C.pr.pen.art. 365
Lipsa menţiunilor din mandatul de privitor la faptul că se poate declara apel în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei nu constituie motiv pentru instanţă în a considera că apelul este declarat de inculpat peste termen.
Decizia penală nr. 39, din 15.01.2010
Prin sentinţa penală nr.74/10.04.2009 Judecătoria Sinaia, a condamnat printre alţii în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin.1 lit. g) şi i) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., pe inculpatul P.I.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza C.pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani dispusă anterior, faţă de acesta, prin sentinţa penală nr. 2501/30.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti care a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani mai sus menţionată, dispunând ca în final inculpatul să execute 5 ani închisoare.
S-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv.
Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, fiind obligat în final şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătoria a reţinut că, în dimineaţa zilei de 12.08.2007, în jurul orei 03.00, lucrătorii Postului de Poliţie TF Sinaia au fost sesizaţi de către numita M.F., casieră la Staţia CFR Sinaia, cu privire la faptul că între orele 02.30 – 02.50, interval în care a lipsit din birou, persoane necunoscute au pătruns în incinta casei de bilete de unde au sustras suma de 26.225 lei în numerar, reprezentând încasări din vânzarea de bilete şi două telefoane mobile mărcile Sony Ericsson T 250i şi Nokia 1110, primul telefon aparţinându-i, iar cel de-al doilea telefon fiind al colegei sale de la biroul de informaţii, V.E.
Cu ocazia examinării criminalistice au fost descoperite un nr. de 7 urme papilare pe partea exterioară a geamului de la ghişeul biroului de informaţii călători, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, efectuat în cauză, s-a reţinut că trei dintre acestea au fost create de numitul P.I.A, identificarea fiind facilitată de faptul că inculpatul se afla în baza de date AFIS ca fiind o persoană cu antecedente penale.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a declarat apel ( la data de 29.07.2009 ) peste termen inculpatul P.I.A., criticând-o pentru faptul că nu a participat la nici o şedinţă de judecată în primă instanţă, iar hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, motiv pentru care solicită admiterea apelului şi rejudecarea cauzei.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.193/5.11.2009 a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.I.A. iar apelul declarat de coinculpatul R.M.P. a fost admis, sentinţa apelată fiind desfiinţată în parte, în ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă în latură civilă, în sensul înlăturării obligării sale de la plata despăgubirilor civile către partea civilă M.F.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul P.I.A., că este tardiv deoarece nu a fost promovat în termen legal.
Susţinerea din notele scrise, că în mandatul de executare a pedepsei nu se menţionează posibilitatea exercitării apelului peste termen nu este un motiv de admitere a acestuia.
Conform dispoziţiilor art.365 C.pr.pen. apelul peste termen poate fi declarat de partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare în cel mult 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând că în mod nejustificat procesul penal a fost soluţionat de instanţa de fond în timp ce el se afla în ţară precum şi faptul că nu a avut cunoştinţă că poate declara apel peste termen, în termen de 10 zile de la încarcerare deoarece prin mandatul de executare a pedepsei nu se prevede această posibilitate.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi rejudecarea în fond a cauzei.
Analizând recursul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât şi conform art. 3859 alin. 3 C.pr.pen., curtea de apel a apreciat că această cale de atac este nefondată.
Astfel, din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost audiat în mai multe rânduri el fiind chiar şi arestat preventiv în această cauză prin încheierea nr. 8/7.11.2007 a Judecătoriei Sinaia şi liberat prin decizia Tribunalului Prahova nr.71/9.11.2007, situaţie în care nu se poate afirma că acesta nu a avut cunoştinţă de derularea procedurilor judiciare în prezenta cauză. Faptul că nu a mai locuit efectiv la domiciliul indicat în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi eventual a părăsit – ţara aşa cum susţine în cererea de recurs – denotă că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi judecării.
Ulterior acesta a fost arestat de I.P.J. Satu Mare, în baza mandatului de executare a pedepsei emis ca urmare a sentinţei Judecătoriei Sinaia.
Pe de altă parte în mod justificat instanţa de apel a arătat că apelul este tardiv deoarece inculpatul a fost încarcerat la 16.07.2009 iar apelul a fost declarat la 29.07.2009.
Faptul că în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei nu este inserată această posibilitate a declarării apelului peste termen în 10 zile de la începerea executării pedepsei nu înseamnă că obligatoriu instanţa trebuie să acorde fiecărui inculpat care declară o cale de atac, în afara termenului legal, posibilitatea ca speţa în care este implicat să fie reluată în fond.
Aceasta deoarece, pe de o parte, mandatul de executare a pedepsei cuprinde numai menţiunile prev. de art. 420 alin.1 teza a-II-a, iar pe de altă parte această facilitate acordată unei părţi care a lipsit la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare în ceea ce priveşte perioada în care poate declara apel peste termen este o excepţie şi trebuie interpretată ca atare.
Dintr-un alt punct de vedere, Curtea a constatat că inculpatului nu-i pot fi aplicate nici prevederile privind repunerea în termen deoarece nu a învederat nici un motiv care ar fi putut fi interpretat ca o cauză temeinică ce l-ar fi împiedicat să întârzie în declararea apelului. De altfel şi în această situaţie inculpatul ar fi trebuit să declare apel tot în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
