Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 298 din data de 04.11.2014
Dosar nr. XXXX/222/2014 ordin de protecție
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de :
Procuror –
Decizia civilă nr. XXX A
La ordine judecarea apelului civil formulat de pârâtul apelant C. C., în contradictoriu cu reclamanta intimată B. S. A. împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/222/2014 al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect, ordin de protecție. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul apelant, asistat de avocat C. A. și reclamanta intimată
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care :
S-a procedat la identificarea reclamantei intimate B. S. A., care se legitimează cu C.I. seria X.T. nr. XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXXX și domiciliază în mun. Dorohoi str. X nr. Y, bl.Z, ap. T, jud. Botoșani și la ascultarea acesteia, susținerile sale fiind consemnate în proces verbal aparte, atașat la dosarul cauzei.
Instanța din oficiu pune în discuție recalificarea căii de atac din recurs în apel. Având în vedere dispozițiile art. 457 alin. 4 din Legea 138/2014, potrivit căruia atunci când instanța dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunțării încheierii, pentru părțile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părțile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege” pune în discuție necesitatea acordării unui termen pentru declararea/motivarea apelului.
Reprezentanta pârâtului arată că a considerat calea de atac fiind recurs în conformitate cu Legea 217/2003.
Reclamanta lasă la apreciere calificarea cererii.
Instanța în baza art. 7 al. 2 din Legea 76/2012 califică drept apel calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
Părțile prezente arată că își însușesc părerea potrivit căreia calea de atac este apelul și nu doresc acordarea unui termen pentru a face referiri cu privire la calea de atac recalificată. Se ia declarație reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Avocat C. A. pentru pârâtul apelant arată că prima instanță trebuia să dea valoare probatoriului administrat în cauză, în special față de declarațiile martorilor solicitați de reclamantă, având în vedere că martora B. D. a formulat plângere penală împotriva apelantului iar martora V. V.este concubina lui U. S., față de care apelantul a formulat plângere penală pentru loviri și alte violențe, declarații care ar trebui îndepărtate ca fiind părtinitoare. Prin urmare, față de această situație, raportat la cei doi martori consideră că se află sub exigențele art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod proc. civilă. A mai arătat că întrucât minorii se află în întreținerea intimatei prin emiterea ordinului de protecție s-a îngrădit posibilitatea acestuia de a vedea minorii și nu s-a arătat modalitatea în care apelantul ar putea lua legătura cu minorii în viitor.
Reclamanta intimată învederează faptul că apelantul nu este în dușmănie cu martora V. V. și că poate lua legătura cu minorii prin fratele ei.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
T R I B U N A L U L
Asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi sub nr. XXXX/222/2014 din xx.xx.xxxx, reclamanta B. S. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție pentru obligarea pârâtului să nu se apropie la o distanță mai mică de 50 m de dânsa, de domiciliu și reședință și să i se interzisă orice contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, pentru o perioadă de 6 luni.
În motivare a arătat că în seara zilei de xx.xx.xxxx în jurul orelor 22,00 fiind în stare de ebrietate, pârâtul a amenințat-o prin telefon că vine să o omoare și că îi dă foc la casă iar o oră mai târziu împreună cu alte două persoane au cu o mașină pe care a parcat-o în apropierea locuinței sale, continuând să o sune și solicitându-i să vină la el. A arătat că pârâtul a amenințat-o din nou în zilele de xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx și xx.xx.xxxx iar în data de xx.xx.xxxx în jurul orelor 23,15 a intrat în locuința sa având o rangă în mână, i-a adresat cuvinte jignitoare și a amenințat-o că o va lovi, fiind nevoită să părăsească locuința și să fugă la un vecin de unde a apelat serviciul 112.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a arătat că nu a agresat-o niciodată verbal sau fizic pe reclamantă, aceasta formulând prezenta acțiune din cauza refuzului său de a-și da acordul ca aceasta să plece împreună cu cei doi minori în străinătate.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și martori și a solicitat relații de la Postul de Poliție Cristinești.
