Echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei omisiunea pronunţării primei instanţe, cu privire la o parte din infracţiunile ce compun concursul real de infracţiuni ce se reţine în sarcina inculpatului trimis în judecată.
Prin sentinţa penală nr. 359 din 11.11.1998 a Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 109 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul minor P.l. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176
lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, la o pedeapsă de 20 de ani închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că, în seara zilei de 12.04.1995, inculpatul P.I., aflat în locuinţa victimei A.F., cetăţean străin, situată în strada Dristor, sectorul 3, a lovit victima cu un cuţit şi cu un topor, lovituri ce au determinat decesul acesteia, sustrăgând ulterior bunuri şi valori, inclusiv un autoturism marca Dacia 1310, pe care l-a condus pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, după care l-a abandonat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o ca nelegală, pentru nepronunţarea cu privire la totalitatea infracţiunilor imputate şi descrise prin rechizitoriul scris.
Critica invocată este fondată.
Indubitabil, omisiunea primei instanţe, prin nepronunţarea cu privire la infracţiunile de tâlhărie în dauna avutului privat şi, respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permisul legal de conducere, echivalează cu o nepronunţare asupra fondului cauzei deduse judecăţii.
Aceasta întrucât instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat numai pentru una din infracţiunile ce compun concursul real în sensul dispoziţiilor art. 33 lit. a Cod penal, de infracţiuni cu care a fost învestită prin rechizitoriul scris al procurorului. (Judecator Iulian Dragomir – Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 71/1999)
