Potrivit art.372 alin.1 C.pr.pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, potrivit principiului non reformatio in peius.
Prin sentinţa penală nr.393/20.03.2000, Judecătoria sectorului 1 l-a condamnat pe inculpatul P.A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.208 alin.1 – 209 lit.g şi i C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
în fapt, s-a reţinut că la data de 21 decembrie 1999, inculpatul a pătruns de mai multe ori prin efracţie, în locuinţa părţii vătămate R.R.F., de unde a sustras mai multe bunuri.
Apelul declarat de inculpat a fost admis prin decizia penală 725/A din 19.05.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a ll-a penală, computându-se prevenţia inculpatului de la 25 decembrie 1999 la zi, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.A., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului a fost admis, dar pentru alte considerente.
Astfel, prima instanţă a dedus prevenţia inculpatului de la 15 decembrie 1999 la zi, respectiv 20.03.2000, iar instanţa de control judiciar, în apelul inculpatului, a dedus prevenţia la zi, respectiv 19.05.2000.
în acest mod, în apelul său, inculpatului i s-a agravat situaţia, încălcându-se dispoziţiile art.372 alin.1 C.pr.pen., astfel că prin admiterea recursului s-a casat decizia şi s-a menţinut sentinţa instanţei de fond.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1241/2000) NOTĂ: Prin folosirea căilor de atac se oferă posibilitatea îndreptării unor hotărâri nelegale şi netemeinice.
Prin incidenţa regulii „non reformatio in peius” se îngrădeşte posibilitatea instanţei de apel sau de recurs de a îndrepta hotărârile nelegale şi netemeinice, dacă îndreptarea lor ar crea o situaţie mai grea pentru partea care a declarat apel sau recurs. (Judecator Anca Dicu)
