Nu se poate susţine că faptele inculpatului care avea în sânge o alcoolemie de 1,10% şi în aceste condiţii conducerea unui autoturism într-o parcare, lovind un alt autoturism , după care a plecat de la locul accidentului în condiţiile în care a fost rugat să rămână până la venirea poliţiei, nu constituie gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Prin sentinţa penală nr.742/22.10.2008 pronunţată de Judecătoria M.Ciuc, în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. C., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală; în baza art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.d Cod penal, acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, cu aplicarea art.33 lit.a 34 lit.b C.pen.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, cu aplicarea art.83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În fapt se arată că la data de 19.05.2007, inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice s-a urcat la volanul autoturismului, parcat pe B-dul Frăţiei din Miercurea Ciuc, cu intenţia de a muta autoturismul mai aproape de imobilul în care locuieşte el astfel inculpatul a făcut mai multe manevre pentru a scoate autoturismul cu spatele şi a lovit cu bara partea dreaptă un alt autoturism care staţiona .
Între inculpat şi proprietarul autoturismului s-a iscat o discuţie în urma căreia inculpatul a plecat de la faţa locului cu promisiunea că se va întoarce.
După circa 20 de minute inculpatul nu s-a mai întors motiv pentru care a fost anunţată poliţia, inculpatul fiind descoperit la domiciliul său.
Inculpatul în faţa instanţei a recunoscut faptul că înainte de a se urca la volan a consumat băuturi alcoolice, şi că nu a avut intenţia de a părăsi locul accidentului, ci a plecat în urma înţelegeri cu proprietarul autoturismului avariat, şi între timp, au lucrătorii de poliţie.
Inculpatul a fost supus măsurii standard de recoltare a probelor biologice la Spitalul Judeţean Harghita, potrivit procesului verbal de constatare a infracţiunii .
În urma recoltării probelor biologice s-a constatat că inculpatul avea în sânge la prima recoltare o alcoolemie de 1,10 g%, respectiv 1,00 g % la a doua recoltare, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 274 /126/A-2 din 25.05.2007, rezultat contestat de către inculpat.
În cauză a fost audiat martorul B.I, care a confirmat împrejurarea că după ce inculpatul i-a avariat autoturismul a plecat de la faţa locului în condiţiile în care a fost rugat să rămână până la venirea poliţiei.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002-R, şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prevăzută de art.89 alin 1 OUG 195/2002-R săvârşite în condiţiile art.33 lit.a C.pen.
Instanţa de fond a constatat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală fiind cunoscut cu un comportament corespunzător în familie şi societate, împrejurări pe care instanţa le-a va reţinut ca circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel M.C. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi după rejudecarea cauzei, să se dispună achitarea sa.
În motivele de apel, susţinut de apărătorul apelantului oral, s-a arătat că prima instanţă a stabilit o stare de fapt greşită, contrară probelor administrate în cauză; faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului .
De asemenea, s-a mai arătat că, inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice, doar într-o parcare în apropierea locuinţei inculpatului, acesta a făcut o manevră greşită pentru a scoate autoturismul din parcare şi de a-l muta mai aproape de imobilul său, timp în care cu bara partea dreaptă a lovit un alt autoturism care staţiona.
După producerea accidentului autoturismul proprietatea inculpatului a rămas la faţa locului, iar inculpatul s-a deplasat la domiciliul său să ia bani în vederea acordării despăgubirilor pe care le-a solicitat păgubitul.
Prin decizia penală nr.33/10.03.2009, Tribunalul Harghita, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de apelantul M. C, împotriva sentinţei penale nr. 742 din data de 22 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 1556/258/2008.
A desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând cauza:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală a achitat pe inculpatul M. C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 89 alin. 1 şi art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 91 lit. c Cod penal a aplicat inculpatului două sancţiuni a câte 500 lei amendă administrativă.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, instanţa de control a constatat următoarele:
Instanţa de fond în baza probelor administrate în cauză a stabilit o stare de fapt corectă în sensul că inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice într-o parcare apropiată de domiciliul său, a făcut o manevră greşită şi a lovit un alt autoturism staţionat în parcare, după care inculpatul a părăsit parcarea şi s-a deplasat la domiciliul său.
Cu toate acestea instanţa de control a considerat că inculpatul nu a condus efectiv autoturismul în domeniul public, doar a făcut nişte manevre în parcare pentru a aduce autoturismul mai aproape de locuinţa sa.
