Art. 159 alin.(3) NCP. Ineficienţă faţă de dispoziţiile Deciziei nr. 1470/08.11.2011
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, decizia nr. 1070 din 26 noiembrie 2014
Asupra apelului penal de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 73 din 3 iulie 2014 pronunţată în dosarul nr. …/2013 a Judecătoriei Beclean, în baza disp. art. 386 alin. 1 NCPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 şi 2 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1969) în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 şi 3 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal.
In baza disp. art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. „g” NCPP coroborate cu disp. art. 231 alin. 2 din Noul Cod penal, a fost încetat procesul penal îndreptat împotriva inculpatului F.G. … – pentru comiterea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 şi 3 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, ca urmare a împăcării cu partea vătămată SC F.D.E.E.D.T.N. SA – cu sediul în mun. Cluj-Napoca, …, jud. Cluj.
S-a luat act că inculpatul a acoperit integral prejudiciul cauzat părţii civile SC F.D.E.E.D.T.N. SA.
A fost obligată partea vătămată şi inculpatul la plata sumei de câte 250 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean înregistrat sub nr. …/P/2013 şi la această instanţă sub nr. de mai sus, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 şi 2 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare că, la data de 29.03.2013, în baza sarcinilor de serviciu, angajaţii părţii vătămate SC F.D.E.E.D.T.N. SA, respectiv martorii S.Z.T., R.I.O. şi P.T. – electricieni – s-au deplasat în satul …, comuna … pentru a verifica şi a înlocui contoarele electrice ale cetăţenilor abonaţi. Drept urmare, prepuşii părţii vătămate au ajuns (orele 15:00) la imobilul cu nr. administrativ 174 în satul …, proprietatea inculpatului F.G., locaţie unde au găsit-o doar pe soţia acestuia, martora F.M. care a motivat că nu le poate permite accesul în întrucât imobilul este încuiat, iar cheia se află la soţul său – inculpatul F.G. – ce era plecat în comună. Sub pretextul că merge în vecini să dea telefon după soţul ei inculpat, martora a plecat de acasă – cu toate că avea la dispoziţie terminalul telefonic fix, proprietate personală şi aflat în stare de funcţionare (pentru că anterior sosirii, electricienii au apelat-o) – timp în care, angajaţii părţii vătămate au văzut privind din exteriorul casei, pe un geam, că, în holul casei era amplasat un radiator în funcţiune, iar din tabloul electric montat pe perete ieşea un cablu care intra în partea de jos a contorului de măsurare a consumului de energie electrică (tabloul electric cu cele 4 siguranţe fiind montat deasupra contorului). Intrucât a fost evident pentru cei trei electricieni că este vorba despre o instalaţie de sustragere a energiei electrice necontorizată, aceştia au sesizat organele de poliţie, care s-au prezentat de îndată la faţa locului şi au constatat cele expuse anterior.
S-a mai reţinut în actul de sesizare că, prin orificiul creat de un geam aflat pe peretele nordic al casei de locuit, în poziţie întredeschis, ieşea un cablu electric cu izolaţie de culoare albă care se termina în incinta unui atelier de forjă improvizat în gospodărie şi care avea instalat în capăt, o priză. S-a stabilit că, prin introducerea conductorului în contorul de măsurare a consumului de energie electrică, nu s-a mai înregistrat pe contor energia utilizată de către abonatul – inculpat, care deţinea la acea dată în gospodărie, diferite aparate şi scule electrice (aparat de sudură artizanal, polizor, radiator electric, circulă, abric, moară, compresor, miniabric, două maşini de găurit, flex, frigider, cuptor cu microunde, plasmă TV-LG) şi două becuri de iluminat (f. 18).
S-a mai menţionat în actul de sesizare că, întrucât prejudiciul cauzat i-a fost acoperit integral (prin plata c/v energiei sustrase), partea vătămată nu a formulat petenţii civile în cauză.
Deşi legal citată, partea vătămată nu şi-a desemnat reprezentant in instanţă, însă prin scriptul depus la dosar (fil. 87 din dosar) a arătat că s-a împăcat cu inculpatul, în sensul disp. art. 231 Cod penal, inculpatul acoperind prejuridiul cauzat prin fapta sa.
