Prin sentinţa penală nr. 12228/11.07.2008 a Judecătoriei Galaţi s-a respins ca nefondată cererea formulată de petentul-condamnat C.M. de rejudecare a cauzei, în temeiul art. 5221 C.p.p.În motivarea hotărârii s-a arătat că prin cererea înregistrată la Judecătoria Galaţi sub nr. 5598/233 din 23.05.2008, petentul-condamnat C.M. a solicitat rejudecarea – în temeiul art. 5221 C.pr.pen. şi a Legii nr. 302/2004 – a dosarului penal nr. 9668/233/2006 al Judecătoriei Galaţi, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 860/24.04.2007 a Judecătoriei Galaţi.În cererea de rejudecare formulată, petentul a arătat că se impune rejudecarea cauzei, deoarece a fost judecat şi condamnat în lipsă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fiind extrădat în vederea executării pedepsei aplicate
Fiind investită cu cererea de rejudecare, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 5221 C.pr.pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.Din examinarea lucrărilor dosarului nr. 9668/233/2006 al Judecătoriei Galaţi, instanţa a constatat că, într-adevăr petentul condamnat C.M. a lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii.Acest aspect însă nu se datorează faptului că inculpatul nu ar fi avut cunoştinţă de procesul penal, dovadă fiind cererile formulate de acesta de a studia cauza dedusă judecăţii (semnate personal) şi declaraţiile de apel (semnate personal) formulate în cauză împotriva soluţiilor de condamnare.Faţă de aceste aspecte, instanţa a apreciat că inculpatul deşi avea cunoştinţă de procesul penal început împotriva sa, dovadă că şi-a exercitat dreptul la apărare şi a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal de apărător ales, a înţeles să nu participe la judecată, astfel ca lipsa acestuia atât la judecată cât şi la pronunţare se datorează propriei culpe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.M. arătând că în mod greşit prima instanţă i-a respins cererea fără a se pronunţa în principiu asupra acesteia, solicitând admiterea apelului,desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fiind pentru a se pronunţa în principiu” asupra cererii.Prin decizia penală nr. 415/14.10.2008, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reţinând, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a respins cererea de rejudecare a cauzei dat fiind că acesta a fost legal citat şi a avut cunoştinţă de proces, iar procedura judiciară s-a desfăşurat cu deplina respectare a dreptului la apărare.Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs condamnatul C.M. criticându-le ca nelegale.În dezvoltarea motivelor de recurs apărătorul ales al condamnatului a arătat că cererea formulată de acesta întruneşte condiţiile prevăzute de art.5221 din Codul de procedură penală şi de art.72 din Legea nr. 302/2004, astfel că în mod greşit a fost respinsă ca nefondată.Recursul este fondat pentru următoarele considerente:Potrivit prevederilor art.5221 alin.1 din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 281/2003, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.Ulterior, prin Legea nr. 302/2004, a fost reglementată în mod amănunţit procedura în caz de extrădare. Dispoziţiile art.72 alin.2 din această lege prevăd în mod imperativ că, dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute de art.34 alin.1.Se reţine din cele două texte mai sus menţionate că singura condiţie impusă de legiuitor pentru admiterea cererii persoanei extrădate de a fi rejudecată este aceea de a fi fost condamnată în lipsă.În consecinţă, în mod greşit cele două instanţe, adăugând la lege, au considerat că cererea de rejudecarea cauzei formulată de condamnatul C.M. nu poate fi admisă, întrucât, deşi a fost judecat în lipsă, acesta a fost legal citat, a avut cunoştinţă de proces şi a fost reprezentat de un apărător ales, asigurându-i-se exercitarea dreptului la apărare.
Prin hotărârile recurate s-a dat o greşită interpretare prevederilor art.34 alin.1 din Legea nr. 302/2004, la care fac trimitere dispoziţiile art.72 alin.2 din aceeaşi lege.Din analiza acestui text rezultă că statul român, ca stat solicitat, poate refuza extrădarea atunci când persoana a fost judecată în lipsă şi cu nerespectarea dreptului la apărare, dar poate totuşi să acorde extrădarea, dacă statul solicitant garantează persoanei extrădate dreptul la rejudecare, cu respectarea drepturilor la apărare. Trimiterea pe care textul art.72 alin.2 din Legea nr. 302/2004 o face la dispoziţiile art.34 alin.1 din aceeaşi lege trebuie interpretată în sensul că, în baza principiului reciprocităţii în materia cooperării judiciare internaţionale, România, în situaţia în care este stat solicitant, trebuie să dea aceleaşi garanţii şi asigurări pe care le poate pretinde în situaţia în care este stat solicitat.În consecinţă, din textele de lege mai sus menţionate rezultă voinţa legiuitorului român de a stabili, ca o garanţie acordată statelor solicitate, posibilitatea ca orice persoană extrădată către România, care a fost condamnată în lipsă, să beneficieze, la cerere, de rejudecare a cauzei sale, cu respectarea dreptului la apărare.Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art.3859 alin.1 pct. 10 din Codul de procedură penală, a fost admis recursul declarat de condamnat, au fost casate hotărârile penale recurate şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Galaţi.Instanţa de rejudecare va avea în vedere dispoziţiile art.5221 alin.2, cu referire la art.405-408 din Codul de procedură penală-texte care se referă la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire.
