o alta instanta decât cea de revizuire, pe când expresia “înscris declarat fals în urma judecatii” vizeaza situatia în care falsul este constatat de însasi instanta de revizuire.
Analizând circumstantele particulare ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca, prin ordonanta pronuntata la data de 27.05.2008, de Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, în dosarul nr. 5648/P/2004, s-a constatat ca, la data de 27.01.2004, numitii M.E. si M.S. au sesizat, prin plângere, organele de politie cu privire la faptul ca, în perioada 7.04.2003 – 21.04.2003, autori necunoscuti au falsificat dovezile de comunicare a deciziei civile nr. 1602 A/03.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila si au sustras minuta si fila 11 din dosarul nr. 2574/2001 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila ; ca, la data de 16.05.2004, s-a început urmarirea penala in rem, sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art. 288 si 291 din Codul penal si, în cauza, au fost efectuate activitati în vederea descoperirii si prinderii faptuitorilor, însa nu au fost identificati autorii pâna în prezent, motiv pentru care s-a dispus clasarea în temeiul art. 11 pct. 1 lit. c rap. la art. 10 lit. g Cod procedura penala, ordonanta rectificata prin procesul-verbal încheiat la data de 19.06.2009, în dosarul nr. 5648/P/2004 (filele 5 si 59 din dosarul de revizuire).
Cercetând raportul de expertiza nr. 93322 din 26 iulie 2005, întocmit de Institutul de Criminalistica, Curtea a retinut ca s-a concluzionat în sensul în care, pe dovada de primire si procesul verbal de predare, destinatar T.M. la rubrica “astazi”, initial, a fost depus numarul 11; pe dovada de primire si procesul verbal de predare, destinatar R.E., la rubrica “astazi, initial, numarul 18 a fost numarul 11, iar, la rubrica “luna”, traseele grafice ale cifrei 9 au fost repasate; iar, pe dovada de primire si procesul verbal de predare, destinatar C.G., la rubrica “astazi”, initial, numarul 18 a fost numarul 11. De asemenea, la rubrica “luna”, a fost pus în evidenta un traseu suplimentar, în partea superioara a cifrei; retinându-se, de asemenea, si concluziile raportului de constatare tehnico stiintifica nr. 251602 din 22.09.2004, întocmit de Serviciul Criminalistic din Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, prin care s-a constatat ca, între comunicarile hotarârii civile nr. 2574/2001, catre numitii C.G., R.E. si T.M., în original, si fotocopiile acestora exista deosebiri, detaliate în cuprinsul lucrarii.
Având în vedere ca, în dosarul nr. 5648/P/2004, s-a dispus “clasarea”, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, constatându-se ca nu au fost identificati autorii pâna în prezent, raportarea facându-se la art. 10 lit. g din Codul de procedura penala, care prevede ca actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, daca a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice, atunci când are calitatea de faptuitor, dar si concluziile rapoartelor de expertiza si de constatare tehnico-stiintifica, ce reprezinta probe stiintifice în cauza, Curtea a constatat ca falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal, însa, instanta de revizuire, în exercitarea plenitudinii de jurisdictie, va declara false mentiunile privind data comunicarii deciziei civile nr. 1602/03.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, cuprinse în dovezile de comunicare a acestei decizii catre C.G., T.M. si R.E., atasate la dosarul nr.2574/2001 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, constatând, în consecinta, admisibilitatea cererii de revizuire formulata de revizuentii M.E. si M.S., întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 4 Cod procedura civila.
Dupa constatarea admisibilitatii cererii de revizuire, a fost atasat cauzei, la cererea intimatelor R.E. si C.G., dosarul nr. 5648/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatoria sectorului 4 Bucuresti.
