În cazul anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate anterior pentru o faptă concurentă cu faptele deduse judecăţi, se impune ca după anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei, să se constate că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior şi apoi, în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, să se procedeze la contopirea tuturor pedepselor în pedeapsa cea mai grea , la care eventual să aplice un spor de pedeapsă.
Secţia penală – Decizia penală nr. 511/ 09 aprilie 2012
Prin sentinţa penală nr.655/2011 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 9658/176/2009 a fost condamnat inculpatul S.M.C. la pedeapsa de :
– 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal ;
– 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de art.272 ind.1 Cod penal ;
– 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal ( parte vătămată I.G.) ;
– 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj , prevăzută de art. art.239 alin.1 şi 5 Cod penal, urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. 1 Cod penal ( parte vătămată M.C.O. ).
În baza art.85 alin.1 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.M.C. prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, astfel cum a fost modificată şi rămasă def. la 16.06.2011 prin dec. pen.726/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În baza art. 33 lit.a) Cod penal rap. la art.34 lit.b) Cod penal, s-a contopit fiecare pedeapsă aplicată prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, în pedepsele cele mai grele , respectiv, în patru pedepse de câte 1 an închisoare,
În baza art. 33 lit.a) Cod penal rap. la art.34 lit.b) Cod penal, s-au contopit cele patru pedepse rezultante de mai sus de câte 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive pentru perioada 02.11.2009-12.03.2010, respectiv durata reţinerii de 24 de ore menţionată în sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia.
În baza art.85 alin.3 Cod penal, raportat la art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare mai sus menţionată, pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia.
În baza art.71 din Codul penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 lit.a) teza a II-a şi lit.b) din Codul penal pe durata executării pedepsei, pedeapsă accesorie care conform art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art.359 Cod de procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod de procedură penală, coroborat cu art.131 alin.2 Cod penal, s-a dispus încetarea procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate R.G. împotriva inculpatului S.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art.180 alin.2 Cod Penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.
În baza art.346 Cod de procedură penală, raportat la art.246 Cod de procedură civilă s-a constatat părţile vătămate R.G. şi I.G. nu s-a constituit părţi civile în cauză.
În baza art.192 alin.2 lit.c) Cod de procedură penală, raportat la art.189 Cod de procedură penală, a fost obligată partea vătămată R.G., să achite suma de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul S.M.C. la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de către instanţa de fond, cu referire la actele şi lucrările dosarului, că prin rechizitoriul nr. 2938/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a fost trimis în judecată inculpatul S.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin.1 C.pen, art. 272/1 C.pen, art. 180 alin.2 C.pen, art. 193 alin.1 C.pen. şi art. 239 alin. 1 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. reţinându-se, ca stare de fapt, că inculpatul S.M.C. în data de 26.10.2009 , în jurul orelor 15,00 cu ocazia unui târg de ţară, organizat în comuna I., jud. A., în timp ce se afla pe terasa unui bar l-a agresat fizic pe partea vătămată R.G., provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă părţii vătămate I.G., a răsturnat mese, bănci şi gărduleţul terasei ,a spart sticle , a adresat cuvinte jignitoare şi injurii poliţiştilor veniţi pentru a restabili ordinea şi liniştea publică şi a proferat ameninţări comisarului de poliţie M.C. aflat în exerciţiul funcţiunii, toate aceste lucruri provocând scandal public şi tulburare ordinii şi liniştii publice.