A mai considerat că, în cauză, nu a existat un accident, un eveniment rutier, scopul inculpatului nu a fost acela de a părăsi locul accidentului pentru a ascunde producerea acestui eveniment.
Văzând împrejurarea în care au fost săvârşite infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, persoana acestuia care are un comportament corespunzător atât în familie cât şi în societate, este integrat din toate punctele de vedere într-un mod de viaţă prosocial, atât prin situaţia socială, familială, atitudine, comportament, aspiraţii şi planuri de viitor; pericolul social al faptelor săvârşite, precum şi faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, tribunalul a considerat că aplicarea unei sancţiuni, respectiv amendă administrativă, ar atinge scopul educativ şi preîntâmpinarea săvârşirii altor infracţiuni.
Faţă de considerentele mai sus prezentate, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., a procedat în modul arătat în dispozitivul deciziei mai sus descris.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.383/3 alin.1 Cod pr.penală au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi inculpatul M.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, apelul fiind greşit admis.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că faptele pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar instanţa de a apel a făcut o aplicare greşit a disp. art.18/1 Cod penal, rap. la art.91 Cod penal, în sensul că s-au aplicat mai multe sancţiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul nu şi-a motivat recursul în conformitate cu disp.art.38510 alin.2 Cod pr.penală, astfel că instanţa urmează să ia în considerare doar cazurile de casare, care potrivit art.3859 alin.3 Cod pr. penală, se iau în considerare întotdeauna din oficiu.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, sub aspectul motivelor de recurs şi din oficiu, în conformitate cu disp.art.3859 alin.3 Cod pr.penală, Curtea a apreciat că numai recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, instanţa de control judiciar a apreciat că ambele instanţe au stabilit-o în mod corect, astfel că sub acest aspect hotărârile pronunţate nu suportă nicio critică.
Hotărârea instanţei de apel este greşită sub aspectul achitării inculpatului şi a aplicării disp.art.181 Cod penal.
Potrivit art.181 Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În cazul faptelor prevăzute de acest articol, procurorul sau instanţa aplică una din sancţiunile cu caracter administrativ prev. de art.91 Cod penal.
În caua dedusă judecăţii, în mod corect a stabilit prima instanţă că în data de 19.05.2007, inculpatul a fost descoperit la domiciliul său după ce în prealabil a accidentat cu autoturismul condus de către el un alt autoturism, prin efectuarea unor manevre cu spatele într-o parcare de pe B-dul Frăţiei din Miercurea Ciuc.
Prin urmare, nu se poate susţine că faptele inculpatul care avea în sânge o alcoolemie de 1,10%o şi în aceste condiţii conducea un autoturism într-o parcare din municipiul Miercurea Ciuc a lovit un alt autoturism, după care a plecat de la locul accidentului în condiţiile în care a fost rugat să rămână până la venirea poliţiei, nu constituie gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Infracţiunile comise de către inculpat sunt extrem de grave, care pun în pericol circulaţia pe drumurile publice, astfel că susţinerile instanţei de apel că în cauză nu a existat un eveniment rutier, iar inculpatul are un comportament corespunzător în familie şi în societate şi, se află la primul contact cu legea penală, nu pot conduce la concluzia că faptele inculpatului prin conţinutul lor concret sunt lipsite în mod vădit de importanţă.
De asemenea, soluţia instanţei de apel este greşită şi sub sub un alt aspect, întrucât după reţinerea disp.art.181 Cod penal i s-au aplicat două sancţiuni cu caracter administrat, de câte 500 lei, încălcându-se astfel dispoziţiile deciziei nr.35/2006 a Î.C.C.J., dată în interesul legii, care stipulează că în cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente, care nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ, această decizie fiind obligatorie pentru instanţa de judecată, în conformitate cu disp.art.4142 alin.3 Cod pr.penală.
Cu privire la recursul inculpatului, Curtea apreciază că faţă de considerentele expuse mai sus, acesta nu este fondat, de altfel acesta nici nu a fost motivat, iar instanţa de control judiciar nu a identificat niciun caz de casare care potrivit art.3859 alin.3 Cod pr.penală să poată fi luat în considerare din oficiu.
Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art.38515 pct. 2 lit.a Cod pr.penală, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, a casat integral decizia atacată şi în rejudecare a menţinut sentinţa primei instanţe, constatând că apelul inculpatului a fost greşit admis.
De asemenea, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, a respins ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 alin.1 Cod pr.penală, instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, urmând ca restul cheltuielilor să fie suportate de stat, în conformitate cu disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală.