Prezent în instanţă la termenul de judecată din data de 22.05.2014, inculpatul a arătat că doreşte să se împace cu partea vătămată raportat la acoperirea integrală a prejudiciului.
Totodată, prin apărător ales – av. … – în virtutea disp. art. 5 din Noul Cod penal, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 şi 2 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1969) în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 şi 3 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 19.06.2014, s-a prezentat în instanţă inculpatul, ocazie cu care a declarat că între el şi partea vătămată a survenit împăcarea, solicitând încetarea procesului penal (susţinerile inculpatului referitoare la împăcarea cu partea vătămată fiind confirmate prin înscrisul depus de partea vătămată – f. 87).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit disp. art. 159 alin. 1 din Noul Cod penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, dacă legea prevede în mod expres această posibilitate.
Potrivit disp. art. 159 alin. 1 din Noul Cod penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, dacă legea prevede în mod expres această posibilitate.
Potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. «g » NCPP, împăcarea părţilor este una dintre situaţiile în care exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, între părţi a survenit împăcarea şi raportat la disp. art. 5 din Noul Cod penal, în baza disp. art. 386 alin. 1 NCPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 şi 2 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1969) în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 şi 3 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal.
Având în vedere manifestarea de voinţă exprimată prin reprezentant legal de către partea vătămată şi personal de către inculpat, în baza disp. art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. „g” din Noul Cod de procedură penală, va lua act de această manifestare, sens în care s-a dispus încetarea procesului penal îndreptat împotriva inculpatului F.G., ca urmare a împăcării cu partea vătămată SC F.D.E.E.D.T.N. SA.
Totodată, raportat la susţinerile părţii vătămate şi având în vedere disp. art. 19 şi urm. NCPP, s-a luat act că inculpatul a acoperit integral prejudiciul cauzat părţii civile SC F.D.E.E.D.T.N. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. F.D.E.E.D.T.N. SA -SUCURSALA BISTRIŢA, solicitând admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei Judecătoriei Beclean şi în fond, rejudecând dosarul, a se dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului F.G., iar sub aspectul laturii civile, obligarea exclusivă a acestuia la plata cheltuielilor judiciare atât în faţa primei instanţe, cât şi a celei de apel.
În motivarea apelului, se învederează că împăcarea a intervenit în timpul judecării cauzei, în faţa instanţei de fond, condiţii în care inculpatul trebuia să suporte exclusiv plata cheltuielilor judiciare. Mai mult, arată partea civilă că deşi s-au împăcat sub aspect civil, inculpatul plătind prejudiciul în valoare de 4.655,46 lei, ei solicită în continuare tragerea la răspundere penală a acestuia.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean din 8.11.2013, a fost trimis în judecată inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 şi 2 C.P., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.P., iar în şedinţa publică din 19.06.2014, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii imputate acestuia, în infracţiunea de furt prev. de art.
228 alin. 1 şi 3 din NCP, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din NCP, apreciind că Noul Cod penal este o lege mai favorabilă care permite conform art. 231 alin. 2 C.P. împăcarea părţilor şi încetarea procesului penal.
Raportat la scriptul depus de către partea civilă S.C. F.D.E.E.D.T.N. SA -SUCURSALA BISTRIŢA, la fila nr. 87 din dosarul instanţei de fond, de unde reiese fără echivoc că inculpatul a recuperat integral prejudiciul, intervenind astfel împăcarea între acesta şi apelantă, prima instanţă în mod judicios, a luat act de această manifestare de voinţă, încetând procesul penal conform art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit.g C.pr.pen., rap. la art. 231 alin.2 NCP.
Potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. «g» NCPP, împăcarea părţilor este una dintre situaţiile în care exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Raportat la aceste dispoziţii legale enunţate, este evident că inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere penală, câtă vreme părţile s-au împăcat necondiţionat în faţa Judecătoriei Beclean, ca efect al plăţii integrale a prejudiciului cauzat apelantei.