Din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în data de 26.10.2009, în jurul orei 15,00, în timp ce se afla pe terasa localului S.C. ,,D.N.I.E.’’ S.R.L. din comuna I., la târgul organizat în fiecare an de Sfântul Dumitru, aflat în stare de ebrietate, a provocat scandal public, prin distrugerea bunurilor, spargerea sticlelor, proferarea de injurii la adresa persoanelor care se aflau pe terasa barului. Persoanele aflate pe terasa barului indignate de comportamentul inculpatului şi totodată înspăimântate, au părăsit localul. Cu aceea ocazie inculpatul l-a lovit cu pumnii şi cu picioarele pe numitul R.G., i-a ameninţat pe numiţii I.G. şi T.G. cu acte de violenţă. La sosirea organelor de poliţie inculpatul a continuat scandalul şi a adresat cuvinte insultătoare şi ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea la adresa organelor de poliţie aflate în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. În acel moment la faţa locului a sosit şi tatăl inculpatului care a încercat să-l calmeze, însă acesta l-a izbit puternic de un zid şi l-a trântit jos după care a răsturnat mai multe mese , încercând să smulgă stâlpi de susţinere ai terasei. După sosirea mascaţilor, care l-au imobilizat la inculpat şi l-au condus la sediul Poliţiei din I., acesta a continuat scandalul şi la Postul de Poliţie, unde l-a înjurat pe comisarul M.C., ameninţându-l totodată că îi omoară familia şi că îl va aranja.
La termenul de judecată din data de 01.11.2011 reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din art. 239 al.1 Cod penal în art. 329 al. 1şi 5 Cod penal, iar instanţa de fond în baza art.334 Cod pr. pen, a admis cererea şi a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art.239 alin.1 Cod pen, în infracţiunea prev. de art.239 alin.1 şi 5 Cod penal, având în vedre calitatea de poliţist a părţii vătămate M.C.O.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 al.1 Cod penal, sfidarea organelor judiciare, prev. de art. 272 1 Cod penal, lovire sau alte violenţe prev,. de art. 180 al.2 Cod penal, ameninţare prev. de art. 193 al.1 Cod penal şi ultraj prev. de art. 239 al.1 şi 5 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 09.03.2010, partea vătămată R.G., prezentă în faţa instanţei a declarat că îşi retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, astfel că instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiile art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod de procedură penală, coroborat cu art.131 alin.2 Cod penal cu privire la infracţiunea de lovire comisă de inculpat în dauna acestei părţi vătămate.
Pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului judecătorul de fond a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea sancţiunilor fiind avute în vedere dispoziţiile art. 72 al. 1 şi art. 52 Cod Penal.
Prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art.85 alin.1 Cod penal privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, astfel cum a fost modificată şi rămasă def.la 16.06.2011 prin dec. pen.726/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, raportat la data comiterii faptelor deduse prezentei judecăţi .
S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, astfel că s-a făcut aplicarea dispoziţiile art. 81 şi urm. Cod penal.
În ce priveşte cheltuielile judiciare s-a făcut aplicarea dispoziţiile art. 189 şi 191 Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în termenul legal, motivat în scris Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, precum şi inculpatul S.M.C.
În motivele scrise de recurs şi susţinute oral de Ministerul Public se critică sentinţa penală atacată pentru nelelgalitate sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor, precum şi pentru netemeinicie, pedepsele aplicate fiind prea blânde în raport de circumstanţele concrete în care s-au comis faptele şi raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cercetat în alte dosare penale pentru comitere altor fapte cu violenţă.
Oral recurentul inculpat, personal şi prin apărătorul ales a susţinut, în esenţă, că deşi a existat un incident pe terasa localului, acesta a fost de mică amploare şi s-a agravat urmare a sosirii la faţa locului a organelor de intervenţie rapidă, iar discuţiile dintre inculpat şi comisarul de poliţie M. au fost discuţii amiabile, context în care greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului .
Se solicită astfel admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi procedând la rejudecarea cauzei să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) Cod procedură penală, iar, în subsidiar, admiterea recursului inculpatului sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor a pentru motivele expuse în recursul parchetului.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de actele şi lucrările dosarului, a criticilor invocate în cererile de recurs, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/6 şi 385/9 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate în limitele şi pentru cele ce se vor arăta în continuare:
I. În ce priveşte recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia :
1.Curtea de Apel constată, în principal, că în cauză, în raport de ansamblul probator administrat s-a reţinut o corectă stare de fapt, s-a făcut o justă încadrare juridică a faptelor, iar judecătorul de fond temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, sfidarea organelor judiciare, ameninţare şi ultraj, fapte penale aflate în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) Cod penal.
