Apel. Respectarea principiului aflării adevărului şi dreptului la un proces echitabil


Neadministrarea de către instanţa de apel a două probe esenţiale pentru aflarea adevărului echivalează cu încălcarea dreptului la apărare de care beneficiază inculpatul. Astfel, inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, iar pentru a fi corectate aceste deficienţe ale judecăţii în apel, se impune casarea deciziei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Secţia penală, Decizia nr. 118 din 9 februarie 2009

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, din data de 4.07.2007, emis în dosarul nr. 302/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul F.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), i) C.pen.

S-a reținut în sarcina sa că, în luna februarie 2007, a sustras, în timpul nopții și prin efracție, mai multe bijuterii din aur din posesia părții vătămate O.F.

Prin sentința penală nr. 131/08.04.2008, pronunțată în dosarul nr. 2948/290/2007, Judecătoria Reșița în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), i) C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen., a condamnat pe inculpatul F.I., la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat.

în baza art. 71 alin. (1) C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

în luna februarie 2007 inculpatul F.I. a pătruns, în timpul nopții și prin efracție, în locuința părții vătămate O.F., iar din interior a sustras mai multe bijuterii din aur, în greutate de aproximativ 700 g de aur de 14, respectiv 18 karate (K).

împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; s-a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C.proc.pen., susținându-se că nu există probe certe care să dovedească că este autorul furtului, întrucât șurubelnițele ridicate de la domiciliul său nu au făcut dovada că ar fi fost folosite în săvârșirea infracțiunii, iar din probele dosarului rezultă că alte persoane – fiul și soțul părții vătămate – ar putea fi autorii furtului. în latura civilă se susține că partea vătămată nu și-a dovedit pretențiile civile.

Prin decizia penală nr. 167/20.11.2008 a Tribunalului Caraș-Severin, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. a fost admis apelul formulat de inculpatul F.I. împotriva sentinței penale nr. 131/08.04.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2948/290/2007, pe care a desființat-o parțial, în latură civilă, în sensul că a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate contravaloarea a 200 g aur de 18 K și 480 g aur de 14 K.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele dosarului, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C.proc.pen., a constatat că apelul este fondat doar în latură civilă pentru următoarele:

în declarația dată de partea vătămată în ședința publică din 20.03.2008, s-a susținut că a avut 680 g de aur din care 200 g erau aur de 18 K, iar diferența o reprezintă aur de 14 K.

Instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a contravalorii a 200 g aur de 14 K și 480 g aur de 18 K, deci într-o proporție exact inversă, aspect care a fost îndreptat prin prezenta.

în latură penală, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită, chiar dacă acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Principala probă în acest sens este faptul că în posesia inculpatului s-au descoperit bijuterii care îi aparțineau părții vătămate, oferite de acesta spre vânzare unor persoane care au depus mărturie în dosar. Inculpatul, deși a susținut că bijuteriile le-ar fi cumpărat din Germania, nu a putut aduce nici o dovadă în acest sens.

Aceste probe coroborate cu rezultatul raportului de constatare tehnico-științifică, din care reiese că cele 5 șurubelnițe găsite la domiciliul inculpatului ar fi putut servi la forțarea geamului de la apartamentul părții vătămate, conduc la concluzia că inculpatul este autorul furtului reținut în sarcina sa, conform art. 208 alin. (1), art. 209 lit. g), i) C.pen.

împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal, casarea deciziei instanței de apel și achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C.proc.pen., deoarece fapta nu a fost săvârșită de acesta, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru administrarea probelor testimoniale solicitate în cauză.

S-a menționat în motivarea recursului că în fața instanței de apel, inculpatul prin apărător a solicitat reaudierea martorilor P.M.D. și I.D., însă în final aceste probe nu au mai fost administrate.

Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța a constatat că recursul formulat de inculpat este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond, Judecătoria Reșița, a dispus condamnarea inculpatului F.I. la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în forma prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C.pen., reținând circumstanțe atenuante facultative, și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, soluționând și latura civilă, în sensul obligării inculpatului să plătească contravaloarea a 200 g aur 14 K și 480 g de 18 K, în apel fiind modificată sentința cu privire la cantitatea de aur, fiind vorba de 200 g aur de 18 K și 480 g de 14 K.

în cursul judecării apelului formulat de către inculpat, s-a solicitat audierea martorului P.M.D., acesta fiind asociat și administrator al SC E. SRL Reșița, dorind să se dovedească că în momentul săvârșirii faptei de care este acuzat, inculpatul se afla la sediul acestei societăți comerciale, unde este angajat.

Deși s-au făcut unele demersuri pentru aducerea în fața instanței a acestui martor, nu s-a reușit acest lucru, martorul rămânând neaudiat. Acesta domiciliază în municipiul Reșița și aducerea în fața instanței a martorului este posibilă, iar depoziția acestui martor ar fi putut schimba situația inculpatului.

Instanța de apel, pentru a dovedi aceeași împrejurare, a dispus emiterea unei adrese pentru ca SC E. SRL Reșița să înainteze instanței fișa de pontaj și condica de prezență întocmită pe seama inculpatului, în luna februarie 2007, însă această societate comercială nu a răspuns la cele solicitate, iar instanța de apel a rămas în pronunțare cu cauza, nedispunând nimic cu privire la această probă, motivând rămânerea în pronunțare, cu vechimea cauzei.

Neadministrarea de către instanța de apel a două probe esențiale pentru aflarea adevărului, echivalează cu încălcarea în mod flagrant a dreptului la apărare, de care beneficiază inculpatul, acesta neavând posibilitatea să aducă aceste probe prin care a încercat să-și dovedească nevinovăția, instanța nefăcând suficiente demersuri pentru a aduce în fața instanței atât pe martorul P.M.D., cât și probele cu înscrisuri solicitate de la SC E. SRL Reșița, probe pe care se baza întreaga apărare a inculpatului.

în aceste condiții, inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil. Pentru a fi corectate aceste deficiențe constatate în cursul judecării apelului formulat de către inculpat, singura soluție este casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Caraș-Severin, care va dispune audierea martorului P.M.D., va ordona să fie trimise de către SC E. SRL Reșița documentele solicitate de către inculpat și va efectua orice altă probă care va fi necesară pentru aflarea adevărului.

Pentru toate aceste considerente, instanța a admis recursul formulat de către inculpatul F.I., a casat decizia penală recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului formulat de către inculpat, la Tribunalul Caraș-Severin.

(Judecător dr. Marian Bratiș)