Cu privire la suportarea cheltuielilor judiciare de către partea vătămată şi inculpat, conform art. 275 pct.2 lit.d C.pr.pen. (în caz de împăcare) raportat la dispoziţiile art. 159 alin.3 NCP, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8.11.2011, s-a stabilit că dispoziţiile procesuale (în speţă ale art. 320 ind. 1 C.proc.pen.) sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, instanţele trebuind să aplice aceste prevederi legale pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, fără a avea în vedere drept criteriu – data sesizării instanţei (înainte de adoptarea Legii 202/2010 şi după intrarea acesteia în vigoare, ulterior datei de 25 noiembrie 2010) – speţa analizată în această decizie-.
În esenţă, s-a stabilit că „disp. art. 320 ind. 1 alin. 1 Cod proc.pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că infracţiunea a fost comisă de inculpatul F.G. în perioada 5 martie 2013-29 martie 2013, dar rechizitoriul (8.11.2013) şi sesizarea instanţei s-a realizat la 20.11.2013, deci sub imperiul vechiului Cod penal, primul termen de judecată fiind fixat la 23.01.2014, când era în vigoare tot vechiul Cod penal.
Curtea apreciază că soluţia Judecătoriei Beclean, de obligare la plata cheltuielilor judiciare, atât pe inculpat cât şi pe partea vătămată conform art. 275 alin. 2 lit.d C.pr.pen., aceştia împăcându-se în cursul judecăţii, este întemeiată şi justificată de dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale 1470 din 8.11.2011, pe deplin aplicabile la speţa de faţă, întrucât prevederile ce guvernează desfăşurarea procesului penal, fiind de imediată aplicare sunt mai favorabile. Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere mai multe elemente: cuantumul pedepsei, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la tentativă, recidivă.
In cazul de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel că, până la soluţionarea definitivă a dosarului, va beneficia de judecarea procesului potrivit legii mai favorabile, conform art. 5 NCP. Prin adoptarea deciziei Curţii Constituţionale s-a dorit înlăturarea discriminării şi a încălcării principiului egalităţii de tratament faţă de inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, într-o atare situaţie fiind incident principiul legii penale mai favorabile.
Curtea reţine că, faţă de decizia Curţii Constituţionale mai sus citată, este nedrept ca instanţele să considere că împăcarea ar produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, în situaţiile în care infracţiunile au fost comise sub legea veche, sesizarea instanţelor a avut loc tot sub aceste dispoziţii, dar judecarea efectivă intervine după intrarea în vigoare a noilor prevederi legale penale şi procesual penale, când obligatoriu, este cunoscut că trebuie să primească recunoaştere deplină – aplicarea legii penale mai favorabile-, nefind permis ca inculpaţii să fie discriminaţi şi să se încalce egalitatea de tratament de care trebuie să beneficieze toţi cetăţenii în faţa justiţiei.
În consecinţă, prevederile art. 159 alin. 3 NCP, au eficienţă doar pentru cauzele care se vor instrumenta şi vor fi pe rolul instanţei începând cu 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a Noilor Coduri penal şi procesual penal, deci pentru viitor.
Câtă vreme în speţa de faţă, infracţiunea a fost comisă în anul 2013, rechizitoriul şi sesizarea judecătoriei au avut loc în noiembrie 2013 şi ianuarie 2014, judecarea situându-se pe parcursul lunilor aprilie-iulie 2014, în dosar trebuie să primească eficienţă, aplicarea legii penale mai favorabile, art. 5 NCP şi să se aprecieze raportat la disp. art. 1470/2011 a Curţii Constituţionale că împăcarea este posibilă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Pe cale de consecinţă, este legală şi temeinică conform art. 275 alin.2 lit.d C.pr.pen., obligarea la plata cheltuielilor judiciare, atât a inculpatului cât şi a părţii vătămate în caz de împăcare.
Aşadar, se va respinge ca nefondat apelul părţii civile în baza art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Va obliga pe apelantă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, conform art. 275 alin. 2 C.pr.pen. (Judecător Delia Purice)