Astfel, Curtea consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. 2 Cod penal cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că faptele inculpatului care în data de 26.10.2009, cu ocazia unui târg de ţară, organizat în comuna I., jud. A., în timp ce se afla pe terasa unui bar i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă părţii vătămate I.G., a răsturnat mese, bănci şi gărduleţul terasei, a spart sticle şi a adresat cuvinte jignitoare şi injurii poliţiştilor veniţi pentru a restabili ordinea şi liniştea publică şi a proferat ameninţări comisarului de poliţie M.C. aflat în exerciţiul funcţiunii, toate aceste manifestări provocând scandal public şi tulburare ordinii şi liniştii publice, întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin.1 C.pen., art. 272/1 C.pen., art. 193 alin.1 C.pen. şi art. 239 alin. 1 şi 5 C.pen., fapte aflate în concurs real de infracţiuni.
De altfel, asupra stării de fapt, a vinovăţiei inculpatului şi a încadrării juridice a faptelor vom revenii cu prilejul analizării recursului inculpatului.
O primă critică invocată de parchet vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune, raportat la prevederile art. 72 şi 52 Cod penal.
Relativ la aceasta instanţa de recurs constată că judecătorul de fond a analizat şi evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat şi modalitate de sunt apte să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispoziţiile art. 52 Cod penal.
Este adevărat că faptele comise de inculpat au fiecare în parte o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, însă această împrejurare a fost reflectată în cuantumul pedepselor aplicate; se apreciază că în condiţiile concrete, aplicare unor pedepse într-un cuantum mai ridicat ar însemna o interpretare şi aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 şi art. 52 Cod penal, ignorându-se din acest complex proces al individualizări pedepsei împrejurarea că faptele au fost comise în aceeaşi împrejurare, chiar dacă urmările au adus atingere mai multor valori ocrotite de legea penală.
Curtea nu neagă faptul că inculpatul este cercetat penal în alte dosare penale sub acuza comiterii unor infracţiuni cu violenţă însă, în absenţa unei condamnări definitive pentru aceste infracţiuni, inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de altfel această împrejurare a fost avută în vedere de către instanţa de fond la stabilirea pedepselor.
Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum şi faţă de datele care caracterizează persoana inculpatului , astfel cum au fost relevate anterior, apreciază că pedeapsa stabilită de instanţa de fond răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Aşa fiind, Curtea constată că nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului, context în care urmează să se respingă recursul Ministerului Public sub acest aspect ca nefondat, potrivit art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod pr.p..
2. Fondat se priveşte recursul Ministerului Public sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor, procedura adoptată de judecătorul de fond fiind, în adevăr, contrară prevederile art. 85 alin. 1 , comb. cu art. 33 şi 34 Cod penal, caz de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod pr. penală.
Astfel, art. 85 alin. 1 Cod penal prevede că ,, Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.’’
În raport de aceste prevederi legale , în speţă, deşi corect prima instanţă a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.M.C. prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, astfel cum a fost modificată şi rămasă definitivă la 16.06.2011 prin Decizia penală nr. 726/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, fapta pentru care a fost condamnat prin această sentinţă penală fiind concurentă cu faptele deduse prezentei judecăţi, în mod greşit a procedat la contopirea acestei pedepse de 1 an închisoare cu fiecare pedeapsă aplicată prin sentinţă în patru pedepse de câte 1 an închisoare, pentru ca în final să contopească cele patru pedepse rezultante de mai sus de câte 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare.
Aplicarea corectă a prevederile art. 85 alin. 1 , combinat cu art. 33 şi 34 Cod penal, impunea judecătorului de fond ca după anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.M.C. prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, astfel cum a fost modificată şi rămasă definitivă la 16.06.2011 prin Decizia penală nr. 726/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, să constate că infracţiunile deduse prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală susmenţionată şi apoi în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal să procedeze la contopirea tuturor pedepselor în pedeapsa cea mai grea , la care eventual să aplice un spor de pedeapsă.
Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. penală a admis ca fondat recursul parchetului sub acest aspect în sensul celor menţionate în considerentele expuse anterior.
II. În ce priveşte recursul inculpatului S.M.C.:
1.Sistematizând expunerea de motive, se constată că o primă critică invocată de inculpatul recurent vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod pr. penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu poate împărtăşii apărările inculpatului, situaţia de fapt a fost reţinută corect de instanţa de fond pe baza de probe, legal administrate în cursul urmăririi penale şi, nemijlocit, în cel al judecăţii.
Aprecierea acestora a fost judicios făcută, în urma examinării tuturor probelor, indiferent de faza procesului penal în care au fost administrate.
Hotărârea instanţei de fond cuprinde în considerente descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, gradul de vinovăţie şi analiza probelor care au servit la soluţionarea laturii penale, context în care nu se poate susţine că ne aflăm în situaţia unei erorii grave de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
Astfel, părţile vătămate R.G. ( f. X ds. u.p ) şi I.G.( f. X ds. u.p., f. X ds. jud. ) au declarat că aflaţi pe terasa localului l-au văzut pe inculpat, care aflat în stare de ebrietate a început să spargă sticle şi pahare şi să ameninţe pe toată lumea, pentru ca la un moment dat să-l lovească pe partea vătămată R.G. cu pumnul în faţă şi cu genunchiul în zona abdomenului, acesta căzând la pământ, iar zecile de persoane aflate la faţa locului au fost indignate de comportamentul inculpatului. Declaraţiile celor două părţi vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor T.G. ( f. X ds. u.p., f. X ds. jud. ) , C.L. ( f. X ds. u. p., f. X ds. jud. ) , C.G. ( f. 102 ds.u.p., f. 459 ds. jud. ) şi I.G.A.( f. X ds. u.p. ) care se aflau şi ei pe terasa localului, care au declarat atât în cursul anchetei penale, cât şi în faţa judecătorului de fond, că atitudinea inculpatului a speriat persoanele aflate la faţa locului, astfel că mulţi fie au părăsit localul, fie s-au refugiat în interiorul localului şi s-a solicitat intervenţia lucrătorilor D.P.I.R A. Mai mult decât atât, din declaraţiile acestor martori rezultă că inculpatul a tras de umbrelele aflate pe terasă, de gardul terasei, răsturnându-l, pentru ca apoi să răstoarne şi masa la care stătea şi mai multe bănci.
Modalitatea în care s-a manifestat inculpatul este confirmată şi de agenţi de poliţie sosiţi la faţa locului respectiv, martorii D.P.R. ( f. X ds. u. p., f. X ds. jud. ), O.L.D. ( f. X ds. u .p., f. X ds. jud. ), T.V.( f. X ds. u p., f. X ds. jud. ), G.G. ( f. X ds. u.p., f. X ds. jud.), G.R. ( f. X ds. u.p. , f. X ds. jud.), care au arătat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, declaraţii pe care şi le-au menţinut şi cu ocazia cercetări judecătoreşti, că inculpatul a adresat injurii şi ameninţări la adresa organelor de poliţie sosite la faţa locului, îndeosebi comisarului de poliţie M.C.O., aflat în exerciţiul funcţiunii, căruia i-a adresat cuvinte injurioase şi ameninţări cu moartea atât lui, cât şi familiei sale.
Această conduită este indicată şi de partea vătămată M.C.O.( f. X ds. u.p. , f. X ds. jud) care constant în tot cursul procesului penal prin declaraţiile date a descris în amănunt comportamentul violent al inculpatului, injuriile, trivialităţile şi ameninţările care au vizat atât persona, cât şi familia sa, deşi se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.
Faţă de declaraţiile acestor părţi vătămate şi martori în mod corect instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorilor R.A., D.D. şi D.G., prieteni ai inculpatului, care au arătat că deşi prezenţi nu au văzut ca inculpatul să aibă vreuna din manifestările de care este acuzat de către Ministerul Public.
