Orice măsură de siguranţă, inclusiv obligarea la tratament medical este o sancţiune de drept penal, cu caracter coercitiv, de natură a aduce o restrângere a libertăţii persoanei.
în aceste condiţii, dacă, în apelul inculpatului instanţa ar lua această măsură de siguranţă ar fi încălcat principiul non reformatio in peius, înscris în art. 372 Cod procedură penală.
Prin sentinţa penală nr. 51/5.06.2000, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 2952/1999, în baza art. 211 lit. d şi e Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal a fost condamnat inculpatul T.N.L., la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, pe baza probelor administrate, că în seara zilei de 26.10.1999, în jurul orei 21:00, inculpatul a mers la barul din satul V., unde a consumat bere.
în bar se afla şi partea vătămată R.N., care a avut un conflict cu alte persoane.
Inculpatul a văzut că partea vătămată avea asupra sa o sumă mare de bani şi, ca urmare, s-a hotărât să o urmărească şi să-i ia banii.
Partea vătămată avea asupra sa suma de 5.000.000 lei, provenită din vânzarea unui cal şi, în jurul orei 1:00 a plecat din bar.
Inculpatul a urmărit partea vătămată până la marginea satului, a lovit-o şi i-a luat banii, după care a fugit.
Din certificatul medico-legal eliberat de I.M.L. Giurgiu rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni la nivelul feţei, produse prin lovire pentru care a avut nevoie de 5-6 zile îngrijiri medicale.
Din expertiza psihiatrică efectuată în cauză, rezultă că inculpatul are un intelect de limită prin deficit instructiv-educativ, a fost de mai multe ori internat şi prezintă întârziere mintală uşoară, cu tulburări de comportament, împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul. Apelantul inculpat a solicitat aplicarea art. 13 Cod penal, arătând că suferă de tulburări psihice.
în ce priveşte aplicarea art. 113 Cod penal se observă că nu se poate, în apelul inculpatului, să i se facă o situaţie mai grea. Orice măsură de siguranţă, inclusiv cea prevăzută de art. 113 Cod penal este o sancţiune de drept penal, cu caracter coercitiv, de natură a aduce o restrângere a libertăţii persoanei, în consecinţă, va fi respins apelul inculpatului, ca nefondat.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.535/2000) notă: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă conform deciziei nr.2316/ 2001 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia penală, prin care au fost înlăturate circumstanţele atenuante şi majorată pedeapsa la 5 ani închisoare. (Judecator Ioana Surdescu)
