Dacă asistenţa juridică în cauză nu este obligatorie, absenţa nejustificată a avocatului ales al inculpatului şi omisiunea apărătorului de a-şi asigura substituirea nu constituie temeiuri ale reţinerii abaterii judiciare prevăzute de art. 198 alin. (3) C.proc.pen. şi nu justifică aplicarea în sarcina avocatului absent a amenzii judiciare.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 403 din 15 iunie 2011
Prin sentința penală nr. 219/23.02.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit. a), art. 76 lit. d) C.pen. a fost condamnat inculpatul I.S.A., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.
în baza C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor C.pen.
în baza art. 191 C.proc.pen. a fost obligat pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 31.12.2009 inculpatul a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo cu numărul de înmatriculare DB-//-/// pe DN 13/A spre Harghita Băi a fost oprit de către un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că dovada de înlocuire a permisul de conducere seria CD nr. 0137797, eliberată la data de 22.12.2009, era cu mențiunea fără drept de circulație, potrivit procesului verbal de constatare.
Prin adresa nr. 555875/30.12.2009, a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada Rutieră a fost comunicat inculpatului că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduc pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 22.12.2009, pentru încălcarea la data de 22.12.2009 a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, astfel susținerea acestuia că s-a aflat în eroare cu privire la valabilitatea dovezi de înlocuire a permisul de conducere s-a considerat a fi neîntemeiată.
Netemeinicia susținerii inculpatului a rezultat și din pregătirea acestuia potrivit propriei declarații, inginer, iar permisul de conducere l-a obținut și în urma absolviri a unor cursuri de legislație.
în drept, fapta inculpatului, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzut de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
în ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) raportat la dispozițiile art. 52 C.pen.
Inculpatul s-a aflat la primul conflict cu legea penală, era cunoscut cu un comportament corespunzător în familie și societate, iar în cursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, împrejurări ce au constituit o atenuarea a răspunderii lui penale potrivit art. 74 lit. a) C.pen.
Din comportamentul acestuia a rezultat că inculpatul nu prezintă pericol pentru comunitate, astfel încât riscul ca inculpatul să comită fapte asemănătoare s-a considerat a fi scăzut.
Pentru aceste considerente instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoare sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar în privința individualizării executării pedepsei, pentru considerentele mai sus dezvoltate, din care a rezultat că scopul pedepsei poate fii atins chiar și prin neexecutare în regim penitenciar, că prezenta condamnare va constitui un suficient avertisment pentru inculpat, în baza C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor C.pen. asupra comportamentului pe care va trebui să-l aibă în viitor și a consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni, constând în revocarea acestei măsuri.
Prin încheierea penală din 10.03.2011, Judecătoria Miercurea Ciuc s-a dispus respingerea cererii formulate de petentul av. P.M., privind scutirea sa de amenda judiciară aplicată prin încheierea nr. 5 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în data de 12.01.2010 în dosarul nr. 1740/258/2010.
S-a reținut că la data de 10.02.2010, petentul avocat P.M. prin cererea formulată a solicitat scutirea sa de amenda în cuantum de 500 lei, care i-a fost aplicată prin încheierea nr. 5 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în data de 12.01.2010 în dosarul nr. 1740/258/2010, pentru lipsa nejustificată de la judecarea cauzei în care avea calitatea de avocat ales al inculpatului I.S.A.
în motivarea cererii, petentul a arătat că pentru termenul de judecată din data de 12.01.2011 a trimis prin fax concluzii scrise. Ulterior a aflat că judecarea cauzei s-a amânat pentru data de 23.02.2011, pentru lipsa de apărare a inculpatului.
Petentul a invocat în susținerea cererii sale faptul că temeiul de drept indicat în încheierea prin care a fost amendat este greșit deoarece art. 198 alin. (2) C.proc.pen. nu se referă la amendarea apărătorului.
