Neconcordanţa dintre minuta şi dispozitivul hotărârii constituie caz de desfiinţare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 320 din 22.09.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii G.I., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 2 lit. a, c şi d Cod penal şi la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. 1 Cod penal, dispunându-se executarea pedespei de 5 ani închisoare, şi Ş.V., la o pedeapsă de
5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a, b şi d Cod penal, pentru ambii inculpaţi cu aplicarea art. 71-64 Cbd penal.
S-a menţinut starea de arest şi s-a deduf prevenţia de la 21.10.1997, la zi.
S-au interzis inculpaţilor drepturile pe timp de 2 ani după executarea pedepselor.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 20/21.10.1997 pe Bd. luliu Maniu, inculpatul G., înarmat cu un pistol cu gaze, a ameninţat şi lovit pe partea vătămată T.M., încercând să o deposedeze de lanţul de aur pe care îl purta la gât.
împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
în motivarea apelului, parchetul invocă neconcordanţa între minuta scrisă şi dispozitivul sentinţei penale apelate, şi greşita reţinere a stării de recidivă pentru inculpatul Ş.V.
Examinând motivele de apel invocate, în raport cu probele dosarului, Curtea constată că atât apelul parchetului, cât şi cele ale inculpaţilor sunt fondate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează să le admită ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 309 Cod procedură penală, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Din dispozitivul hotărârii lipsesc însă menţiunile privitoare la drepturile interzise inculpaţilor după executarea pedepselor, luarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 116 Cod penal, aplicarea măsurii confiscării speciale, conform art. 118 lit. d, obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare, indicarea căii de atac şi menţiunea pronunţării sentinţei în şedinţă publică.
în materie penală, dispozitivul este cel care se execută, iar neconsemnarea unor menţiuni obligatorii, deşi existente în minută, echivalează cu o nepro- nunţare pe aceste aspecte.
Faţă de cele de mai sus, Curtea va dispune desfiinţarea sentintei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Este fondată şi critica parchetului privind greşita reţinere a stării de recidivă a inculpatului Ş.V., urmând ca prima instanţă să se pronunţe cu ocazia rejudecării şi cu privire la acest aspect.
Se va dispune menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 67/1999) NOTA: Soluţia nu este corectă.
într-adevăr, dispoziţiile art. 309 Cod procedură penală prevăd că rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii, însă, în acelaşi timp, art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală stabileşte clar situaţiile în care instanţa de apel dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă. Neconcordanţa între minuta şi dispozitivul hotărârii nu figurează între cazurile expres prevăzute de lege în care se dispune desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Ca atare, instanţa de apel trebuia să procedeze, potrivit dispoziţiilor art. 345 Cod procedură penală, la o nouă judecată în fond şi să insereze în dispozitivul deciziei toate menţiunile omise de prima instanţă. Trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru motivele arătate, nu face decât să tergiverseze soluţionarea cauzei ca şi producerea de cheltuieli inutile. (Judecator Sofica Dumitrascu – sectia I penala CAB)