În raport de constatarea admisibilitatii cererii de revizuire, formulata de revizuientii M.E. si M.S., care se verifica cu prioritate, conform art. 326 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea va proceda în continuare la analiza faptelor pe care se întemeiaza, deci a temeiniciei acestei cereri, si, în consecinta, la îndeplinirea conditiilor legale formale pentru exercitarea recursului declarat de recurentele R.E. si C.G. împotriva deciziei civile nr. 1602/3.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, ce formeaza obiect al revizuirii, retinând urmatoarele:
În conformitate cu art. 301 Cod procedura civila, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotarârii, daca legea nu dispune altfel, acest termen fiind un termen legal, imperativ, de decadere, în interiorul caruia, partea interesata trebuie sa exercite calea de atac prevazuta de lege împotriva hotarârii pe care o ataca.
În conformitate cu art. 303 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, recursul se va motiva prin însasi cererea de recurs sau înlauntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se calculeaza de la comunicarea hotarârii, chiar daca recursul s-a facut mai înainte.
Constatând ca decizia civila nr. 1602/3.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila le-a fost comunicata intimatelor C.G. si R.E., la data de 11.09.2002, conform dovezilor atasate la dosarul nr.2574/2001, al caror continut a fost alterat, fiind modificata aceasta data în data de 18.09.2002, astfel cum s-a stabilit prin mijloace tehnico-stiintifice specifice, în cadrul cercetarilor penale, dispuse în cauza, iar recurentele R.E. si C.G. au exercitat calea de atac a recursului la data de 23.09.2002, motivând recursul declarat la data de 30.09.2002, cu încalcarea termenului imperativ de decadere de 15 zile de la comunicarea hotarârii, reglementat de art. 303 Cod procedura civila, Curtea va admite exceptia tardivitatii motivarii recursului.
În acest context, nu poate fi retinuta apararea intimatelor R.E. si C.G., conform careia, în dovezile de comunicare, stampila ar purta data de 18.09.2002, câta vreme, în dovezile de comunicare originale, ce au facut obiectul expertizelor dispuse în cauza, data stampilei coincide cu data întocmirii procesului-verbal si al dovezii comunicarii deciziei civile nr. 1602/3.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, si aceasta este, în mod cert, data de 11.09.2002, de la care curgea termenul de 15 zile pentru motivarea recursului de catre partile interesate. În acelasi sens, este lipsita de relevanta juridica si împrejurarea invocata de aceste intimate, în sensul ca nu s-a constatat cine este autorul falsului, “putând fi inclusiv revizuientii din prezenta cauza”, câta vreme instanta civila nu trebuie sa stabileasca decât daca înscrisul era determinant pentru solutionarea cauzei, si asupra lui au existat operatiuni de alterare, nu si cine este autorul falsului; consecintele juridice producându-se, la acest moment, doar în plan civil.
În consecinta, constatând întemeiata cererea de revizuire formulata de revizuientii M.E. si M.S., o va admite, va schimba în parte decizia civila nr.1088/21.04.2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, în dosarul nr. 2824/2002, si, vazând dispozitiile art. 312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge recursul formulat de recurentele-reclamante R.E. si C.G. împotriva deciziei civile nr.1602 A din 3.07.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, în contradictoriu cu intimatele – pârâte M.E., T.M. (ai carui succesibili sunt S.N., T.M., T.M., T.F., T.M. si T.M.), M.G., O.I., O.I., O.A. si intervenientul M.S., ca tardiv motivat; mentinând celelalte dispozitii ale deciziei privind respingerea recursului formulat împotriva încheierii din 5.12.2002 pronuntata în Camera de Consiliu de catre Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, prin care fusese respinsa, ca nefondata, cererea de îndreptare a erorii materiale din încheierea de la 26.06.2002 a aceleiasi instante, formulata de apelantele R.E. si C.G..
În temeiul art. 274 alin. 1 raportat la art. 326 alin. 1 Cod de procedura civila, Curtea va obliga intimatele R.E. si C.G. la 1.000 lei cheltuieli de judecata catre revizuientii M.E. si M.S., reprezentând cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocatial, conform chitantei nr. 424/7.06.2010.
