Admiterea plângerii, prin sentinţă, desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii cercetării penale (art.278/1 alin.8


Admiterea plângerii, prin sentinţă, desfiinţarea rezoluţiei sauordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului, în vedereaînceperii sau redeschiderii cercetării penale (art.278/1 alin.8 lit.bCodprocedură penală).

In cazul sesizării prin plângere sau denunţ, organulde

urmărire penală, potrivit art.224 Cod pr.penală, în

vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte

premergătoare care să vizeze numai verificarea sau

completarea informaţiilor din actul de sesizare.

Respingerea plângerii formulate în temeiuldispoziţiilor

art.275-278 Cod pr.penală, ignorându-se faptul că

faptul că organul de cercetare penală nu a întreprinsacte

premergătoare în vederea verificării celor sesizate de

petent îndreptate instanţei ca în procedura prevăzutăde

art.278/1 Cod pr.penală, ca prin sentinţă, săadmită

plângerea, să desfiinţeze rezoluţia sau ordonanţaatacată

şi să trimită cauza procurorului, în vederea începerii

urmăririi penale.

(Curtea de Apel Piteşti, decizia penală

nr.202/R din 3 aprilie 2007).

Prin sentinţa penală nr.20/F din 20 februarie 2007,pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondată plângereaformulată împotriva rezoluţiilor nr.112/P din 28 martie 2006 şinr.2171/II/2 din 27 noiembrie 2006, ale Parchetului de pe lângăTribunalul Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că intimatul -agent de poliţie – nu a comis infracţiunea de abuz în serviciu reclamatăde petent.

Impotriva sentinţei a formulat recurs petentul, susţinând căorganul de urmărire penală trebuia să administreze probe pe baza cărorasă stabilească cu certitudine dacă intimatul a săvârşit sau nu fapta la carese referă plângerea.

Prin decizia penală nr.202/R din 3 aprilie 2007, pronunţatăde Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa iar, pefond, s-a admis plângerea, s-au desfiinţat rezoluţiile atacate şi s-a trimiscauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotrivaintimatului şi audierea unor martori nominalizaţi.

Pentru a decide astfel, curtea a constatat că organul decercetare penală nu a administrat nici o probă în legătură cu plângereaformulată de petent, cu privire la pretinsa faptă săvârşită de intimat.In mod corect, curtea a constatat că în cauză, deşi organul de cercetarepenală era obligat de dispoziţiile art.224 Cod pr.penală, nu a procedat laverificarea plângerii formulate.