Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 10.01.2003 şi la data de 03.11.2003, reprezentând o societate comercială , inculpatul a indus în eroare părţile vătămate S. C.-C. şi I.I cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare – cumpărare autoturisme cu plata în rate, prin ascunderea situaţiei reale a autoturismelor, după care le-a menţinut în eroare cu privire la posibilitatea înmatriculării autoturismelor respective în circulaţie şi implicit a utilizării lor, cauzând astfel un prejudiciu total de 27.371 lei.
Partea vătămată I.I. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 21.800 lei, iar partea vătămată S. C.-C.s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 5500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Faţă de probatoriul administrat în cauză, în ambele faze procesuale, instanţa a constat că fapta există, a fost săvârşită de către inculpat şi constituie infracţiune.
În cursul cercetării judecătoreşti, prin înscrisurile depuse de către apărătorul ales la dosarul cauzei, inculpatul a făcut dovada achitării integrale a prejudiciului cauzat părţilor civile, împrejurare faţă care instanţa a constatat că potrivit dispoziţiilor art.741alin.1 Cod penal – care prevăd că„în cazul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (…) prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (aşa cum s-a făcut dovada în prezenta cauză penală, în cursul cercetării judecătoreşti), limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate” – şi potrivit alin.(2) al art. 741 Cod penal care prevăd că „dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale (aşa cum este cazul în speţa de faţă) – se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.
În raport de aceste prevederi legale, în vigoare pe parcursul desfăşurării prezentului proces penal şi aplicabile în speţa de faţă, conform disp.art. 13 Cod penal, având caracter de lege favorabilă pentru inculpat, instanţa a constatat că în cauza penală de faţă a devenit incidentă o cauză de nepedepsire în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Z. V.-L, trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni de „înşelăciune” prev. şi ped. de art.215 alin.1, alin.2 şi alin.3 Cod penal cu aplicarea disp.art.41 alin.2 Cod penal. Inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat părţilor vătămate prin faptele comise, aspect în raport de care instanţa a constatat că a intervenit în favoarea acestuia cauza legală de nepedepsire, prev. de art. 74 1 alin.(2) Cod penal.
Ţinând seama de faptul că acordarea beneficiului cauzei de nepedepsire este condiţionată de achitarea integrală a prejudiciului în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă – condiţie îndeplinită în speţa dată – instanţa a apreciat că se impune aplicarea cu prioritate a dispozitiilor legale care reglementează încetarea procesului penal, în condiţiile prevăzute de art.10 alin.(1) lit.i)1 din Codul de procedură penală (privind existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege). În acest context, instanţa a reţinut că din conţinutul textului legal al art.741 Cod penal, se desprinde concluzia evidentă că această reglementare a fost adoptată de legiuitor în interesul recuperării prejudiciilor cauzate prin comiterea infracţiunilor menţionate în cuprinsul art.741 Cod penal, legea recunoscând astfel dreptul inculpatului de a achita prejudiciul cauzat în schimbul acordării beneficiului cauzelor de nepedepsire sau, după caz, de reducere a pedepselor, la care se referă textul de lege menţionat anterior; totodată, instanţa a constatat că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia, conform dispozitiilor art. 13 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art.11 pct.2 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.i1) Cod procedură penală cu referire la disp. art.741 alin.2 din Codul penal completat şi modificat prin Legea nr.202/2010 şi cu aplicarea art.13 Cod penal, instanţa dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Z. V.-L., trimis în judecată prin rechizitoriul emis la data de 25.10.2010 în dosarul penal nr.2533/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru infracţiunea de „înşelăciunea” prev. şi ped. de art.215 alin.1, alin.2 şi alin.3 Cod penal cu aplicarea disp. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza disp. art.741 alin.2 şi art.91 lit.c) din Codul penal , instanţa a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei, sancţiune care se va înregistra în cazierul judiciar al acestuia.
