Echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, sub aspectul laturii civile, situaţia în care, pentru partea vătămată, cu discernământul faptelor sale abolit, era necesară instituirea unei curatele, spre a-i fi apărate interesele în mod corespunzător.
Prin sentinţa penală nr. 8/1998 a Tribunalului Teleorman, au fost condamnaţi inculpaţii B.M. şi B.N., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod penal, la pedepse de 8 ani închisoare, şi, respectiv, 9 ani închisoare.
S-a retinut în fapt, că, în seara zilei de 22.06.1997, inculpaţii au întreţinut raporturi sexuale cu victima E.P., în contra voinţei acesteia, prin violenţă şi ameninţări.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând-o, ca nelegală, sub mai multe aspecte, pe latura civilă, şi, respectiv, pentru lipsa procedurii de citare a părţii vătămate la data soluţionării cauzei.
Critica invocată, sub aspectul laturii civile, este fondată. S-a reţinut, de către Curte, omisiunea instanţei de fond – faţă de situaţia că victima are discernământul faptelor sale abolit, certificată prin raportul de expertiză medico-legală efectuată în cauză, în instituirea unei curatele, în condiţiile art. 152 Codul familiei, întrucât este o persoană aflată într-o situaţie specială, ce nu poate să-şi apere interesele, în condiţii satisfăcătoare.
Deşi a fost desemnat un avocat din oficiu (care nu putea reprezenta partea vătămată), acesta, la data soluţionării cauzei, nu a fost prezent.
Cauza a fost soluţionată, în consecinţă, cu lipsă de procedură cu partea vătămată, deoarece, în atare situaţie, nu mai are aplicabilitate art. 291 Cod procedură penală, avându-se în vedere situaţia specială în care se afla, astfel că nu putea avea reprezentarea termenului în cunoştinţă.
Nu are relevanţă consemnarea susţinerilor soţului părţii vătămate, într-o încheiere de şedinţă, în sensul neconstituirii de parte civilă, întrucât nu sunt respectate dispoziţiile legale în materie de reprezentare.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 62/1999) NOTA: Soluţia adoptată este corectă, cu amendamentul că, în ipoteza în care avocatul desemnat din oficiu pentru victima lipsită de discernământ era prezent la data soluţionării cauzei, acesta o putea reprezenta, aşa cum statuează in terminis, dispoziţiile art. 174 alin. 3 Cod procedură penală. (Judecator Iulian Dragomir – Sectia a II-a penala)
