Prin sentinţa penală nr. 204/28.02.2008 pronunţată de Judecătoria Constanţa s-a dispus, în baza art. 332 alin. (2) CPP, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legale privind sesizarea instanţei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate de parchet, instanţa de control judiciar a constatat că recursul formulat este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 263 alin. (l) şi (2) CPP, rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată. In rechizitoriu se arată, de asemenea, numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi a locului unde urmează a fi citate.
De asemenea, art. 264 alin. (3) CPP prevede obligaţia primului procuror dc a verifica rechizitoriul sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Prima instanţă a apreciat că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a examinat formal rechizitoriul, în condiţiile în care nu a soluţionat o plângere formulată de partea vătămată în temeiul art. 278 CPP, în care a susţinut că nu au fost lămurite aspecte legate de
corecta încadrare juridică a faptei, persoanele a căror răspundere penală era antrenată în cauză şi cu privire la care nu s-au făcut cercetări.
In acest sens, instanţa a apreciat că neexaminarea de către prim-pro-curor a respectivelor critici ale părţii vătămate atrage neregularitatea sesizării instanţei, deoarece instanţa nu ar putea examina aceste critici, fiind ţinută să respecte limitele sesizării.
Analizând criticile parchetului împotriva acestei sentinţe, instanţa de control judiciar a arătat că instanţa are obligaţia de a verifica regularitatea actului de sesizare, în condiţiile art. 300 CPP, ceea ce presupune o examinare din punct de vedere formal a actului de sesizare. Verificările efectuate potrivit art. 300 CPP trebuie să se limiteze la aspectele formale ale urmăririi penale, iar nu la temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatului ori la valoarea probantă a mijloacelor de probă, la caracterul complet al urmăririi penale, aceste din urmă elemente ţinând de fondul cauzei, care nu poate fi antamat în etapa verificării regularităţii actului de sesizare.
Din considerentele hotărârii primei instanţe se desprinde concluzia că urmărirea penală nu este completă, deoarece nu au fost lămurite toate aspectele cauzei, atât sub aspectul laturii penale, cât şi al laturii civile.
Având în vedere că în etapa verificării regularităţii actului de sesizare instanţa nu poate face o analiză a temeiniciei acuzaţiilor, Tribunalul a reţinut că motivaţia primei instanţe excede limitelor impuse de art. 300 CPP, consecinţa fiind că asemenea critici nu ar permite restituirea pentru refacerea urmăririi penale, întrucât ar fi fost încălcate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei. De asemenea, motivele indicate de prima instanţă tind la completarea urmăririi penale, în condiţiile în care se arată că erau necesare verificări pentru stabilirea numărului de persoane presupuse responsabile de fapta pentru care s-a formulat plângere penală prealabilă, corecta stabilire a situaţiei de fapt, latura civilă a cauzei.
Restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale era posibilă în temeiul art. 333 CPP, care însă a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006. Prin abrogarea art. 333 CPP rezultă cu evidenţă voinţa legiuitorului de a elimina soluţia restituirii cauzei pentru completarea urmăririi penale, iar eventualele împrejurări nelămurite pe parcursului urmăririi penale trebuie complinite în faza de judecată. Ca atare, deşi prima instanţă a apreciat că nelămurirea tuturor aspectelor de fapt în faza urmăririi penale arc legătură cu regularitatea sesizării, Tribunalul a apreciat că necesitatea lămuririi depline a stării de fapt constituie un element ataşat fondului cauzei, fară a putea fi considerat un element de ordin formal care să fie analizat potrivit art. 300 CPP.
Totodată, instanţa nu poate cenzura concluzia prim-procurorului asupra legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului şi aprecia că examinarea a fost formală, pe motiv că nu a soluţionat plângerea părţii vătămate anterior confirmării rechizitoriului.
Procedura urmată de partea vătămată în formularea plângerii a fost cea prevăzută de art. 278 CPP, vizând rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de un învinuit, rezoluţia prin care s-a confirmat începerea urmăririi penale şi referatul de terminare a urmăririi penale. Aceste acte procesuale pot fi contestate prin procedura prevăzută de art. 278 CPP, însă soluţia dispusă de prim-procuror asupra acestei plângeri nu poate fi supusă cenzurii instanţei, deoarece actele procesuale menţionate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 278′ CPP, care permit instanţei să le examineze. Procedura prevăzută de art. 278′ CPP vizează actele prin care se dispune o soluţie de netrimitere în judecată, iar nu orice act din faza de urmărire penală, astfel încât criticile aduse de prima instanţă modalităţii de soluţionare a plângerii părţii vătămate exced obiectului cauzei.
Prima instanţă trebuia să se limiteze la examinarea regularităţii actului de sesizare prin raportare la respectarea condiţiilor de formă a actelor de urmărire penală, iar nu prin analiza soluţiilor date de prim-procuror asupra unei plângeri având ca obiect anumite acte procesuale.
In acest context, Tribunalul a apreciat că modalitatea în care prim-procurorul a soluţionat plângerea formulată de partea vătămată în temeiul art. 278 CPP nu poate constitui, în sine, un argument în aprecierea neregularităţii sesizării instanţei, întrucât procedura soluţionării plângerii părţii vătămate de către prim-procurorul are un caracter distinct, ce excede competenţei funcţionale a instanţei.
Trib. Constanţa, s. pen., dec. 521/05.06.2008, nepublicată
