În fapt, s-a retinut ca la data de 22 iunie 2008 inculpatul a fost depistat conducând în trafic, dupa ce în prealabil consumase alcool.
Prin sentinta penala nr. 304 din 13.11.2009, Judecatoria Medias, în baza prevederilor art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicatiunea prevederilor art.37 lit.”a” si 39 alin.1 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S. V.la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul prevederilor art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile civile prevazute de art.64 alin.1 lit.”a” teza II, „b” si „c” Cod penal.
În baza prevederilor art.83 Cod penal a revocat beneficiul suspendarii conditionate privind pedeapsa de 1 an închisoare, aplicata prin sentinta penala 614/2006 de Judecatoria Medias si ramasa definitiva prin decizia nr. 8/2007 a Tribunalului Sibiu si a dispus executarea pedepsei pe lânga cea aplicata prin prezenta hotarâre.
S-a retinut prin hotarâre ca la data de 22 iunie 2008 inculpatul a fost depistat conducând în trafic, dupa ce în prealabil consumase alcool.
Desi inculpatul se afla sub durata termenului de încercare pentru pedeapsa a carei a fost suspendata conditionat, la data de 22 iunie 2008 s-a urcat, din nou, la volanul masinii proprietatea lui S. G. si la iesirea din localitatea Sarosu pe Târnave a executat o manevra de frânare brusca. Aceasta a dus la derapajul masinii pe care o conducea si apoi inculpatul a patruns pe contrasens, intrând în coliziune cu un alt autoturism ce era condus de martorul N. A. V..
O pasagera aflata în masina ce circula regulamentar a suferit vatamari corporale. Numarul mic de îngrijiri medicale de care a avut nevoie victima face ca vatamarea corporala sa nu aiba conotatie penala.
Organele de politie ce au investigat evenimentul rutier au testat ambii conducatori implicati în accident sub aspectul consumului de alcool, iar în ceea ce îl priveste pe inculpat s-a constatat ca avea o alcoolemie în aerul expirat de 0,74 mg/l.
Analiza toxicologica a alcoolemiei a confirmat consumul de alcool, alcoolemia inculpatului fiind de 1,45 gr. ‰ alcool pur în sânge.
Inculpatul, care nu a negat consumul de alcool, a solicitat în faza de urmarire penala 2 expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei si chiar avizarea de catre Comisia Superioara Medico-Legala.
Nici una din probe nu a împlinit dezideratul inculpatului, si anume sa aduca alcoolemia sub nivelul care reprezinta granita dintre contraventional / infractional.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel inculpatul S. V. sustinând ca buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. IX/a/1082 din data de 27.06.2008 (fila 30 dosar), atesta împrejurarea ca prelevarea probelor de sânge s-a facut la data de 22.06.2008 iar prelucrarea probei la data de 26.06.2008, ceea ce încalca dispozitiile art. 14 alin. 1 si 3 din Normele metodologice nr. 0/10.04.2006, în sensul ca probele se pastreaza la frigider maximum 3 zile. Acest termen a fost depasit fiind vorba de 5 zile, astfel ca nu se mai poate retine infractiunea sus mentionat în sarcina inculpatului.
Împrejurarea ca s-a încalcat legea de catre organul de politie creeaza un dubiu în ce priveste stabilirea cu exactitate a alcoolemiei care-i profita inculpatului, ceea ce conduce la achitarea acestuia de orice penalitate.
În mod gresit instanta de judecata a dispus revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an închisoare atâta timp cât în dispozitiile art. 83 alin. 1 Cod penal se face vorbire de o condamnare definitiva în termenul de încercare.
Inculpatul recunoaste prin motivele de apel ca a consumat bauturi alcoolice si a condus autoturismul sub influenta bauturilor alcoolice dar aceste fapte urmeaza a fi sanctionate în cadrul raspunderii contraventionale.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor de apel precum si din oficiu, privind temeinicia si legalitatea lui, tribunalul constata apelul inculpatului ca nefondat si îl va respinge.
Într-adevar starea de fapt a fost corect retinuta de catre instanta iar încadrarea juridica este legala si temeinica.
Critica hotarârii se refera la instituirea unei cauze care înlatura caracterul penal al faptei, alaturi de celelalte cauze consacrate legislativ de Codul penal la art. 44 – 52. Aceasta noua cauza este generata de atitudinea si comportamentul organelor de politie în sensul îndeplinirii conform normelor legale a unei sarcini de serviciu.
Instantele de judecata, prin hotarârile lor nu pot adauga la textul de lege situatii care rezulta din împrejurari concrete în care se savârsesc infractiunile sau se realizeaza urmarirea penala.
În cauza, cu certitudine s-a constatat ca inculpatul a condus autovehiculul având o alcoolemie peste limita legala si depasirea termenului de 3 zile cu 2 zile nu a facut decât sa reduca, eventual, alcoolemia constatata de catre medicii legisti în cadrul expertizarii probei de sânge. Cu siguranta în aceste conditii alcoolemia a fost mai mare la momentul producerii accidentului rutier deoarece prin trecerea timpului aceasta alcoolemie poate fi alterata ca valoare în favoarea inculpatului prin scaderea ei.
Pe de alta parte, exonerarea de raspundere penala nu poate fi generata de atitudinea si comportamentul politistilor ci cauzele care sunt de natura sa exonereze de raspundere penala un faptuitor, sunt atributul doar al legiuitorului.
Din declaratiile inculpatului coroborate cu declaratiile tatalui acestuia S.G., reiese faptul ca inculpatul a consumat în acea seara 250 ml tuica, 400 ml de bere alcoolizata, cantitati de alcool ingerate care conform determinarilor din expertiza medico-legala faceau ca deplasarea cu autovehiculul sa se faca încalcându-se normele legale.
Din adresele existente la dosar furnizate de medicul legist, nu rezulta ca proba de alcoolemie era alterata în momentul examinarii ei.
Cea de a doua critica adusa prin motivele de apel, privind necesitatea existentei unei hotarâri de condamnare definitiva în perioada termenului de încercare, urmeaza a fi înlaturata pentru ca sensul dispozitiilor art. 83 alin. 1 Cod penal a fost denaturat de catre inculpat prin sustinerea sa si nu concorda cu practica judiciara constanta a instantelor de judecata precum si cu opiniile sustinute în literatura de specialitate privind institutia suspendarii conditionate.
Daca ar fi însusita teza sustinuta de inculpat, s-ar ajunge la situatia în care toti inculpatii condamnati cu suspendarea conditionata a pedepsei închisorii, în cazul savârsirii unei noi infractiuni în termenul de încercare, sa nu li se mai revoce aceasta dovada de clementa a legiuitorului, putând savârsi în continuare infractiuni fara nici un efect în plan sanctionator.
Asa fiind, instanta, în baza art. 379 Cod procedura penala, va respinge apelul declarat de inculpat si va mentine hotarârea atacata.
În baza art. 192 Cod procedura penala obliga inculpatul apelant sa plateasca Statului suma de 160 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 Cod procedura penala obliga inculpatul apelant sa plateasca Statului suma de 160 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat S. V. nascut la 11.10.1974 în Medias, domiciliat în Copsa Mica str., împotriva sentintei penale nr. 304/13.11.2009 a Judecatoriei Medias, pe care o mentine.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica, astazi 15.02.2010.
