Aplicarea articolului 385 indice 9 punctul 3 Cod procedura penala din perspectiva articolului 47 Cod procedura penala
Decizia penala nr. 611/R/27.11.2008
(Dosar nr. 1127/266/P/2007)
Judecătorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara, sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.
Judecătoria Negreşti Oaş, prin sentinţa penală nr. 10/24.01.2008 pronunţată în dosar nr.1127/266/2007, în temeiul dispoz. art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen. combinat cu art.10 lit.b indice 1 Cod pr.penală şi art.18 indice 1 Cod penal, a achitat-o pe inculpata C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prev.şi ped.de art.292 alin.1 Cod penal.
În baza art.91 alin.1 lit. c Cod penal a aplicat inculpatei sancţiunea cu caracter administrativ de 150 lei amendă.
În baza art.346 Cod pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit. a Cod pr.penală a desfiinţat declaraţia dată de inculpată la data de 06.06.2005.
În temeiul dispoz.art.346 Cod pr.pen. a respins pretenţiile civile în cuantum de 5000 lei cu titlu de daune morale formulate de partea civilă C.P.M. .
.În temeiul disp.art.192 alin.1 pct.1 lit. d Cod pr. pen. a obligat inculpata să plătească către stat suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.193 alin.6 Cod pr.pen. a obligat inculpata să plătească părţii civile suma de 341 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că părţile sunt cumnate şi după moartea soţului părţii vătămate între ele s-au purtat numeroase procese civile şi penale.
Partea vătămată, conform Hot.nr.1957/4.10.2001 şi respectiv 1958/4.10.2001 a Comisiei pentru Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul jud.Satu Mare, avea în plasament pe minorele P.I. şi P.E. .
La data de 31.05.2005 martora P.L.F. s-a deplasat în com.Tarna Mare în vederea reevaluării cazurilor de plasament din comună printre care şi cazul celor două minore. Constatând că la imobilul indicat în decizia de plasament n-a găsit-o pe partea vătămată, martora s-a interesat de la inculpată dacă minorele locuiesc la imobilul indicat, împrejurare în care martora i-a arătat şi fotografiile celor două minore şi a mamei lor.
Inculpata i-a relatat martorei că o cunoaşte pe mama minorelor şi ştie de la soţul şi fiul său că este plecată în străinătate cu cele două minore.
Ulterior, la data de 6 iunie 2005 inculpata s-a prezentat la D.G.A.S.P.C. Satu Mare, unde, la cererea martorei, a depus o declaraţie cu privire la cele relatate în data de 31.05.2005. În conţinutul acestei declaraţii inculpata a menţionat că partea vătămată nu locuieşte la imobilul nr.199 de mai bine de 2 ani şi nu s-a îngrijit niciodată de minorele Paul, întrucât acestea sunt la muncă în Italia de mai bine de 2 ani de zile împreună cu mama, împrejurare pe care o cunoaşte de la soţul şi fiul ei plecaţi în Italia şi care le-au văzut pe acestea.
În baza acestei declaraţii, cât şi a raportului de evaluare, aşa cum rezultă din raportul DGASPC Satu Mare, Comisia pentru Protecţia Copilului Satu Mare a emis Hotărârile nr. 238/2005 şi 239/2005 prin care s-a revocat plasamentul numitelor P.L.I. şi P.E.E. din custodia părţii vătămate.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că cele declarate de inculpată referitor la faptul că partea vătămată şi minorele pe care le avea în plasament nu locuiesc în imobilul cu nr.199 Tarna Mare corespunde realităţii, lucru recunoscut de altfel şi de partea vătămată.
Ceea ce nu corespunde adevărului este afirmaţia inculpatei că cele două minore aflate în plasament înainte de 31.05.2005 erau plecate la muncă în Italia. Sub acest aspect declaraţia depusă la unitatea de ocrotire a copilului este neconformă cu realitatea.
Acest aspect este demonstrat de martorii P.E şi C.M., din verificările de intrare -ieşire din ţară, adeverinţe, cât şi cele două acte de absolvire a liceului de către numita P.L.I. . Afirmaţiile nereale ale inculpatei în acest sens, s-au constatat şi prin decizia civilă nr.230/R/2006 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a anulat Hotărârea nr.238/16.06.2005 de revocare a plasamentului pentru minora Paul Emilia Elisabeta, cealaltă tânără ajungând între timp la vârsta majoratului.
Apărarea inculpatei că nu a cunoscut cele două minore raportat la faptul că acestea mai au două surori mai mari care într-adevăr lucrează în Italia, nu poate a putut fi reţinută din moment ce asistenta socială – martora în cauză, i-a arătat pozele cu mama minorelor, iar dacă era nesigură, avea timp suficient pentru a efectua minime verificări despre situaţia minorelor până la data când a depus în scris declaraţia la sediul instituţiei de ocrotire (06.06.2005).
Inculpata, deşi ştia că partea vătămată s-a mutat de la imobilul cu nr.199 Tarna Mare, locuind în aceiaşi localitate la mamă, n-a relatat acest lucru asistentei sociale pentru ca aceasta să se deplaseze acolo pentru verificări, omiţând intenţionat acest lucru. Pe de altă parte între ea şi partea vătămată există de mai mult timp o relaţie tensionată determinată de purtarea mai multor procese civile şi penale, motiv pentru care partea vătămată s-a şi mutat din vecinătatea inculpatei la locuinţa mamei sale.
