Apel declarat de procuror în favoarea inculpatului – Incălcarea principiului „non reformatio in pejus”. Abuzuri


principiului „non reformatio in pejus”.

In apelul declarat de procuror în favoarea

inculpatului,

instanţa de apel nu poate agrava situaţia acestuia

prin

stabilirea unei pedepse mai mari decât cea la care

fusese

condamnat anterior în primul ciclu procesual.

(Curtea de Apel Piteşti – secizia penală

nr.574/R din 28 octombrie 2008).

In prima etapă, prin sentinţa penală nr.135 din 6 iunie 2007,

pronunţată de Judecătoria Bălceşti, inculpatul a fost condamnat la 3 luni

închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.136 din Legea

nr.295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, cu aplicarea art.74

lit.c teza II şi art.76 lit.d Cod penal.

In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată

a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Apelurile formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bălceşti şi inculpat împotriva acestei sentinţe au fost admise de

Tribunalul Vâlcea, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre

rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Apelul parchetului a vizat, la acel moment, doar înlăturarea

aspectului de nelegalitate privind calculul termenului de încercare,

respectiv 2 ani şi 6 luni, în loc de 2 ani şi 3 luni, cât era corect, potrivit

legii.

Cu toate acestea, rejudecând cauza şi reţinând aceeaşi situaţie

de fapt şi aceeaşi încadrare juridică, Judecătoria Bălceşti, prin sentinţa

penală nr.38 din 22 februarie 2008, l-a condamnat pe inculpat la o

pedeapsă de 6 luni închisoare, în condiţiile art.81 Cod penal.

Impotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a

fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr.86/A din 28 mai 2008,

pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului

de a face uz de armă a fost dovedită fără nici un dubiu, fiind recunoscută

chiar de către acesta.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul,

susţinând că în mod greşit prima instanţă, rejudecând cauza ca urmare a

propriului său apel, i-a stabilit o pedeapsă mai mare decât cea stabilită în

primul ciclu procesual.

Prin decizia penală nr.574/R din 28 octombrie 2008,

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul inculpatului, s-a

casat atât decizia cât şi sentinţa penală nr.38 din 22 februarie 2008 a

Judecătoriei Bălceşti şi, rejudecând, în baza art.136 din Legea

nr.295/2004, cu aplic.art.74 şi 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul

la 3 luni închisoare.

In conformitate cu art.81 şi 82 Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3

luni, şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art.83 Cod penal.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, în mod corect curtea a constatat că,

deşi în primul ciclu procesual inculpatul a fost condamnat la 3 luni

închisoare, iar în apelul său şi al parchetului declarat în favoarea sa, s-a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea înlăturării nelegalităţii

cu privire la stabilirea cuantumului termenului de încercare, în cel de-al

doilea ciclu procesual i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni, deci mai mare

decât pedeapsa de 3 luni aplicată anterior.

Curtea a apreciat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare mai mare

decât cea aplicată în primul ciclu procesual, a fost încălcat principiul non

reformatio in pejus, instituit în favoarea părţii care în calea sa de atac a

obţinut desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare

(art.372 Cod procedură penală).