Judecata, în toate treptele, nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului aflat în stare de deţinere.
Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie şi în cazul în care este arestat în altă cauză.
(Secţia penală, decizia nr. 2439 din 15 mai 2001)
– Extras –
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr. 179/S/2000, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul D.C. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute în art. 215 alin. 1, 4 şi 5 C. pen. şi a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive.
Prin decizia penală nr. 194/A din 4 octombrie
2000, Curtea de Apel Braşov a admis apelul procurorului şi a înlăturat dispoziţia privind deducerea perioadei de arestare preventivă, cu motivarea că inculpatul nu a fost arestat în cauza de faţă.
Apelul inculpatului a fost respins.
Inculpatul a declarat recurs, motivând că apelul său a fost judecat în lipsa sa, el fiind arestat în altă cauză şi nu a fost adus în faţa instanţei la judecarea apelurilor.
Recursul este fondat.
Din partea introductivă a deciziei rezultă că la data judecării apelului inculpatul, deşi se afla arestat în altă cauză, nu a fost adus la judecată.
Art. 314 C. pr. pen. prevede că judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului când acesta se află în stare de deţinere, aducerea sa la judecată fiind obligatorie.
Potrivit art. 197 alin. 2 din acelaşi cod, dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului când prezenţa sa este obligatorie potrivit legii sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ce nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare din oficiu de instanţă.
în consecinţă, recursul declarat de inculpat a fost admis şi s-a trimis cauza la curtea de apel pentru rejudecarea apelurilor.
