Prin sentinţa penală nr. 61/13 mai 2008, Tribunalul Harghita a respins ca nefondat apelul inculpatului M.C.N. împotriva sentinţei penale nr. 26/03 martie 2008 a Judecătoriei Topliţa.S-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 Cod procedură penală.S-au reţinut următoarele:Prin sentinţa penală nr. 26 din 03 martie 2008 Judecătoria Topliţa, în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. i, cu reţinerea art. 37 lit. b Cod penal, şi a art. 74, 76 lit. c Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul M.C.N. la 1 an şi 6 luni închisoare.În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata detenţiei, drepturile prevăzute de art. 64 (1) lit. a, Teza II-a şi b Cod penal.În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 500 lei despăgubiri civile părţii civile N.R.În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a mai fost obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă Judecătoria Topliţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.C.N, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. i cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.În fapt, s-a reţinut că la data de 26.07.2007, în jurul orelor 20,00 Poliţia municipiului Topliţa a fost sesizată de către numita I.V, despre faptul că în aceeaşi zi în intervalul orar 10,00 – 10,20 persoane necunoscute au pătruns în locuinţa numitei N.R. din municipiul Topliţa, iar din interior au sustras un calculator, respectiv unitatea centrală cu monitorul aferent.În timpul cercetărilor efectuate în cauză de către organele de poliţie, s-a stabilit că la data de 26.07.2007 în intervalul orar 13,00 – 14,00 inculpatul după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate N.R. unde prin forţarea şi escaladarea unui geam a pătruns în de unde a sustras un calculator, respectiv unitatea centrală, monitorul aferent, tastatura şi un mouse.După sustragerea bunurilor a părăsit locuinţa pe uşa de acces care era prevăzută cu sistem de închidere tip yală ce se poate deschide prin interior fără cheie iar bunurile le-a pus în curtea locuinţei şi le-a acoperit cu două haine din piele luate tot din locuinţa părţii vătămate.În continuare s-a deplasat în piaţa agroalimentară din municipiul Topliţa undea găsit un cumpărător pentru calculator, astfel că împreună cu acesta cu autoturismul condus de numitul V.D. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate unde inculpatul le-a spus că acolo locuieşte el, a luat din curte componentele calculatorului respectiv unitatea centrală, monitorul aferent, tastatura şi mouse-ul şi le-a vândut cumpărătorului respectiv numitului M.S, cu suma de 160 lei.
Inculpatul a recunoscut în parte fapta comisă respectiv că a pătruns în locuinţa părţii vătămate pe uşa descuiată, de unde a sustras calculatorul şi componentele aferente, însă nu a recunoscut că ar fi pătruns pe geamul locuinţei. Acest fapt este combătut de declaraţia părţii vătămate care a precizat că la data de 26.07.2007 dată când s-a comis furtul din locuinţa sa, uşa de acces în locuinţă era încuiată întrucât ea personal a încuiat-o cu cheia prin exterior, cheie pe care a lăsat-o vecinei sale I.V. pe care a rugat-o să aibă grijă de casă întrucât la data respectivă a plecat împreună cu fiul său la Timişoara. Totodată a precizat că geamul pe care autorul furtului a pătruns în locuinţă era asigurat cu sistem de închidere tip cârlig care fiind vechi a cedat uşor.În timpul cercetărilor, partea vătămată a arătat că prejudiciul cauzat a fost în sumă de 500 lei însă prin intermediul organelor de poliţie, i-au fost restituite o parte din bunurile sustrase, mai puţin tastatura de la calculator.S-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, motiv pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii ţinând cont atât de faptul că este recidivist post executoriu dar şi de faptul că a recunoscut fapta.În privinţa laturii civile a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei, sumă cu care inculpatul a fost de acord să o plătească.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a solicitat să i se aplice o pedeapsă cu la locul de muncă.Prin apărător, apelantul a solicitat rejudecarea în latura penală şi recunoaşterea în favoarea sa a circumstanţelor prevăzute de art.74 lit. a şi c Cod penal, şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.Analizând sentinţa apelată, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.C.N. care, însă, nu şi-a motivat cererea de recurs. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală, iar pe latură civilă s-a solicitat exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile faţă de partea vătămată N.R, motivat de faptul că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.Examinând decizia atacată, prin prisma dispoziţiilor art. 385 indice 10 Cod procedură penală respectiv a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, instanţa de control judiciar a admis recursul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută a fost corect stabilită. Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul M.C. N. este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.Încadrarea juridică dată faptei este corectă iar individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispoziţiilor art. 72 Cod penal, relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care s-a comis fapta, persoana inculpatului şi urmările produse.Faţă de aceste criterii, instanţa a considerat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, care oricum a beneficiat de clemenţa instanţei prin acordarea de circumstanţe atenuante, şi cu atât mai puţin nu putea fi primită solicitarea inculpatului care a arătat că fapta săvârşită de el nu prezintă pericol social.Ca atare, s-a considerat că pe latura penală cauza a fost soluţionată în mod legal.Instanţa de control judiciar a adus critici în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei. Astfel, partea vătămată N. R. a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză şi, de asemenea, aceeaşi parte vătămată nu s-a constituit parte civilă în faţa instanţei de judecată.Ca atare, instanţa de fond în mod cu totul nelegal, a acordat despăgubiri părţii vătămate care nu s-a conformat dispoziţiilor art. 15 alin.2 Cod procedură penală respectiv nu şi-a formulat pretenţiile civile până la citirea actului de sesizare al instanţei.În consecinţă, instanţa de control judiciar, în baza art. 385 indice 15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, a casat integral decizia atacată, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 26 din 03 martie 2008 a Judecătoriei Topliţa şi rejudecând cauza pe latura civilă a exonerat inculpatul de la plata despăgubirilor civile faţă de partea vătămată.Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
