Menţinerea în stare de detenţie a unei persoane bolnave poate constitui, în anumite condiţii, un tratament inuman interzis de prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 701 din 28 octombrie 2010
Prin sentința penală nr. 253/R/17.08.2010, Tribunalul Argeș, a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de inculpatul G.M., până la încetarea cauzei care a determinat arestarea, sentința fiind executorie.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a adus următoarele argumente:
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 27/A.3/12.08.2010, întocmit de S.M.L. Argeș, condamnatul prezintă neoplasm gastric operat cu gastrectomie subtotală; se află în tratament citostatic și are o anemie secundară, iar afecțiunile de care suferă acesta pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., sub tratament medical adecvat, însă instituția medico-legală nu-și asumă responsabilitatea aplicării tratamentului în rețeaua sanitară a A.N.P.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că nu rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală că afecțiunile de care suferă petentul pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., sub tratament medical adecvat, ceea ce nu justifică soluția dispusă de instanță, în sensul amânării executării pedepsei până la încetarea stării care a determinat amânarea.
Prin decizia penală nr. 701/R/28.10.2010, Curtea de Apel Pitești a respins recursul parchetului, în baza următoarei argumentații:
în ceea ce privește prima condiție, s-a constatat că aceasta vizează starea de sănătate a persoanei condamnate și, în acest sens, trebuie să se dovedească pe baza unei expertize medico-legale că petentul condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei.
Curtea apreciază ca, la soluționarea cererii de amânare a executării pedepsei, trebuie avute în vedere și dispozițiileart. 3din Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența constantă a curții de european, potrivit căreia menținerea în stare de detenție a unei persoane bolnave, poate constitui, în anumite condiții, un tratament inuman interzis de aceste prevederi. în acest sens, trebuie amintit că potrivit dispoziției mai sus enunțate: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.
în aplicarea acestei dispoziții din Convenție, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a fost constantă în a afirma că interdicția mai sus enunțată este absolută, că nu comportă nicio derogare, chiar în situația existenței unui pericol public.
Din această perspectivă, se apreciază că și în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile din Convenția europeană a drepturilor omului. Instanța de fond în mod just a evaluat situația condamnatului și prin raportare la art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, dând prioritate respectării acestor norme.
Se constată că se impune cu necesitate amânarea executării pedepsei pentru a da condamnatului posibilitatea reală de a beneficia de tratamentul medical citostatic, absolut necesar pentru redresarea stării sale de sănătate, pentru a preîntâmpina, astfel, producerea unor consecințe ireversibile și de mare gravitate asupra integrității sale fizice.
(Judecător dr. Doru Mercan, judecător Raluca-Elena Șimonescu-Diaconu)