Din modul în care a acţionat inculpata, cât şi împrejurările arătate mai sus, nu s-a putut reţine că a declarat din eroare şi că relatarea sa viza surorile celor două minore aflate într-adevăr la muncă în Italia, dimpotrivă s-a putut reţine, fără teama de a greşi, că inculpata a acţionat cu intenţie.
Potrivit disp.art.292 Cod penal, declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele care se referă la art.145, în vederea producerii unei consecinţe pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declaraţia serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Fapta inculpatei de a declara o situaţie parţial nereală avută în vedere de Comisia pentru Protecţia Copilului la revocarea măsurii plasamentului celor două tinere aflate la partea vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prev.şi ped.de art.292 alin.1 Cod penal.
Având în vedere însă că inculpata nu are antecedente penale, precum şi modul şi mijloacele de servire a faptei, de împrejurările în care s-a comis, cât şi de faptul că la baza revocării măsurii de plasament, declaraţia inculpatei n-a fost singură şi determinantă la luarea acesteia, la luarea măsurii contribuind şi necolaborarea dintre autorităţile judeţene de ocrotire a minorilor şi autoritatea tutelară de domiciliu a minorelor şi alte instituţii cu atribuţii în acest domeniu, inclusiv partea vătămată care nu s-a prezentat la comisie când s-a dezbătut şi soluţionat cazul celor două tinere, de revocare a plasamentului deşi a fost chemată, instanţa de fond a apreciat că în concret fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, fapta sa prezentând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin disp.art.292 Cod penal.
Astfel, instanţa de fond, în baza art.11 pct.2. lit.a. rap.la art.10 lit.b. C.pr.penală, art.18 indice 1Cod penal, a achitat-o pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.292 Cod penal – fals în declaraţii şi în baza art.91lit.c Cod penal, a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative de 150 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale şi cheltuieli judiciare constând în zile pierdute şi cheltuieli de transport la instanţă.
Raportat la fapta reţinută, instanţa de fond a apreciat că daunele solicitate să le plătească inculpata, sunt nejustificate. Prin fapta sa inculpata n-a provocat vreo durere fizică sau psihică părţii vătămate, acordarea daunelor ar constitui o îmbogăţire fără justă cauză, ceea ce este de neadmis.
În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat pentru lipsirea de ajutor bănesc a celor două minore pe perioada la care erau îndreptăţite şi ca urmare a revocării măsurii plasamentului, determinat şi de declaraţia inculpatei, partea vătămată n-a produs nicio probă şi nici nu le-a cuantificat, prin urmare nu au putut fi acordate.
În baza disp.art.346 C.pr.pen.raportat la art.14 alin.3 lit.a. C.pr.penală, instanţa de fond a anulat înscrisul intitulat declaraţie, semnat de inculpată la data de 6.06.2005 ca fiind fals.
Inculpata fiind în culpă procesuală, în baza disp.art.192 alin.1 pct.1 lit.d, C.pr.penală a fost obligată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul disp.art.193 alin.6 C.pr.pen. inculpata a fost obligată către partea vătămată şi la plata sumei de 341 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport şi c/v zilelor în care s-a prezentat la instanţă conform decontului şi actelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpata C.M. criticând-o ca nelegală, solicitând achitarea sa în baza art.10 lit.a sau d C.pr.penală întrucât avea convingerea că ceea ce a declarat este adevărat şi partea civilă C.P.M., criticând soluţia sub aspectul neacordării despăgubirilor civile şi a daunelor morale solicitate.
Prin decizia penală nr. 183/Ap/2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 punctul 1 litera b C.pr.penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata C.M. şi partea civilă C.P.M, împotriva sentinţei penale nr.10/24 ian.2008 a Judecătoriei Negreşti Oaş pronunţată în dosar nr.1127/266/2007.
Împotriva prezentei decizii penale au declarat recurs inculpata – recurentă C.M. şi partea vătămată recurentă C.P.M.
Instanţa a pus în discuţie casarea hotărârii cu considerente la art. 385 indice 9 pct. 3 Cod de procedură penală deoarece un judecător care a judecat cauza în apel a fost incompatibil.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală şi sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că subzistă cazul de incompatibilitate invocat, cercetând recursul numai din punctul de vedere a excepţiei invocate.
Prin decizia penală nr. 172/R/22 iunie 2007, în dosarul nr. 617/266/2007, al Tribunalul Satu Mare (completul de judecată R.N. şi G.R. ), a fost admis recursul declarat de recurenta C.P.M. (partea vătămată) admisă fiind plângerea penală împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpata C.M. .
Prezenta decizie recurată a fost soluţionată în apel, în al doilea ciclu procesual în apel, de un complet de judecată din care a făcut parte judecătorul G.R. .
Apreciem că, faţă de judecătorul G.R., este incident cazul de incompatibilitate invocat.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală Curtea admite recursul declarat de inculpata recurentă C.M. şi partea vătămată recurentă C.P.M., împotriva sus arătatei decizii penale pe care o casează trimiţând cauza spre rejudecare în apel Tribunalului Satu Mare, urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare către stat vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