Prin sentința civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Dorohoi a admis cererea formulată, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, de către reclamanta B. S. A. cu domiciliul în mun. Dorohoi str. X nr.Y, bl.Z, ap.T, jud. Botoșani și reședința în sat DragA., com. Cristinești, jud. Botoșani în contradictoriu cu pârâtul C. C. cu domiciliul în sat Dumeni, com.George Enescu jud. Botoșani, și în consecință emite următorul ordin de protecție:
A obligat pârâtul C. C. să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamanta B. S. A. și față de domiciliul și reședința acesteia, menționate mai sus.
A interzis pârâtului să aibă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta B. S. A..
Aceste masuri au caracter provizoriu și se iau pe o durata de 6 (șase luni) de la data pronunțării prezentei hotărâri.
S-a atras atenția pârâtului că încălcarea măsurilor prevăzute în prezentul ordin constituie infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
S-a dispus comunicarea, de îndată, a prezentei hotărâri Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani – Poliția Municipiului Dorohoi, în vederea punerii în executare, hotărârea fiind executorie, fără somație și fără trecerea unui termen.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx a fost desfăcută căsătoria părților prin acordul acestora, locuința minorilor C. M. A. și C. M. F. fiind stabilită la reclamanta B. S. A., în prezent, aceasta împreună cu cei doi minori locuind în satul Dragalina, com. Cristinești, jud. Botoșani.
Din declarațiile martorilor B. D. și V. V.Gabriela s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2014, în mai multe rânduri, pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că o va omorî totul culminând cu cele petrecute la data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 23,00 atunci când pârâtul având o rangă asupra sa a intrat în locuința reclamantei și a amenințat-o, reclamanta fiind nevoită să se refugieze la o vecină.
A reținut instanța că pentru fapta din xx.xx.xxxx reclamanta a depus plângere penală, aceasta făcând obiectul dosarului penal nr. XXXXX/2014.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 “persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, sa emită un ordin de protecție, prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre masurile..”; enumerate la alin. a-h.
În art. 3 din aceeași lege este definita noțiunea de violenta în familie ca fiind “orice acțiune sau inacțiune intenționata, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestata fizic sau verbal, săvârșita de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate”;.
Din aceste dispoziții rezulta ca violenta în familie poate fi manifestata fizic cât si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferințe “fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice”; Astfel, în art. 4 se precizează ca violența în familie se manifesta atât fizic (prin “vătămarea corporala ori a sănătății prin lovire) cât și verbal (prin “adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare”;), psihologic (“prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihica în orice mod și prin orice mijloace.
În consecință, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei drept pentru care l-a obligat pe pârât să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamantă și față de domiciliul și reședința acesteia, menționate mai sus și i-a interzis să aibă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta B. S. A..
Împotriva sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a formulat cerere de recurs pârâtul C. C..
A arătat că, solicită modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea ordinului de protecție motivat de faptul că instanța trebuia să dea valoare probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiilor martorilor.
A susținut că, la pronunțarea hotărârii nu s -a ținut cont de faptul că martora B. D. se află în dușmănie cu pârâtul. Astfel, chiar din declarația dată la xx.xx.xxxx, aceasta a arătat că a formulat plângere datorită unor evenimente împotriva pârâtului.
A arătat că și martora V. V. G. a avut o declarație subiectivă, deoarece aceasta este concubina numitului U. S., împotriva căruia, el pârâtul, a formulat plângere penală, pentru loviri și alte violențe.
A invocat dispozițiile art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă și faptul că prima instanță și-a format convingerea doar prin analizarea celor două declarații cu nesocotirea dispozițiilor art. 264 Cod procedură civilă, fără a avea în vedere probele în ansamblul lor.
A mai susținut pârâtul că, relatările reclamantei nu corespund adevărului iar ordinul de protecție este o măsură drastică care ar putea fi luată împotriva unei persoane ce pune în pericol integritatea fizică, psihică, ori libertatea printr-un act de violență.
Mai mult, prima instanță, nu a stabilit modalitatea în care ar putea să viziteze cei doi minori conform programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. XXXX/01.11.2013.
La termenul din xx.xx.xxxx, reprezentanta pârâtului a arătat că, a promovat calea de atac sub denumirea de recurs, deoarece a avut în vedere prevederile Legii nr. 217/2003 astfel cum a fost modificată.
