– Codul penal: art. 85
Art. 85 C. pen. se aplică în mod exclusiv în ipoteza în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, din care una anterior şi alta ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată.
Măsura anulării duce la înlăturarea suspendării condiţionate, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.
(Decizia penală nr. 210/R din 23 martie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 206 din 26 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Horezu, inculpatul M.C. a fost condamnat la 5 pedepse cu amendă penală şi la 7 pedepse cu închisoarea, care au fost contopite conform art. 33, 34 C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa amenzii cea mai mare de 1200 lei.
în baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului M.C. prin sentinţa penală nr. 99 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Novaci, urmând ca inculpatul să execute atât pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, din prezenta cauză, cât şi pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 99 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Novaci, astfel că inculpatul va executa pedeapsa totală de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii de 1.200 lei, aplicându-i-se, totodată, dispoziţiile art. 57 şi 71 C. pen.
împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul şi parchetul, acesta din urmă criticând hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând majorarea cuantumului acestora.
Prin decizia penală nr. 182 din 4 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, au fost admise apelurile, desfiinţată, în parte, sentinţa, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat şi, printre altele, s-a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 şi în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului M.C., prin sentinţa penală nr. 99 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Novaci, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 76/A din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Gorj, în dosarul nr. 1909/267/2007.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi d) C. pen., s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.C., în pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii cea mai mare de 1.200 lei.
în baza art. 34 lit. b) teza finală C. pen., s-a aplicat la pedeapsa contopită un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 10 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Novaci, judeţul Gorj, în dosarul nr. 1909/267/2009, întrucât infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată nu sunt comise după rămânerea definitivă a pedepsei de 1 an închisoare, în interiorul termenului de încercare, ci aceste infracţiuni au fost comise anterior condamnării la 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 99/2008, astfel că instanţa trebuia să facă în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) C. pen. şi să dispună anularea suspendării şi să aplice dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul M.C., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a solicitat aplicarea deciziei nr. 42 din 13 octombrie 2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind tehnica de stabilire a pedepsei, cu parcurgerea obligatorie a etapelor indicate în aceasta şi aplicarea unui spor de pedeapsă.
Prin decizia penală nr. 210/R din 23 martie 2010, s-a admis recursul declarat de parchetul, s-au casat în parte ambele hotărâri, respectiv decizia penală nr. 182/A, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia penală, şi sentinţa penală nr. 206 din 26 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Horezu.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
S-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Novaci cu următoarele pedepse: 400 lei amendă penală: 1 an închisoare; 500 lei amendă penală; 500 lei amendă penală; 8 luni închisoare; 1 an închisoare; 1.200 lei amendă penală; 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare şi 1.200 lei amendă penală.
în baza art. 39 C. pen., s-a contopit această pedeapsă, de 1 an închisoare şi 1.200 lei amendă penală, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1.200 lei amendă penală.
în baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare şi 1.200 lei amendă penală cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare şi 1.200 lei amendă penală.
în baza art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu rezultanta de 1 an închisoare şi 1.200 lei amendă penală, urmând ca cel în cauză să execute 1 an şi 4 luni închisoare şi 1.200 lei amendă penală.
în baza art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu rezultanta de 1 an închisoare şi 1.200 lei amendă penală, urmând să se execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1.200 lei amendă penală.
în baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit aceste 4 pedepse rezultante şi s-a dispus executarea pedepsei cele mai grele de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 4 ani închisoare şi 1.200 lei amendă penală.
S-a menţinut restul dispoziţiilor hotărârilor recurate.
Decizia Curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Deşi situaţia de fapt a fost reţinută corect de către instanţele de fond iar încadrarea juridică a faptelor este legală şi pedepsele judicios individualizate, nu acelaşi lucru se poate afirma despre tehnica de stabilire şi aplicare a pedepsei rezultante.
