În temeiul art. 14 C.p.p şi art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 998 – 999 C.civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R E şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 300 de lei cu titlu de dune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 alin. 1 C.p.p. a fost obligat la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
În data de 16.11.2009 în jurul orelor 12,00, în timp ce se afla în cadrul porţii de acces al imobilului unde locuiesc părţile, inculpatul M N a ameninţat-o pe partea vătămată spunându-i „te strâng de gât şi te omor”.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă este dovedită prim următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămare R E care se coroborează cu declaraţia martorei P M care a precizat că în data de 16.11.2009 în jurul orelor 12,00 în timp ce se afla în curtea imobilului a auzit cum inculpatul M N i-a spus părţii vătămate pe un ton ridicat „te strâng de gât şi te omor” apoi partea vătămată a la martoră şi tremura de frică; declaraţia martorei H M despre inculpat, sunt doar aspecte în circumstanţierea inculpatului; declaraţia învinuitului M N din cursul urmăririi penale în care acesta nu recunoaşte comiterea faptei, în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat, invocând motive medicale.
În drept fapta inculpatului M N, care în data de 16.11.2009 în jurul orelor 12,00, în timp ce se afla în cadrul porţii de acces al imobilului unde locuiesc părţile, a ameninţat-o pe partea vătămată spunându-i „te strâng de gât şi te omor” întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C.pen.
La individualizarea juridică a pedepsei ce instanţa de fond a aplicat-o inculpatului a avut în vedere criteriile generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ): gradul de pericol social al faptei (partea vătămată este o femeie în vârstă de 75 de ani, singură, care are în îngrijire pe fiica sa cu afecţiuni psihice iar ameninţările cu acte de violenţă proferate de inculpat la adresa sa au avut aptitudinea de a o alarma, mai ales că părţile locuiesc în continuare în acelaşi imobil); persoana inculpatului – în vârstă de 71 de ani şi care suferă de afecţiuni cardiace, de arteriopatie obliterantă la membrele inferioare , împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală (nu este cunoscut cu antecedente penale, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut comiterea faptei, în cadrul cercetării judecătoreşti nu s-a prezentat pentru a fi audiat invocând probleme de sănătate).
Aşadar s-a reţinut, în raport de împrejurările săvârşirii faptei şi de datele favorabile care caracterizează pe inculpat că sunt suficiente temeiuri pentru a concluziona că realizarea scopului pedepsei aşa cum este definit de art. 52 C.pen. este posibil şi prin aplicarea unei pedepse a amenzii.
Astfel prima instanţă i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 300 de lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 193 C.pen. a cărei a suspendat-o condiţionat pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 C.pen.
În baza art. 359 alin. 1 C.p.p. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile prima instanţă a reţinut faptul că partea vătămată R E s-a constituit parte civilă cu suma de 4300 lei daune morale.
În privinţa daunelor morale solicitate de partea civilă R E, instanţa de fond a constatat că se impune acordarea lor, dar într-un cuntum redus de 300 de lei, ţinând seama de vârsta părţii vătămate, 75 de ani şi de faptul că ameninţările cu actele de violenţă adresate de inculpat au avut aptitudinea de a o alarma, mai ales că părţile locuiesc în continuare în acelaşi imobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M N, recurs pe care
nu l-a motivat în scris. Prin apărător ales a solicitat în principal, achitarea de sub orice penalitate întrucât starea fizică nu-i permitea să agreseze victima iar pe de altă parte, ameninţarea proferată nu ar fi fost de natură să alarmeze victima date fiind afecţiunile de care suferă, iar în subsidiar a motivat recursul formulat în sensul achitării sale, casării hotărârii instanţei de fond şi aplicarea unei sancţiuni administrative deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Inculpatul nu a fost prezent la dezbateri.
Prin apărător ales, intimata R E a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea de faţă prin prisma motivelor invocate în calea de atac formulată şi din oficiu conform art. 385 ind. 6 şi art. 385 ind. 7 şi 8 C.p.p., s-a reţinut că recursul este nefondat astfel că el a fost respins potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. pentru cele arătate în continuare:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt din speţă în baza probelor administrate.
Că inculpatul M N se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de ameninţarea prev. de art. 193 C.pen. rezultă din întreg materialul probator, astfel declaraţia părţii vătămate R E se coroborează cu declaraţiile martorilor P M şi parţial cu recunoaşterea inculpatului M N referitor la existenţa incidentului din data reclamată. Martorii propuşi de inculpat în apărare (H M şi C D) nu au avut cunoştinţă despre existenţa faptei şi au relevat împrejurări importante în circumstanţiere.
Încadrarea juridică dată faptei comise este corectă în raport de starea de fapt reţinută.
Faţă de cele de mai sus cererea de achitare pe motiv că fapta nu a creat temere victimei este nefondată şi nu a fost primită întrucât nu are susţinere în materialul probator de la dosar.
În ceea ce priveşte pedeapsa stabilită de instanţa de fond de 300 lei amendă precum şi modalitatea de executare a acesteia (cu aplicarea C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării a amenzii penale, au fost just stabilite de către prima instanţă fiind corect apreciat atât gradul de pericol social concret al faptei comisie cât şi faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului (persoană în vârstă, bolnav, fără antecedente penale) astfel că nu s-a impus o reindividualizare a sancţiunii aplicate.
Aşa fiind recursul inculpatului M N i s-a privit a fi nefondat şi a fost respins .
