C. pen., art. 861, art. 1101
Potrivit art. 1101 C. pen., odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului minor în condiţiile art. 110 C. pen., instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii acestuia unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, stabilirea uneia sau mai multor obligaţii prevăzute de art. 103 alin. (3),. iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea măsurilor sau obligaţiilor prevăzute de art. 863 C. pen.
întrucât nu există dispoziţii speciale cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpaţii minori, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, prevăzute de art. 86 C. pen. Acest text de lege nu face distincţie între inculpaţii minori şi majori, astfel încât, dacă instanţa ar face o astfel de distincţie, ar exista o , ceea ce este neconstituţional.
Decizia penală nr. 50/R/MF din 22 martie 2005 – D.M.
Prin sentinţa penală nr. 212 din 16 septembrie 2004, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul minor G.R.V. la 3 luni închisoare pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani, iar în baza art. 1101 C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, să fie încredinţată supravegherea lui Serviciului de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov, iar minorul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 861 C. pen.
In fapt, s-a reţinut că inculpatul şi partea vătămată au fost elevi şi colegi la un liceu din Braşov. în ziua de 11 martie 2004, inculpatul a cerut părţii vătămate să îi dea 1500 Euro şi l-a ameninţat cu acte de violenţă în cazul în care partea vătămată nu va da curs cererii.
De teama ameninţărilor, partea vătămată nu s-a prezentat la şcoală în data de 12.03.2004, situaţie care a generat o nouă serie de ameninţări din partea inculpatului, care i-a expediat pe mesageria telefonului mobil astfel de mesaje.
Partea vătămată şi mama acestuia au anunţat organele de poliţie şi, în aceeaşi zi, inculpatul a fost prins în flagrant, având asupra sa suma de 1500 Euro, pe care partea vătămată i-a dat-o în urma ameninţărilor formulate.
împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, solicitând majorarea pedepsei, precum şi inculpatul, care a solicitat încredinţarea sa mamei, şi nu Serviciului de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov.
Prin decizia penală nr. 16 din 10 ianuarie 2005, Tribunalul Braşov a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi de inculpat, ca nefondate.
împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi înlăturarea dispoziţiei de încredinţare a supravegherii inculpatului către Serviciului de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov şi încredinţarea supravegherii către mamă.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivul de recurs invocat, s-a constatat fondat recursul declarat şi s-au aplicat dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
S-a dovedit a fi necesară o reindividualizare a acestei pedepse, întrucât din probele administrate rezultă că nu s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de lege.
în ce priveşte modalitatea de a pedepsei, s-a constatat că instanţa de fond a ales pentru inculpat suspendarea executării sub supraveghere sau sub control, potrivit dispoziţiilor art. 1101 C. pen.
Faţă de menţiunile cuprinse în ancheta socială şi în raportul de evaluare din care rezultă atât factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional, cât şi cei care sunt de natură să inhibe dezvoltarea unui astfel de comportament, de necesitatea de stabilire a unui termen de încercare mai lung în care supravegherea să se exercite de către o instituţie spitalizată, faţă de împrejurarea că se apreciază că pronunţarea condamnării constituie prin ea însăşi un avertisment pentru inculpat, s-au înlăturat dispoziţiile art. 1101 C. pen. şi s-au aplicat dispoziţiile art. 861 C. pen.
S-a observat că dispoziţiile art. 1101 C. pen. au ca denumire marginală „Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar”, însă această instituţie nu constituie o altă modalitate de executare, diferită de suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzută de art. 110 C. pen., ci o particularizare a modalităţii suspend-dării condiţionate. Din examinarea acestui text de lege rezultă că, o dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului minor în condiţiile art. 110 C. pen., instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii acestuia unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, stabilirea uneia sau mai multor obligaţii prevăzute de art. 103 alin. (3), iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respect-tarea măsurilor sau obligaţiilor prevăzute de art. 863 C. pen.
în aceste condiţii, întrucât nu există dispoziţii speciale cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpaţii minori, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, prevăzute de art. 861 C. pen. S-a observat că acest text de lege nu face distincţie între inculpaţii minori şi majori, astfel încât, dacă instanţa ar face o astfel de distincţie, ar exista o discriminare, ceea ce este neconstituţional.
Ca urmare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare, timp în care inculpatul se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 861 alin. (1) C. pen., dar şi obligaţiilor prevăzute de alin. (3) al aceluiaşi text de lege, care constau în obligarea de a urma un curs de învăţământ sau de calificare şi de a nu lua legătura cu partea vătămată.
S-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor în care s-a dispus revocarea acestui beneficiu.
