în cazul condamnatei la pedeapsa închisorii executabilă în loc de detenţie, care are un copil mai mic de un an, executarea pedepsei se amână până la data când copilul va împlini vârsta de un an.
Amânarea executării pedepsei pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se
acordă salariatelor înainte şi după naştere poate fi dispusă, potrivit art. 435 alin ultim C. proc. pen., numai în cazul când condamnata execută pedeapsa la locul de muncă.
Secţia Penală, decizia nr. 3210 din 8 decembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 116 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei Tecuci a fost admisă cererea formulată de condamnata I.I., dispunându-se amânarea executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare până la data când fiul acesteia va împlini vârsta de 2 ani.
S-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. ultim, cu referire la art. 453 lit. b C. proc. pen., întrucât condamnata are în îngrijire un copil în vârstă de 9 luni, situaţie în care executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada stabilită de normele legale privind concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere.
împotriva acestei sentinţe, rămasă definitivă prin neatacare cu recurs, s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că amânarea executării pedepsei putea fi dispusă numai până la data când copilul va împlini vârsta de un an.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 453 alin. 1 lit. b C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată atunci când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an, în aceste cazuri amânarea executării acordându-se până la încetarea cauzei care a determinat amânarea executării pedepsei pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul de naştere ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere, la care s-a referit judecătoria, este aplicabilă, potrivit art. 453 alin. ultim din Codul de procedură penală numai în cazul celei condamnate la executarea pedepsei la locul de muncă.
Cum pedeapsa aplicată condamnatei este executabilă în regim de detenţie, iar nu la locul de muncă, este evident că nu se putea dispune amânarea executării pedepsei decât
până la data împlinii vârstei de un an de către copilul condamnatei.
în consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi s-a modificat data până la care s-a amânat executarea pedepsei, aceasta fiind diminuată până la data împlinirii vârstei de un an de către copilul condamnatei.
