În motivarea contestaţiei petentul a arătat că nu a exercitat acte de violenţă asupra numitului CC, ci doar l-a imobilizat întrucât acesta era pregătit să arunce cu un geam înspre el.
A fost a depus la dosarul un exemplar al încheierii atacate, şi documentaţia care a stat la baza sancţionării disciplinare a contestatorului.
În cursul judecăţii au fost audiaţi petentul, numitul CC, martorii ŞC, RR.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Aşa cum rezultă din documentaţia depusă la dosar, din declaraţia petentului cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi, la data de 02.11.2011, petentul se afla în camera de deţinere şi căuta ceva în geanta sa care se afla în faţa uşii de la baie. În acelaşi timp, din baie încerca să iasă deţinutul CC care, în ciuda faptului că petentul îi ceruse să mai aştepte puţin, împingea repetat uşa în geanta petentului. Când a ieşit din baie, CC l-a lovit cu pumnul în faţă pe petent, după care petentul l-a împins şi l-a imobilizat de gât. Apoi CC a scos un geam cu care a încercat să îl lovească pe petent, fiind însă imobilizat de martori şi agenţii supraveghetori.
Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa apreciază că în producerea incidentului culpa nu îi aparţine petentului, care nu a făcut decât să se apere faţă de violenţa numitului CC, reacţia petentului fiind proporţională raportat la agresivitatea lui CC. Ar fi nerezonabil a se aştepta din partea petentului să nu reacţioneze deloc în apărare la violenţa numitului CC, iar reacţia acestuia, în condiţiile în care este proporţională, să fie apreciată drept o tulburare a programului.
În consecinţă, instanţa urmează a admite plângerea petentului şi a desfiinţa încheierea judecătorului delegat, anulând sancţiunea.