Aceasta, deoarece decizia nr. 42/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată cu ocazia judecării recursului în interesul legii, are corespondent în speţa de faţă, iar aplicarea acesteia este obligatorii.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că, la dezlegarea prezentei pricini, un element important îl constituie data la care a rămas definitivă sentinţa penală nr. 99 din 10 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Novaci, inculpatul M.C. a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, la pedeapsa de un an închisoare, în condiţiile C. pen.
în raport de acest moment, va fi disociată activitatea infracţională a inculpatului, în infracţiuni concurente comise până la rămânerea definitivă a condamnării, precum şi infracţiuni săvârşite ulterior.
Astfel, până la data de 23 aprilie 2008, când hotărârea de mai sus a rămas definitivă, inculpatul a săvârşit următoarele infracţiuni pentru care n-a intervenit împăcarea părţilor:
– infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., săvârşită asupra părţii vătămate C.P. la data de 28 aprilie 2007, pentru care a fost condamnat la 400 lei amendă penală;
– infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., săvârşită la 17 februarie 2007 pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare;
– infracţiunea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 61/1991, săvârşită la 25/26 august
2006, pentru care a fost condamnat la 500 lei amendă penală;
– infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., săvârşită la 17 februarie 2007, pentru care a fost condamnat la 500 lei amendă penală;
– infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită la 6 ianuarie 2007, pentru care a fost condamnat la 8 luni închisoare;
– infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită la 6 aprilie 2007, pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare;
– infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârşită asupra părţii vătămate P.V. la 13 august 2007, pentru care a fost condamnat la 1200 lei amendă penală.
Ulterior datei de 23 aprilie 2008, inculpatul a săvârşit patru infracţiuni, şi anume:
– infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită la 1 octombrie 2008, pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare;
– infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită la 1 august 2008, pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare;
– infracţiunea prevăzută de art. 208 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., săvârşită la 11 august 2008, pentru care a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare;
– infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., săvârşită la 20/21 decembrie 2008, pentru care a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare.
Revenind la decizia dată în recursul în interesul legii, prima etapă o constituie aplicarea pedepselor pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii şi anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 10 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Novaci.
în acord cu această decizie, instanţele de fond au aplicat corect pedepse pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii şi au anulat suspendarea condiţionată pronunţată anterior.
Următoarele etape ce trebuie parcurse sunt clar menţionate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul aplicării în mod exclusiv a dispoziţiilor art. 85 C. pen., în ipoteza în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, din care una anterior şi alta ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată, cum este cazul în speţa de faţă.
Potrivit acestor îndrumări, instanţele de fond ar fi trebuit să contopească, conform regulilor concursului de infracţiuni, pedeapsa de 1 an închisoare a cărei a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedepsele care au atras anularea acesteia, şi anume cele aplicate pentru infracţiunile săvârşite până la data de 23 aprilie 2008. putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
în continuare, pedeapsa rezultantă astfel determinată, trebuia contopită, după caz conform regulilor recidivei postcondamnatorii sau pluralităţii intermediare cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare.
Cum în termenul de încercare au fost săvârşite mai multe infracţiuni (adică după 23 aprilie 2008), pedeapsa rezultantă de mai sus trebuia contopită cu fiecare dintre cele patru pedepse, respectiv de 1 an închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 3 ani închisoare, iar aceste din urmă patru pedepse rezultante ar fi trebuit să fie contopite, conform art. 33, 34 C. pen., putându-se adăuga un spor.
Acesta este raţionamentul în baza căruia instanţele de fond ar fi trebuit să stabilească pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de către inculpat.
Trebuie observat deci că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.
Anularea intervine astfel datorită unei cauze anterioare, preexistentă acordării suspendării condiţionate şi săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare şi sancţionează tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.
Ca o concluzie, Curtea mai relevă faptul că, deşi pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa de apel are aceeaşi întindere ca pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, se impune stabilirea pedepsei rezultante în acord cu decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recursul în interesul legii.
Aşadar, pentru acurateţea aplicării legii, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. pr pen., a fost admis recursul parchetului.