Probele administrate au scos în evidenţă faptul că acţiunile, expresiile şi manifestările în public ale inculpatului nu numai că au adus atingere bunelor moravuri şi a produs scandal public, dar au adus atingere şi relaţiilor sociale referitoare la respectul datorat autorităţii de stat, existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită , astfel încât în mod corect instanţa de fond a constatat fondate acuzaţiile formulate de Ministerul Public şi l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, sfidarea organelor judiciare, ameninţare şi ultraj.
2.A doua critică invocată de inculpat priveşte netemeinicia sentinţei penale atacate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, care în opinia inculpatului sunt prea mari în raport de elementele concrete ale cauzei.
În primul rând este de observat că motivele de recurs invocate de inculpatul recurent privesc aceleaşi motive ca cele invocată de parchet, respectiv individualizarea greşită a pedepsei – art. 385/9 pct. 14 Cod pr. penală, context în care pentru considerentele de fapt şi de drept expuse cu ocazia analizării recursul Ministerului Public se vor respinge şi criticile recurentului inculpat sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina inculpatului.
Fondat se priveşte însă recursul inculpatului sub aspectul sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor şi a tehnicii de contopire. Cât priveşte acest ultim aspect pentru motivele de fapt şi de drept expuse cu ocazia analizării recursului parchetului se va admite şi recursul inculpatului.
În plus Curtea mai are a preciza următoarele:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 72 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea şi aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Reducerea pedepselor aplicate inculpatului recurent nu se justifică a se face în cauză în raport de gradul destul de ridicat de pericol social al faptelor comise, de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptele, încercând să se sustragă răspunderii penale.
Nu este de neglijat a se releva sub acest aspect împrejurarea că inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice nu s-a sfiit să-şi agreseze în public propriul părinte, dând astfel dovadă nu numai de lipsă de respect faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, dar şi de lipsă de morală.
Inculpatul trebuia să ştie că pe lângă drepturi are şi o serie de obligaţii, datorii şi răspunderi, care caracterizează comportamentul lui în faţa societăţii.
Prin urmare, pedeapsa stabilită de instanţa de fond, răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Faptele inculpatului sunt destul de grave, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea va ţine seama că acţiunea inculpatului a avut impact major asupra psihicului uman, astfel încât resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicare unei pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 din Codul penal care prevăd că ,, legea penală apără …persoana , drepturile şi libertăţile acesteia , proprietatea , precum şi întreaga ordinea de drept’’.
Curtea raportat la cuantumul pedepselor aplicate de judecătorul de fond, care aşa cum precizam anterior au fost just individualizate, apreciază că aplicarea unui spor de contopire de 1 an închisoare la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare este disproporţionat, ajungându-se aproape la un cumul aritmetic al pedepselor principale , fiind încălcate prevederilor art. 33 şi 34 Cod penal.
Astfel, se apreciază că aplicarea unui spor de contopire de 3 luni închisoare este suficient pentru sancţionarea faptelor comise de inculpat şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Faţă de considerentele expuse, Curtea , în baza dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr.penală a admis ca fondat recursul parchetului şi al inculpatul S.M.C., a casat sentinţa penală atacată numai sub aspectul tehnicii de contopire şi a cuantumului sporului aplicat .
A dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente şi se va înlătura sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat.
A constatat că infracţiunile deduse prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul S.M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, astfel cum a fost modificată şi rămasă def. la 16.06.2011 prin dec. pen.726/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia cu privire la care s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit art. 85 Cod penal.
În baza art. 36 comb. cu art. 33 lit.a) Cod penal rap. la art.34 lit.b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin sentinţa atacată de 1 an închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, astfel cum a fost modificată şi rămasă def.la 16.06.2011 prin dec. pen.726/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare , sporită la 1 an şi 3 luni închisoare.
A menţinut dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A redus durata termenului de încercare de la 4 ani la 3 ani şi 3 luni calculat conform art. 82 Cod penal.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive pentru perioada 02.11.2009-12.03.2010, respectiv durata reţinerii de 24 de ore menţionată în sentinţa penală nr.174/2011 a Judecătoriei Alba Iulia.
