S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 ind. 1 C. pen. iar în baza art. 180 alin. 2 C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 700 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire faţă de partea vătămată S O I.
În baza art. 33 lit. c şi art. 34 lit. c C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa amenzii penale cea mai mare, de 700 lei.
În baza C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii de 1 an şi 6 luni aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 182 din 19.06.2008 a Judecătoriei Mediaş, dispunându-se a se executa pe lângă pedeapsa amenzii nou aplicate.
Prin această sentinţă inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente A M şi A la plata daunelor morale către partea civilă G A A în sumă de 1000 lei şi la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Mediaş în sumă de 50 de lei cu dobânzi şi penalităţi calculate la data plăţii efective şi către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu a sumei de 1308,37 de lei cu dobânzi şi penalităţi calculate la data plăţii.
Inculpatul a mai fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria a reţinut că în data de 26.07.2009 inculpatul s-a deplasat împreună cu numiţii D N C şi C D la locul numit ,,La cascadă,, de pe malul râului Visa, aproape de satul Agârbiciu, jud. Sibiu, unde se afla partea vătămată G A A şi prietena sa M L V.
Inculpatul l-a observat pe partea vătămată care era culcat pe iarbă cu faţa în jos, s-a apropiat de el şi fără temei l-a lovit cu piciorul în zona feţei, de mai multe ori, apoi când l-a văzut pe partea vătămată, a constatat că nu îl cunoaşte.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni descrise în certificatul medico-legal , vindecabile în 18/19 zile îngrijiri medicale.
S-a mai reţinut că fapta a fost recunoscută de inculpat prin declaraţia dată la urmărire penală .
În drept, fapta inculpatului de a lovi partea vătămată provocându-i leziuni vindecabile în 18/19 zile îngrijiri medicale, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 C. pen. cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi art. 100 C. pen. privind starea de minoritate a inculpatului.
La stabilirea şi dozarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ): starea de minoritate a inculpatului, recunoaşterea faptei, gravitatea şi urmările faptei săvârşite.
Inculpatului i s-au pusa în vedere dispoziţiile art. 63 ind. 1 C. pen. privind sustragerea cu rea-credinţă de plata amenzii penale aplicate.
În cauză, partea vătămată G A A s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 lei reprezentând daune morale , Spitalul Municipal Mediaş cu suma de 50 lei cu dobânzi şi penalităţi şi Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu cu suma de 1308,37 lei cu dobânzi şi penalităţi.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanţa a apreciat-o dovedită şi întemeiată astfel că în temeiul art. 14 C.p.p. şi art. 346 C.p.p. a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă G A A a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale apreciind suficient acest cuantum, iar către părţile civile Spitalul Municipal Mediaş suma de 50 lei cu dobânzi şi penalităţi şi către Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu suma de 1308,37 lei cu dobânzi şi penalităţi, acestea din urmă în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 completată de OUG 72/2006.
În data de 06.02.2010, martorul B T s-a aflat împreună cu inculpatul în satul Agârbiciu în zona Oficiului Poştal Agârbiciu unde s-au întâlnit cu partea vătămată S O I. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate o ţigară, acesta a răspuns că nu are iar după câţiva paşi partea vătămată şi-a aprins o ţigară, situaţia în care inculpatul l-a lovit cu pumnii şi capul în zona feţei.
Prin certificatul medico-legal , s-a reţinut că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul nu s-a prezentat la judecată şi nici la urmărire penală fiind deja plecat din ţară.
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 C. pen. pentru săvârşirea căreia instanţa l-a condamnat la pedeapsa amenzii penale de 700 lei.
La stabilirea şi dozarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ): gravitatea şi urmările faptei săvârşite.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatului i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 63 ind. 1 C. pen. privind sustragerea cu rea-credinţă de plata amenzii penale aplicate.
Inculpatul a săvârşit două infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea astfel că în temeiul art. 33 lit. a C. pen. art. 34 lit. c C. pen. acesta va executa pedeapsa amenzii cea mai mare, de 700 lei.
Din fişa de judiciar a inculpatului a reieşit că prin sentinţa penală nr. 182/19.06.2008, Judecătoria Mediaş l-a condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat iar inculpatul a săvârşit faptele în termenul de încercare astfel că în baza C. pen., instanţa de fond a revocat beneficiul suspendării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, care s-a dispus a se executa pe lângă pedeapsa nou aplicată.
În baza art. 191 C.p.p. pronunţând o soluţie de condamnare a inculpatului, prima instanţa l-a obligat pe acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650 lei, din care suma de 350 lei stabilită la urmărire penală.
Împotriva hotărârii penale mai sus menţionate, inculpatul A M a declarat în termenul legal, recurs. Calea de atac exercitată nu a fost motivată în scris iar la susţinerea orală, recurentul prin apărător a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră, a recunoscut şi regretat comiterea faptelor şi în consecinţă, a solicitat aplicarea unei pedepse reduse, orientată spre minimul special.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Tribunalul a apreciat că recursul nu este fondat şi a fost respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Criticile învederate de recurent prin recursul formulat sunt total nefondate întrucât în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, judecătorul fondului a luat în considerare toate criteriile impuse de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Pe această linie s-a constatat că deşi cercetat pentru comiterea în mod total nejustificat, cu violenţă, a două infracţiuni, sancţionate de legiuitor cu pedeapsa închisorii, inculpatului i s-a aplicat doar pedepse cu amenda penală.
Referitor la solicitarea recurentului de aplicarea a unor circumstanţe atenuante, se impune a fi remarcat că reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen. nu este obligatorie pentru instanţe, ci facultativă, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei. Or, în speţa de faţă ţinând cont de natura, gravitatea şi modul concret de săvârşire a faptelor ( cu agresivitate exacerbată, în mod nejustificat ), de antecedenţele penale ale recurentului, de conduita sa infracţională şi de factorii care i-au influenţat atitudinea– astfel după cum au fost evidenţiate în raportul de evaluare presentenţial , luând în considerare şi natura sancţiunii aplicate – amenda penală, Tribunalul a apreciat că în mod corect, prima instanţă nu a considerat că în speţa de faţă s-ar impune a fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Împrejurarea că în final recurentul va avea de executat pedeapsa cu închisoarea, aceasta se datorează aplicării dispoziţiilor imperative ale C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 182/2008 a Judecătoriei Mediaş şi nu poate reprezenta un argument pentru a se reduce pedeapsa stabilită prin sentinţa atacată.
Pentru toate aceste motive, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. Tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