Prin sentința civilă nr. XXXX /xx.xx.xxxx prima instanță de judecată a indicat calea de atac ca fiind cea a recursului, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012, privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, potrivit cărora dispozițiile alin. 1 se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este “supusă recursului”; sau că “poate fi atacată cu recurs”; ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, instanța a calificat cererea ca fiind apel.
Prezente la termenul de judecată din xx.xx.xxxx, părțile au arătat că renunță la termenul de 3 zile în care ar putea declara o nouă cale de atac, aceea a apelului, pârâtul arătând că înțelege să mențină aceleași motive ca cele cuprinse în cererea de recurs iar reclamanta arătând că nu înțelege să formuleze calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx.
Părțile în apel nu au adus completări față de probatoriul administrat la prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va reține că cererea de apel este nefondată, urmând să o respingă din următoarele motive:
Este adevărat că prin reglementarea sa Legea nr. 217/2003, stabilește că judecarea cauzelor în care se solicită emiterea unui ordin de protecție se judecă după procedură urgentă, însă cu respectarea procedurii prevăzută de Codul de procedură civilă.
Prima instanță de judecată, prin modalitatea în care a încuviințat administrarea probelor și a apreciat în legătură cu valoarea acestora, nu a încălcat vreo normă procedurală civilă și nici principiul contradictorialității la care face referire apelantul prin cererea sa.
Astfel, pârâtul a depus întâmpinare (filele 20-23 fond) și a solicitat audierea martorilor M. M., S. G. și I. M., iar conform încheierii de ședință din xx.xx.xxxx, s-a încuviințat audierea a doi martori propuși de reclamantă și a doi martori propuși de către pârât.
Martorii au fost audiați la termenul din xx.xx.xxxx (filele 37 – 40 dosar) iar față de depozițiile acestora, în mod corect prima instanță a apreciat că în cursul lunii septembrie 2014 în mai multe rânduri pârâtul a amenințat-o pe reclamantă, totul culminând cu cele petrecute la data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 23 atunci când pârâtul având o rangă asupra sa , intrând în locuința reclamantei a amenințat-o pe aceasta, reclamanta fiind nevoită să se refugieze la o vecină.
Nu pot fi primite susținerile apelantului în legătură cu luarea în considerare a declarațiilor martorilor B. D. și V. V. G., câtă vreme depozițiile acestora redau aspecte concrete delimitate în mod clar în spațiu și timp în legătură cu evenimentele din data de xx.xx.xxxx, iar nu aspecte generale în legătură cu manifestările pârâtului.
Mai este de remarcat că, plângerea penală la care face referire pârâtul (fila 43 dosar ) a fost depusă după data de xx.xx.xxxx ulterior momentului la care martorul a fost propus și a fost încuviințată audierea acestuia. Demersul făcut de către pârât, anume formularea plângerii penale, nu poate conduce în mod direct la concluzia că martorul s-ar fi aflat în dușmănie cu pârâtul sau că ceea ce a declarat ar fi lipsit de veridicitate. Într-o altfel de apreciere s-ar ajunge la situația în care prin formularea unei plângeri împotriva unei persoane care a fost propusă și urmează a fi audiată ca martor această persoană să poată fi exclusă dintre cele ce pot fi audiate, putând fi astfel înlăturată tocmai depoziția unei persoane care ar face parte dintre cele care au fost de față și ar putea prezenta aspecte relevante în legătură cu susținerile părților.
Nici motivul invocat de către apelant în legătură cu modalitatea de vizitare a minorilor conform programului de vizită stabilit conform sentinței civile nr. XXXX/01.11.2013, nu poate fi primit câtă vreme instanța s-a pronunțat asupra cererii ce a format obiectul cauzei, nefiind învestită cu o solicitare din partea pârâtului, nici pe calea cererii reconvenționale, nici pe calea apărărilor formulate în legătură cu modalitatea de vizitare al celor doi minori.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va respinge cererea de apel și va păstra sentința civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Califică drept apel calea de atac formulată de pârâtul C. C..
Respinge ca nefondată cererea de apel formulată de pârâtul C. C., domiciliat în sat Dumeni, com.George Enescu, jud. Botoșani, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. S. A., cu domiciliul procesual ales în sat Dragalina, com. Cristinești, jud. Botoșani, împotriva sentinței civile nr. XXXX din data de xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică în data de xx.xx.xxxx.
Președinte, Judecător, Grefier,