Chiar dacă temeiul de drept al amendării petentului este eronat indicat în încheierea nr. 5/12.01.2011, este vorba despre o eroare materială care nu înlătură temeiul de fapt al sancționării, respectiv lipsa nejustificată a apărătorului ales la termenul de judecată, care este sancționată de art. 198 alin. (3) C.proc.pen.
în aceste condiții instanța de fond a considerat că cererea petentului nu era motivată, iar amenda judiciară a fost aplicată în mod întemeiat.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 3853alin. (1) C.proc.pen., a declarat recurs inculpatul, care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea sa, în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
în motivarea recursului, inculpatul arată că a comis fapta fără intenție, fiind în eroare cu privire la valabilitatea dovezii de înlocuire a permisului de conducere.
împotriva încheierii din 10.03.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în același dosar, a formulat recurs și avocatul P.M., care arată că în mod greșit instanța i-a respins cererea de scutire de la plata amenzii, aplicată în data de 12.01.2011, întrucât fiind vorba despre o cauză în care nu era necesară asistența judiciară din oficiu, nu se impunea să fie prezent la soluționarea cauzei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea apreciază că numai recursul avocatului P.M. este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost dedus judecății pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. Pedeapsa pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit art. 171 alin. (3) C.proc.pen. în cursul judecății asistența juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Având în vedere că pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa este până la 3 ani închisoare, asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie și prin urmare în mod greșit instanța de fond a amendat avocatul că nu s-a prezentat în cauză, aceasta putând fi soluționată și fără prezența avocatului ales.
Cu privire la recursul inculpatului, Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
Din probele dosarului administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății rezultă în mod neechivoc că inculpatul în data de 31.12.2009 a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo, cu număr de înmatriculare DB-//-/// pe DN 13A în condițiile în care dreptul de conducere era suspendat. Acest aspect a fost recunoscut inclusiv de către inculpat.
Susținerile inculpatului că s-a aflat în eroare cu privire la dovada emisă de poliție la data de 22.12.2009 nu pot fi reținute.
La data de 22.12.2009 inculpatul a fost surprins de organele de poliție conducând un autoturism sub influența băuturilor alcoolice. Cu această ocazie i s-a întocmit un proces-verbal de contravenție și i s-a reținut permisul de conducere, eliberându-i-se o dovadă, însă fără drept de circulație.
Susținerile inculpatului că nu a citit dovada și că nu știa că nu mai avea dreptul de a conduce nu pot fi reținute, întrucât inculpatul nu își poate invoca propria culpă în comiterea faptei.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică sub acest aspect.
De asemenea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., Curtea urmează să admită recursul declarat de avocatul P.M. împotriva încheierii din 10 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 1740/258/2010, să caseze integral încheierea atacată și rejudecând cererea avocatului să dispun scutirea acestuia de la plata amenzii de 500 lei aplicată prin încheierea nr. 5/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
în baza art. 192 alin. (1) urmează să oblige inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
Notă: Art. 3851 alin. (3) C.proc.pen. instituie regula după care încheierile nu pot fi atacate separat cu recurs, decât odată cu sentința sau decizia recurată. în considerarea acestei reguli, recursul declarat împotriva sentinței sau a deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor. De la această regulă dispozițiile procesual penale instituie excepții după care anumite încheieri nu sunt supuse niciunei căi de atac sau sunt atacabile separat de sentință sau decizie. între aceste excepții nu se încadrează și încheierile prin care au fost aplicate amenzi judiciare ori prin care s-au soluționat cererile de reducere sau de scutire de la plata amenzii judiciare.
în considerarea acestor idei, recursul promovat în cauză de către avocat împotriva unei încheieri de ședință prin care i s-a respins cererea sa de scutire de la plata amenzii judiciare trebuia calificat ca fiind declarat împotriva sentinței penale aduse asupra fondului, această hotărâre trebuia casată, iar în urma rejudecării trebuia admisă cererea avocatului, cu consecința scutirii lui de la plata amenzii judiciare.
